EPIFIZA, epifize, s. f. 1. Capatul oaselor lungi, format din tesut spongios. 2. (Si in sintagma glanda epifiza) Glanda pineala. – Din fr. epiphyse.

CULM¹ s.n. Tulpina alcatuita din articule, goala sau plina cu tesut spongios; pai. [< lat. culmus].

HIL s.n. (Biol.) Punct in care se leaga un vas de sange cu un organ format din tesut spongios. ♦ (Bot.) Locul de inserare al funiculului la seminte. [< fr. hile, cf. lat. hilum].

CULM¹ s. n. tulpina din articule, goala sau plina, cu tesut spongios; pai. (< lat. culmus)

DIPLOE s. f. tesut spongios, intre cele doua oase late ale craniului. (< fr. diploe)

HIL s. n. 1. punct in care se leaga un vas de sange cu un organ din tesut spongios. 2. (bot.) loc de insertie a funiculului pe samanta. (< fr. hile, lat. hilum)

PARENCHIM s. n. 1. tesut spongios, bogat in vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. tesut vegetal, moale si spongios, care umple intervalele dintre partile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma)

PARENCHIM ~e n. 1) (la animale) tesut functional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splina, plamani etc.). 2) (la plante) tesut celular de baza, care asigura o serie de functii (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchyme

DIPLOE s.f. (Anat.) tesut osos spongios, aflat intre cele doua oase late ale craniului. [< fr. diploe].

VELAMEN s.n. (Bot.) tesut gros si spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). [< germ. Velamen, cf. lat. velamentum – val].

VELAMEN s. n. 1. val purtat de m********e romane. 2. tesut gros si spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). (< germ. Velamen, lat. velamen)

PARENCHIM, parenchime, s. n. 1. tesut animal cu aspect spongios, bogat in vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. tesut vegetal fundamental, bogat in spatii intercelulare, care formeaza cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PARENCHIM s.n. 1. tesut moale cu aspect spongios, bogat in vase sanguine. 2. tesut vegetal, moale si spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre partile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutura].

SPONGIOZA s.f. (Med.) Leziune microscopica a tesutului conjunctiv subcutanat, cu aspect spongios. [Pron. -gi-o-. / < fr. spongiose].

SPONGIOZA s. f. leziune microscopica a tesutului conjunctiv subcutanat, cu aspect spongios. (< fr. spongiose)

STROMA s. f. 1. (anat.) retea de suport a unui organ din tesut conjunctiv, vase si nervi. ◊ structura interna, spongioasa, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife in care se formeaza corpurile de fructificatie. (< fr. stroma)