Rezultate din textul definițiilor
KARAMANI (‹ tc.) s. n. (ARTA Pop.) Tehnica de tesut la razboi, folosita pentru decorarea tesaturilor de tip chilim, raspandita indeosebi in tarile arabe, utilizata si in Romania, mai ales pentru tesaturile din lana cu decor geometric.
STATIVE f. pl. Instalatie casnica pentru tesut; razboi de tesut. /<ucr., sb. stativa
ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de moara care se invarteste spre a macina boabele. Pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi, cu care alearga foarte repede. II. S. m. si f. 1. Atlet care concureaza la probe de alergari. 2. (Rar) Curier (insarcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la razboaiele de tesut taranesti. 2. (Inv.) Parc vast, imprejmuit, in care erau tinute anumite animale si in care se organizau vanatori. – Alerga + suf. -ator.
BRAGLA, bragle, s. f. Parte mobila la razboiul de tesut, care sustine spata. – Et. nec.
BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.
CASUTA, casute, s. f. 1. Diminutiv al lui casa1 (1); cascioara, casisoara, casulie. ♦ Casuta postala = ghiseu sau compartiment special unde se repartizeaza si se pastreaza, la posta, scrisorile pe care le ridica personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, in care se pastreaza un singur fel de litera. ◊ Casuta tipografica = spatiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spatiile dintre dintii spatei, prin care trec firele de urzeala la razboaiele de tesut – Casa1 + suf. -uta.
IAPA, iepe, s. f. 1. Femela calului. ◊ Expr. A bate saua (ca) sa priceapa (sau sa inteleaga) iapa = a da sa se inteleaga ceva in mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (Reg.) Talpig (la razboiul de tesut). – Lat. equa.
ITA, ite, s. f. Dispozitiv la razboiul de tesut, format dintr-o rama dreptunghiulara pe care sunt fixate sarme sau sfori paralele, prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatia. A (se) descurca itele = a (se) lamuri o situatie. – Lat. licia (pl. lui licium).
INCORDATOR, incordatoare, s. n. (Reg.) Intorcator al razboiului de tesut. ♦ Intinzator al coardei ferastraului; cordar. – Incorda + suf. -ator.
INTINZATOR, intinzatoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a intinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Bat, lemn la razboiul de tesut, cu ajutorul caruia se rasuceste tesatura pe sulul dinainte; intorcator, incordator. Intinde + suf. -ator.
INTORCATOR, intorcatoare, s. n. Piesa la razboiul de tesut, constand dintr-un bat lung cu care se strange, pe sulul dinainte, panza tesuta; intinzator, incordator. Intoarce + suf. -ator.
JACARD, jacarde, s. n. Dispozitiv special, montat la razboaiele de tesut, care serveste la obtinerea unor tesaturi cu anumite desene complicate. ◊ Tesatura obtinuta cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.
JOARDA, joarde, s. f. 1. Nuia lunga, subtire si flexibila; varga, jordie. 2. (La pl.; reg.) Betele varate intre firele natrei la razboiul de tesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. zrudĩ.
SUCALA, sucale, s. f. Unealta cu ajutorul careia se deapana pe tevi firul pentru razboiul de tesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) In sucala = in cercuri, in spirala. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge usor, repede. – Din bg. scr. sukalo.
TESATOR, -OARE, tesatori, -oare, s. m. si f. Persoana care tese, care se ocupa cu mestesugul tesutului; muncitor care lucreaza la un razboi de tesut. – tese + suf. -ator.
TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. Felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – tese + suf. -atura.
tese, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
URZEALA, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate in razboiul de tesut, printre care se petrece firul de batatura pentru a se obtine tesatura. 2. Fig. (Rar) Alcatuire, conformatie, structura. 3. Fig. Intriga, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eala.
URZI, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregati, a intinde, a aseza urzeala (1) in razboiul de tesut pentru a incepe tesutul. 2. Fig. A funda, a intemeia; a cladi; a concepe, a alcatui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua fiinta, a se forma, a se infiripa. ♦ A nascoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o actiune (reprobabila); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).
VATALA, vatale, s. f. Organ mobil al razboiului de tesut, care sustine spata si permite dirijarea suveicii prin rost, mentinerea paralela a firelor de urzeala si indesarea firului de batatura. [Var.: (pop.) vatala s. f.] – Din bg. vatala (pl.).
AMNAR, amnare, s. n. 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scantei in vederea aprinderii fitilului sau iascai. 2. (Reg.) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul. 3. (Reg.) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amanar s. n.] – A + manar[e] (< lat. manuale).
SUVEICA, suveici, s. f. 1. Piesa de lemn la razboiul de tesut, de forma lunguiata, care serveste la introducerea firului de batatura in rostul urzelii; suvelnita. ◊ Expr. (Iute) ca o suveica sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesa din mecanismul masinii de cusut, in care se introduce un mosorel cu ata. – Din bg. sovalka.
FOFEAZA, fofeze, s. f. Nume dat mai multor obiecte in forma de aripa sau de brat: a) aripa unei ferestre, a unei usi sau a unei porti; b) fiecare dintre bratele care poarta scaunele unui scranciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vant; d) fiecare dintre talpile razboiului de tesut; e) fiecare dintre lopatelele pe care se intinde tortul cand se pune pe vartelnita; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofeaza = a umbla repede. [Pl. si: fofezi] – Et. nec.
ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun. 2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Et. nec.
PICHER2, pichere, s. n. Piesa la razboiul de tesut mecanic asezata la capetele suveicii, care serveste la amortizarea miscarii suveicii. – Din germ. Picker.
PIEDIN, piedine, s. n. (Pop.) Totalitatea firelor de urzeala de la capatul unei panze, care raman netesute si se taie cand panza este scoasa de pe razboiul de tesut. – Lat. *pedinus.
PODNOJIE, podnojii, s. f. 1. (Inv.) Pernita sau pres pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Stergatoare de picioare din papura. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul carora se schimba itele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnoja s. f.] – Din sl. podnozije, bg. podnoga, scr. podnozje, rus. podnozje, ucr. podnizzja.
POTNOG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la razboiul de tesut, pe care se apasa cu picioarele pentru a schimba itele; talpig, iapa; p. ext. sfoara cu care se leaga aceste pedale. – Din bg. podnoga.
PROPTAR, proptare, s. n. Frana la razboiul de tesut taranesc, facuta dintr-o scandura cu crestaturi, care impiedica rotirea inapoi a sulului cu panza tesuta. – Propta + suf. -ar.
VERGEA, vergele, s. f. Bat, varga, nuia; bara (ingusta si flexibila) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre betisoarele care se pun intre firele urzelii pe masura ce acestea se infasoara pe sulul razboiului de tesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
VERGEL, vergeluri, s. n. 1. Betisor de care se leaga in manunchiuri firele urzelii pe sulul razboiului de tesut. 2. Petrecere care se face la tara in seara de Craciun sau in ajunul Anului nou, in cursul careia se incearca, prin mijloace magice, sa se afle viitorul celor prezenti cu ajutorul unor betisoare. – Vergea + suf. -el.
FALCEA, falcele, s. f. Fiecare dintre: a) cele doua talpi ale saniei; b) cele doua brate ale vatalelor de la razboiul de tesut; c) cele doua scandurele intre care intra limba melitei; d) stinghiile de lemn care leaga intre ele scandurile care formeaza fundul carului; e) cele doua stinghii laterale ale carceiei carului prin care se leaga tanjala de protap (cand se injuga patru boi); f) cele doua brate de lemn ale piscului (la car); g) cele doua sau patru brate laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier. – Falca + suf. -ea.
OTINC, otincuri, s. n. (Reg.) Betisor cu ajutorul caruia se leaga firele rupte la razboiul de tesut. – Cf. otic.
FUSCEL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeala la razboiul de tesut; vergea, joarda. 2. Fiecare dintre vergele sau scandurile orizontale care formeaza treptele unei scari. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapa. [Var.: fuscel, fustel s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „bat, tarus”).
CIOACA, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua console orizontale ale razboiului de tesut, fixate pe stalpii din mijloc si pe care se sprijina vatalele. 2. (Arg.) Baliverna. ◊ Expr. (Fam.) A se tine de cioace = a se tine de glume, de smecherii. – Et. nec.
CORDENCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesa componenta a razboiului de tesut, constand dintr-o scandurica lunga cu crestaturi pe o margine, care opreste sulurile sa dea inapoi; cripalca, piedica. 2. Limba melitei. – Cf. coarda.
ZATCA, zatci, s. f. (Banat, Olt.; La razboaiele de tesut) Ansamblul firelor de urzeala din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = inapoi)
NATRA, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ite si sulul de dinapoi sau de dinainte al razboiului de tesut; p. ext. urzeala invartita pe sul; p. gener. toata urzeala de pe razboi si de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.
NAVADI, navadesc, vb. IV. Tranz. (La razboiul de tesut) A trece firele urzelii prin ite si spata, in ordinea ceruta de modelul tesaturii. [Var.: (reg.) nevedi, nividi vb. IV] – Din sl. navoditi.
NODURAR, nodurare, s. n. Parte a razboiului de tesut alcatuita dintr-un fuscel gros legat de fusul sau sulul dindarat si de care se prind capetele urzelii cand se inveleste panza. – Nod + suf. -urar.
COCLET, coclete, s. n. Pane a itelor razboiului de tesut prin care se trec firele de urzeala. – Et. nec.
DURA, dure, s. f. Roata, rotita (metalica masiva); spec. rotita scripetelui de la itele razboiului de tesut. – Cf. dura1.
DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bara de fier sau de lemn avand diverse intrebuintari (in lucrari de constructii). ♦ (Inv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele doua lemne groase, sprijinite pe cate doua picioare, care alcatuiesc patul sau corpul razboiului de tesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemanator cu festonul, prin care se obtin pe cusatura linii (dese si) pline. – Din scr. drug.
SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) Sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.
SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar1, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.
TANDALUTA, tandalute, s. f. Scandurica prevazuta la ambele capete cu cate un varf de cui, cu care se fixeaza panza la razboiul de tesut ca sa nu se stranga. – Et. nec.
TALPIG, (1, 2) talpige, s. n., (3, 4) talpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la razboiul de tesut cu ajutorul carora se schimba itele. 2. S. n. Fiecare dintre cele doua suporturi laterale curbate cu care sunt prevazute unele scaune fara picioare. ♦ Fiecare dintre talpile unei sanii. ♦ Bucata de lemn sau de piatra care se fixeaza sub stalpii unei galerii de mina pentru a impiedica patrunderea stalpilor in talpa galeriei. 3. S. m. Incaltaminte rudimentara alcatuita dintr-o talpa de lemn si o bareta de piele petrecuta pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Soseta foarte scurta de dama care acopera numai laba piciorului. [Var.: talpic s. m. si n., talpica s. f.] – Talpa + suf. -ig.
TEARA, teri, s. f. (Reg.) 1. Natra. 2. razboi de tesut. – Lat. tela.
ROSTI, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunta sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunta, a-si spune parerea autorizata. ♦ Tranz. A comunica o dispozitie, un ordin, o sentinta. ♦ A se preocupa de ceva; a pregati. 4. Intranz. A infasura pe sulul din fata al razboiului de tesut portiunea de panza tesuta, desfasurand in acelasi timp o portiune corespunzatoare de urzeala de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua tesutul de cate ori rostul se micsoreaza. – Din rost.
ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.
SCRIPETE, scripeti, s. m. Mecanism alcatuit dintr-o roata cu un sant periferic, care serveste la transmiterea unei forte prin intermediul unui cablu sau al unui lant ce ruleaza pe sant; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care serveste la ridicarea unor greutati; mufla. ♦ Dispozitiv pentru miscarea itelor la tesaturile simple, format din doua roti cu diametre diferite dispuse pe acelasi ax si formand un bloc comun situat deasupra razboiului de tesut. [Var.: (reg.) scripet s. m.] – Din bg. skripec.
SCANDURITA, scandurite, s. f. Scandurea. ♦ Un fel de lopatica la amnarul razboiului de tesut, care ajuta la infasurarea panzei tesute pe sulul de dinainte. – Scandura + suf. -ita.
S********R, s**********e, s. n. Parte a razboiului de tesut formata dintr-un bat lung care fixeaza sulul de dinapoi si care permite (cand este inlaturat) desfasurarea urzelii de pe sul. – S*****i + suf. -tor.
SPAT, spaturi, s. n. Spatiu intre sulul dinainte si spata la razboiul de tesut. – Lat. spatium.
STATIVE s. f. pl. (Reg.) 1. razboi de tesut manual. ◊ Expr. A pune panza in stative cu cineva = a lucra in tovarasie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul caruia se intinde pielea vitelor taiate, spre a fi curatata de par, folosit in industria casnica. – Din scr. stative.
SUCITOR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se intinde si se subtiaza foaia de aluat pentru placinta, taitei, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferastrau, la razboiul de tesut etc., care, prin invartire, slabeste sau strange o legatura. – Suci + suf. -tor.
CRIPALCA, cripalci, s. f. (Reg.) Cordenci la razboiul de tesut. – Din bg. krepalka.
ALERGATOARE s. (prin Transilv.) leanca. (~ la razboiul de tesut.)
AMNAR s. I. (reg.) otele (pl.). (Iasca si ~ pentru aprinderea focului.) II. 1. (reg.) jug, (Mold. si Bucov.) pochiheci. (~ la razboiul de tesut.) 2. (Mold.) coltar. (~ul este stalpul de la coltul unei case de tara.)
ARIPA s. 1. v. inotatoare. 2. v. flanc. 3. v. extrema. 4. cruce, speteaza, (reg.) crucisa, cumpana, fofelnita, rascruce. (~ la vartelnita.) 5. sageata, speteaza. (~ la roata morii de vant.) 6. fofeaza. (~ la moara.) 7. (la pl.) crucise (pl.), cumpene (pl.), fofelnite (pl.), rascruci (pl.), speteze (pl.). (~ la razboiul de tesut.) 8. (pop.) fofeaza. (~ la ferestre, usi, porti.) 9. (la pl.) sfarcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.)
BATA s. 1. v. betelie. 2. banta. (~ la o camasa.) 3. (TEHN.) bateala, brat, bratara, falcea, fofeaza, lopatea, manusa, mana, speteaza. (~ la razboiul de tesut.)
BRAT s. 1. (ANAT.) mana, (inv. si reg.) branca. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.) ramificatie, (pop.) crac. (~ al unei ape curgatoare.) 3. (TEHN.) parghie. (~ al unei balante.) 4. (TEHN.) crac, margine, mana, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 5. (TEHN.) chinga, coarda, speteaza, stinghie, (pop.) curmezis. (~ la podul cosului morii.) 6. v. bata. 7. (TEHN.) furca, mana, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)
BRATARA s. 1. (reg.) bratea, colba. (Purta o ~ cu diamante.) 2. (TEHN.) bata, bateala, brat, falcea, fofeaza, lopatea, manusa, mana, speteaza. (~ la razboiul de tesut.) 3. v. carceie. 4. (TEHN.) (reg.) bucea. (~ la surubelnita.)
BRAGLAR s. (TEHN.) (reg.) artar. (~ la razboiul de tesut.)
BUTUC s. 1. v. buturuga. 2. v. bustean. 3. taietor, trunchi, (rar) tais, (reg.) taius, (Transilv. si Bucov.) lemnar. (~ de spart lemne.) 4. (TEHN.) bedreag, scaun de cioplit. (Un ~ al rotarului.) 5. scaun, trunchi. (~ de macelarie.) 6. obada, (reg.) tumurug, (inv.) diba, gros. (~ de tortura.) 7. (TEHN.) (pop.) capatana, (reg.) bucium, bustean, bute, creier. (~ la roata.) 8. (TEHN.; la pl.) plazuri (pl.), talpi (pl.), (reg.) craci (pl.)., drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), talpeti (pl.). (~ la razboiul de tesut.) 9. (TEHN.) pat, picior, scaun, strat, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.)
CALUS s. 1. (reg.) protap. (~ pentru gura calului.) 2. (inv. si reg.) scalus, (inv.) protap. (~ de pus in gura cuiva, ca sa nu strige.) 3. (MUZ.) scaun, scaunas, scaunel. (~ la un instrument cu coarde.) 4. v. sevalet. 5. (TEHN.) scripete. (~ la itele razboiului de tesut.) 6. (reg.) smac. (Jucaria numita ~) 7. (COR.; art.) calusarii (pl. art.). (~ul se joaca de catre flacai.)
CATEL s. 1. (ZOOL.) (in limbajul copiilor) cutu. 2. (TEHN.) cordenci, (reg.) cripalca, piedica, proptar, razus, scara, scaun, tocalie. (~ la razboiul de tesut.)
CILINDRU s. 1. (TEHN.) sul. (~ la razboiul de tesut.) 2. v. glob. 3. v. joben. 4. cilindru-ax v. axon; neurit; cilindru u****r v. uretra.
COCLET s. 1. (TEHN.) (reg.) ostret. (~ la razboiul de tesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa itelor, (reg.) ostrete (pl.). (~i la razboiul de tesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la capriorii unor case.)
CORDENCI s. (TEHN.) catel, (reg.) cripalca, piedica, proptar, razus, scara, scaun, tocalie. (~ la razboiul de tesut.)
FEMEIUSCA s. 1. (ZOOL.) femela, (inv. si reg.) m******a, m*******a, m******a. (~ sturzului.) 2. (TEHN.) m*******a, (reg.) maiut, mana, scandurita. (~ la razboiul de tesut.)
FUSCEL s. (TEHN.) 1. spita, treapta, (reg.) cui, pretca, stinghie. (~ al unei scari de lemn.) 2. vergea, (reg.) joarda. (~ la razboiul de tesut.) 3. (prin Transilv.) sistoare. (~ la loitre.)
HUDULET s. (TEHN.) (Transilv. si Ban.) sfarcel. (~ la razboiul de tesut.)
LOPATICA s. 1. (TEHN.) (pop.) scandurita, (Tran-silv.) scandurea, scandurice. (~ la razboiul de tesut.) 2. v. speteaza. 3. v. atela.
MANA s. 1. (ANAT.) membru superior, (inv. si reg.) branca. (Omul are doua ~iini si doua picioare.) 2. (ANAT.) (pop. si fam.) laba. (Nu pune ~ pe mine!) 3. v. brat. 4. v. palma. 5. mana de lucru v. forta de munca. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mana-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Marii. 8. mana curenta v. balustrada. 9. (TEHN.) brat, crac, margine, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 10. v. bata. 11. (TEHN.) brat, furca, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)
PAT s. 1. (inv. si reg.) strat, (Mold.) crivat, (inv.) iatac. (S-a intins in ~.) 2. asternut, culcus, (inv. si reg.) salas. (Se framanta in ~.) 3. v. strat. 4. (TEHN.) (reg.) reazem, strat, trup. (~ la razboiul de tesut.) 5. v. butuc. 6. (inv. si reg.) strat, (reg.) condac, mai. (~ al pustii.)
PEDALA s. 1. (rar) talpa. (~ la masina de cusut.) 2. talpig, (reg.) scandureana. (~ la razboiul de tesut.) 3. (reg.) calcator, talpig. (~ la scaunoaia dulgherului.)
PLASA s. I. 1. fileu, retea. (~ la un navod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la razboiul de tesut.) 5. (TEHN.) plasa itelor v. cocleti; ostrete (pl.), (~ la razboiul de tesut.) 6. v. paienjenis. 7. v. sacosa. II. (inv., in Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a judetului.)
SCRIPETE s. (TEHN.) 1. mufla, palan. (~ pentru ridicarea greutatilor.) 2. calus. (~ la itele raz-boiului de tesut.)
S********R s. (TEHN.) intinzator, intorcator, (reg.) incordator, zavor, (Munt.) crivea, (Mold. si Bucov.) pochiheci, (Olt. si Ban.) zatca. (~ la razboiul de tesut.)
STINGHIE s. 1. (inv. si reg.) preghita, (prin Olt. si Ban.) steaza. (~ la o mobila.) 2. chinga, (reg.) calafat, curmezis, pop, punte, stalp, usa, zaplat. (~ la fundul unui vas.) 3. (TEHN.) brat, chinga, coarda, speteaza, (pop.) curmezis. (~ la podul cosului morii.) 4. (TEHN.) chinga, scandura, speteaza, (pop.) blana. (~ la razboiul de tesut.) 5. (TEHN.) lopatica, pop, speteaza. (La carceiele carului se afla o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, speteaza, (pop.) scalus, (Transilv., Ban. si Olt.) fiulare, (Olt.) jigla, (prin Mold.) lopatica, (Ban.) remeneaca, (Transilv.) scandurica. (~ la jug.)
SUCALA s. (TEHN.) rodan, (reg.) cicarag. (Pe ~ se deapana firele pentru razboiul de tesut.)
SUVEICA s. (TEXT.) naveta, (pop.) suvelnita. (~ la razboiul de tesut.)
TALPIG s. 1. v. talpa. 2. iapa, schimbator, (reg.) calcator, maiut, piciorog, potnog, scandurea, talpau, talpel, talpete, talpis, talpita. (~ la razboiul de tesut.) 3. pedala, (reg.) scandureana. (~ la razboiul de tesut.)
TINDECHE s. (TEHN.) (reg.) coltar, maiet, maiug, mata, tandaluta, zimtar, zimti (pl.). (~ la razboiul de tesut.)
VATALA s. (TEHN.) (pop.) bragla. (~ la razboiul de tesut.)
carafta (parte a razboiului de tesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
drug (bara, parte a razboiului de tesut) s. m., pl. drugi
itar (la razboiul de tesut) s. n., pl. itare
panzar (sul la razboiul de tesut, corabie) s. n., pl. panzare
picher (la razboiul de tesut) s. n., pl. pichere
spata (piesa la razboiul de tesut, spada) s. f., pl. spate
stative (razboi de tesut) s. f. pl.
talpig (pedala la razboiul de tesut, talpa la sanie) s. n., pl. talpige
tesatoare (razboi de tesut) s. f., g.-d. art. tesatorii; pl. tesatori
AMNAR2 ~e n. 1) Fiecare dintre stalpii care se pun la colturile caselor taranesti pentru a sustine acoperisul. 2) Maner de lemn cu care se fixeaza si se invarteste sulul razboiului de tesut. 3) Unealta cu care se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. /a + manar[e]
CICARAC ~ce n. pop. 1) Unealta casnica de depanat firele pe teava (pentru razboiul de tesut); sucala; rodan. 2) Dispozitiv, alcatuit dintr-un val cu maner, cu care se scoate apa din fantana. /<turc. cikrik
CORDENCI ~uri n. pop. 1) (la razboiul de tesut) Bucata alungita de lemn, cu crestaturi pe una din margini, care impiedica rasucirea sulurilor in sens opus. 2) (la melita) Piesa (zimtata) cu care se rup tulpinele de canepa. /coarda + suf. ~enci
DRUG ~gi m. 1) Bara (groasa) de fier sau de lemn folosita, mai ales, in contructii. 2) Fiecare din cele doua talpi ale razboiului de tesut cu ajutorul carora se ridica si se coboara itele; talpig. /<sb. drug
FALCEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. 2) Fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor de la razboiul de tesut. 3) Fiecare dintre cele doua scanduri intre care intra limba melitei. 4) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale afetului unui tun sau ale unui obuzier. /falca + suf. ~ea
HULUDET ~e n. (la suveica razboiului de tesut, la pusca de soc etc.) Piesa in forma de bara pe care se imbraca o teava. /<rus. holodetu
IAPA iepe f. 1) Femela a calului. ◊ A umbla ca manzul dupa ~ v. MANZ. 2) Fiecare dintre pedalele unui razboi de tesut cu ajutorul carora se ridica si se coboara itele; talpig. [G.-D. iepei] /<lat. equa
ITA ite f. mai ales la pl. 1) Dispozitiv la razboiul de tesut, constand din doua vergele intre care sunt asezate vertical unele dupa altele cocletele, prin ochiurile carora se trec firele de urzeala pentru formarea rostului. 2) Fiecare din firele cu ochiuri folosite la acest dispozitiv. ◊ A (i se) incurca itele cuiva a (i se) strica cuiva planurile. A (i se) descurca itele a clarifica situatia; a lamuri lucrurile. /<lat. licia
A INVELI ~esc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur imprejur. 2) (urzeala) A infasura pe sulul dinapoi al razboiului de tesut. /in + sl. valiti
JACARD ~e n. Mecanism la razboiul de tesut care formeaza rostul la tesaturile cu desene complicate. /<fr. jacquard
JOARDA ~e f. 1) Ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatii si de frunze; nuia; varga. 2) reg. la pl. Bete care se vara intre firele natrei la razboiul de tesut. /<sl. zrudi
NATRA ~e f. Toata urzeala de pe razboiul de tesut. /<bulg., sb. natra
PIEDICA ~ci f. 1) Factor care impiedica realizarea unei actiuni; stavila; obstacol; impediment; baraj; bariera. ◊ A pune ~ (sau ~ci) a) a face ca cineva sa-si piarda echilibrul (folosind in acest scop piciorul); b) a crea greutati artificiale in realizarea unui scop. 2) Dispozitiv menit sa incetineasca sau sa blocheze o miscare. ~ la razboiul de tesut. ◊ ~ la caruta talaghir. 3) Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor ca sa nu se duca departe, cand sunt scosi la pascut. [G.-D. piedicii; Sil. pie-] /<lat. pedica
PROPTAR ~e n. Piesa la razboiul de tesut, constand dintr-o scandura cu crestaturi care permite invartirea sulului cu panza tesuta. /propta + suf. ~ar
S********R ~oare n. (la razboiul de tesut) Bat cu ajutorul caruia se fixeaza sau se sloboade sulul de dinapoi. /a s*****i + suf. ~tor
SPATA2 ~e f. Piesa la razboiul de tesut prin care se trec firele de urzeala si cu care se indeasa firele bataturii. /<lat. spatha
SPAT ~uri n. (la razboiul de tesut) Distanta dintre spata si sulul de dinainte. /<lat. spatium
SUCALA ~e f. Unealta casnica de depanat firele pe tevi (pentru razboiul de tesut manual); rodan; cicarac. /<bulg. sukalo
SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka
TALPIG2 ~ge n. 1) Fiecare dintre pedalele unui razboi de tesut cu ajutorul carora se ridica si se coboara itele. 2) Fiecare dintre talpile unei sanii. /talpa + suf. ~ig
TESATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Muncitor specializat in operatii de tesatorie. 2) Persoana care lucreaza la un razboi de tesut. /a tese + suf. ~ator
A tese tes 1. tranz. 1) (panze, stofe etc.) A confectiona prin incrucisarea firelor de batatura cu cele de urzeala (la razboiul de tesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refacand tesatura cu acul. 3) fig. (actiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confectionarea tesaturilor. 2) (despre paianjeni) A-si face panza. /<lat. texere
URZEALA ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor intinse in lungime pe razboiul de tesut, printre care se trec transversal firele de batatura pentru a obtine tesatura. 3) fig. rar (despre opere de arta) Fel de aranjare a elementelor componente; compozitie; tesatura. 4) Actiune reprobabila pusa la cale in taina pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eala
A URZI ~esc tranz. 1) (fire textile) A aseza in stative sau in razboiul de tesut, trecand prin spata si infasurand pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a plasmui; a plamadi. 3) fig. (actiuni dusmanoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a unelti. 4) reg. A face sa se urzeasca. /<lat. ordire
VATALA ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constand din doua piese orizontale, in care se prinde spata la razboiul de tesut. /<bulg. vatala
HISTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la un) tesut organic”. [Var. isto-. / < fr. histo-, it. isto-, cf. gr. histos – razboi de tesut; tesatura].
PICHER s.n. Piesa la razboiul de tesut, care amortizeaza miscarea suveicii; tachet. [< germ. Picker].
cocaie, cocai, s.f. (reg.) 1. lemn stramb cu care ciobanii atarna caldarea cu mamaliga; cujba. 2. cobilita, coromasla, cumpana. 3. batul folosit in jocul popic. 4. parte a razboiului de tesut. 5. parte a pivei de aba.
coclet, cocleti si coclete, s.n. si m. (reg.) 1. ochi de ita la razboiul de tesut. 2. fir apucat gresit prin ite; coclete. 3. ochi la impletitura unui ciorap. 4. ivar, manerul de la incuietoarea usii; coclanta. 5. (fig.) motiv de cearta, pricina, chichita.
crucelnic, crucelnice, s.n. (reg.) 1. lemnul de care atarna itele la razboiul de tesut; paranga, fustel, bota. 2. vartelnita.
cuca1, cuci, s.f. (reg.) 1. maciuca cu carlig cu care se loveste in cap morunul prins la carlige. 2. instrument de pescuit alcatuit dintr-o plasa pe doua inele puse crucis; capcana, gaie, napasta. 3. (reg.) o parte a razboiului de tesut.
cusma, cusme, s.f. (reg.) 1. caciula de blana, muhai. 2. patura de lana cu gluga, purtata de ciobani. 3. burete comestibil de padure. 4. parte a razboiului de tesut, care tine itele si bragla; cavafta, brancare, jug.
amnar (amnare), s. n. – 1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scintei; uneori foloseste si pentru a ascuti. – 2. Dispozitiv cu care se urca sau se coboara fierul lat al plugului. – 3. Miner de lemn cu care se invirte sulul la razboiul de tesut. – 4. Stilpi de lemn pusi la colturile constructiilor taranesti spre a sprijini acoperisul. – Mr. manar, megl. manar, amnar. Lat. manuārius (dupa Puscariu 82; REW 5332; DAR), cf. miner. Mai putin probabila este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Korting 4706), daca luam in consideratie rezultatele dialectale. Densusianu, Rom., XXXIII, 274, si GS, II, 317, se gindeste la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mina.
femeiusca, femeiuste, s.f. (pop.) 1. femeie draguta si vioaie. 2. femeie rea, a d******i; femeie cu purtari rele; m*******a. 3. barbat condus de femeie in casnicie. 4. animal de s*x feminin. 5. scandurica cu gaurele la razboiul de tesut; m*******a, gaurar, gaureanca, scandurita, potiheci, barbatus.
gurar, gurari, s.m. n. (reg.) 1. lucrator la intrarea in ocna. 2. astupatoare la gura cuptorului. 3. partea razboiului de tesut in care se prinde urzeala. 4. buba in gura.
manzalaie s.n. pl. (reg.) firele care raman afara din spata pe razboiul de tesut.
napustitor, napustitoare, s.m. si f. (inv. si reg.) 1. persoana care lasa pe cineva fara ajutor. 2. s********r (la razboiul de tesut). 3. grauntar (la roata morii).
oplean, oplene, s.n. (pop.) 1. traversa in care e fixata talpa saniei; scaun. 2. numele unor parti ale carului; talpa razboiului de tesut.
otinc, otincuri, s.n. (reg.) 1. betisor cu care se leaga firele rupte la razboiul de tesut. 2. parghie.
pacanel, -ea, pacanei, -ele, s.m. si f. pl. (reg.) 1. (s.m.) brotacel. 2. (s.f. pl.) cele doua bete de la razboiul de tesut, cu capetele legate de cate o ita si cu mijlocul de prajina.
patavat s.n. (reg.) piesa la razboiul de tesut; barbatus.
panzator, panzatoare, s.n. (reg.) maner la razboiul de tesut, cu care se invarteste sulul.
piciorag, piciorage si picioragii, s.n. (reg.) 1. (la pl.) fiecare dintre cele doua picioroange. 2. talpig (la razboiul de tesut). 3. ciolan (de porc afumat).
pochiheci, pochiheciuri, s.n. (reg.) nume dat mai multor piese ale razboiului de tesut: intorcator, intinzator; amnar; lopatica cu gauri care patrunde in scobitura amnarului; barbatusul; sulul dinapoi.
podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul caruia se schimba itele; iapa, talpig, talpa, schimbator. 2. (reg.; in forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la sa. 3. (reg.; in forma „podnoaje”) legatura de zdrente.
poteahau s.n. (reg.) dispozitiv la razboiul de tesut, la stative, care tine sulul strans si panza intinsa.
potnogi s.m. pl. (reg.) iepele sau calcatorile razboiului de tesut.
brigla (brigle), s. f. – Parte mobila la razboiul de tesut. – Var. bir(g)la, bragla, bracla. – Megl. birdila. Bg. burdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bird(i)la, ca in megl. – Der. briglar, s. m. (artar).
prit, priti, s.m. (reg.) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc partea principala a tindechei de la razboiul de tesut.
procila s.f. (reg.) marginea spetei de la razboiul de tesut.
scaunis, scaunisuri, s.n. (reg.) 1. (in forma: scamnis) scaun pe care se sta la razboiul de tesut. 2. (in forma: scamnis) piesa a scaunului de tras la cutitoaie, formata dintr-o scandura asezata piezis pe corpul scaunului. 3. bucata de lemn fixata deasupra osiei carului sau al carutei, pe care se sprijina dricul.
scripecior, scripeciori, s.m. (reg.) scripete mic folosit la miscarea itelor de la razboiul de tesut.
sidelca, sidelci, s.f. (reg.) 1. pernita care se pune sub cureaua hamului de pe spinarea calului, pentru ca animalul sa nu se raneasca. 2. scaun pe care sta tesatoarea la razboiul de tesut.
s*********a, s*********i, s.f. 1. (inv.) eliberare (din robie, din inchisoare, din captiviate etc.). 2. (reg.; la razboiul de tesut) distanta dintre sulul dinainte pana la spata. 3. (pop.) jgheab foarte lat si lung, construit din trunchiuri de copac, folosit la coborarea bustenilor dintr-o padure de munte; uluc, jilip. 4. (reg.) bucata de lemn lunga de un metru, folosita la sprijinirea acoprisului. 5. (inv. si pop.) descarcare (a unei arme de foc). 6. (reg.) faina pentru plamadeala. 7. (reg.) popas.
solodet, solodete, s.n. (reg.; la razboiul de tesut) betisor de lemn in care se introduce teava la suveica razboiului; fus, huludet, lemnus, sfarcel, surcel.
carafta (carafte), s. f. – Cui de siguranta care opreste stativul razboiului de tesut. Origine necunoscuta. Poate de la caravei cu suf. -ete.
spatarit s.n. (reg.) mestesugul, meseria celui care face spete (pentru razboiul de tesut); meseria spatarului.
spetereaza2, spetereze, s.f. (reg.) 1. scandurica cu care se ridica firele de urzeala, cand se tese cu alesaturi; speteaza. 2. piesa de lemn la razboiul de tesut, fixata in pozitie verticala in talpa si carafte.
stativa stative, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) razboi de tesut. 2. (reg.; la pl.) talpile razboiului. 3. (reg.; la pl.) partile laterale ale razboiului. 4. (inv.) meseria tesatorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; in sintagma) stative de intins piele = suport de lemn folosit in tabacarie pentru curatirea de par a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scara. 8. (reg.) scaun de inspitat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capra pentru taiat lemne. 10. (reg.) instalatie de lemn in care sunt potcoviti caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele doua paralele ale ferastraului, de care se leaga panza.
strama, strame, s.f. (inv. si reg.) 1. fir destramat dintr-o tesatura; destramatura, stramatura, stramita, zdreanta, scama. 2. (reg.; in forma: strana) urzeala de pe sulul razboiului de tesut; natra. 3. (reg.) lana colorata pentru tesut sau pentru brodat.
strungar, -a, s.m. si n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mana oile la strunga, pentru a fi mulse; strungaci, strungas, manator, manzar, manzarar. 2. (s.n.; reg.; in forma: strungariu) preducea, potricala, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizatura ingusta prin care trec oile pe rand; strunga, portita, strungareata. 4. (s.n.; reg.) coclet (la razboiul de tesut). 5. (reg.; in forma: strungariu) miuerusca, femela. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungareata, strungaci, strungas.
suceava, suceve, s.f. (reg.) teava suveicii de la razboiul de tesut manual.
sinier, siniere, s.n. (reg.) speteaza de sus a vatalei de la razboiul de tesut.
sita1, site, s.f. (reg.) 1. sindrila lunga (scandura de brad sau de fag ingusta si subtire). 2. (in forma: sisa) fuscel (la razboiul de tesut), vergea, joarda. 3. (in forma: sisa) tindeche (la razboiul de tesut).
talpita, talpite, s.f. (reg.) 1. talpig (1). 2. chinga la razboiul de tesut. 3. lavita in casele taranesti.
trantaveie s.f. pl. (reg.) boarfe, catrafuse; ustensilele razboiului de tesut.
coarda (coarde), s. f. – Spada. – Mr. coarda. Sl. koruda, cf. sb., rus. korda, ceh., pol. kord (Berneker 569; Vasmer 624), alb. korde. Dupa DAR, din mag. kard. Sec. XVI, inv., azi numai in Trans. – Der. cordenci, s. n. (frina la razboiul de tesut; cutit la melita mecanica).
SABLON s.n. 1. Model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ♦ Instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. Tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului; (fig.) cliseu, formula repetata invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. sablon].
cripalca (cripalci), s. f. – Piedica la razboiul de tesut. Sl. krepelu „bat” (DAR). In Munt.
cujba (cujbe), s. f. – 1. Nuia flexibila ce serveste la legat. – 2. Partea impletita a biciului. – 3. Lant cu cirlig pentru ceaun. – 4. Traversa de piept, la razboiul de tesut. – Var. gujba. Sb. guzba „legatura a plugului” (DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag. guzsba, ceh. vazba „legatura”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea ca este cuvint dacic. Cf. ginj. – Der. (in)cujba, vb. (a infoi, a curba; a supune; a inmuia, a face sa cedeze); incujbatura, s. f. (incovoiere); cujbar, s. n. (cotitura, sinuozitate); cujbi, vb. (Arg., a bate).
HOMESPUN HAUM-SPoN/ s. n. tesatura de lana ecosez, la razboiul de tesut manual, din care se confectioneaza haine pentru femei. (< engl. homespun)
PICHER2 s. n. piesa la razboiul de tesut, care amortizeaza miscarea suveicii. (< germ. Picker)
PINCOPS s. n. teava mica la razboiul de tesut, cu firul de batatura infasurat pe ea, care se introduce in suveica. (< germ. Pinkop, engl. pincop)
SABLON s. n. 1. model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ◊ instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unor piese in curs de fabricatie. 2. piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului. 4. (fig.) formula stereotipa; cliseu verbal. (< germ. Schablone)
funigel (funigei), s. m. – 1. Fir de pinza de paianjen care pluteste liber in aer. – 2. Piesa de la razboiul de tesut pe care se intind firele. Lat. *funicellus, dim. de la funis „funie”. Semantismul primei acceptii se explica, intrucit este vorba de fire (cf. numele sau francez, fil de la Vierge sau filandre). Dupa ipoteza lui Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Puscariu 674; DAR; si Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fuligella, dim. de la fulῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al doilea sens, rar, apare numai in dictionarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furniga.
gilca (gilci), s. f. – 1. Tumoare, umflatura, nod. – 2. Amigdala. – 3. (Pl.) Amigdalita. – Megl. golca „nod”. Sl. galka „umflatura” (Cihac, II, 113; Conev 92; DAR), cf. bg. galka „inflamatie a parotidei”, pol. galka „umflatura”. Din bg. glaka „fundul gurii”, dupa Draganu, Dacor., V, 337; anterior indoeurop. dupa Lahovary 327. Cf. galusca. – Der. gilcos, adj. (inflamat, umflat). Este dublet al lui galie s. f., (inv., glob), din pol.; si al lui galie, s. f. (rola la razboiul de tesut).
huludet (huludete), s. n. – 1. Fusul tevii de la suveica razboiului de tesut. – 2. Dop. – Var. hludet, hudulet. Sl. chludu „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indica o incrucisare cu hudub-.
ita (ite), s. f. – Fiecare din fierele care alcatuiesc urzeala la razboiul de tesut. – Mr., megl. l’ita. Lat. licia (Puscariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. lico. – Der. itar, s. m. (sul de urzeala; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legatura acestui ultim cuvint cu ite nu este clara; cf. cioareci.
plaz (plazuri), s. n. – 1. Talpa plugului. – 2. Baza razboiului de tesut. – Megl. plaz. Sb., slov., ceh. plaz (Cihac, II, 261; Cancel 21), cf. plasa, zaplaz. Trebuie sa fie cuvint identic cu plaz, s. n. (anunt, aviz), probabil fiindca se fixa in trecut intr-un grilaj; cf. impara. – Der. plazui, vb. (inv., a anunta, a publica); plazuitura, s. f. (inv., indicatie, revelatie, publicatie).
pochiheci (-ciuri), s. n. – (Mold.) Tindeche la razboiul de tesut. Rut. popyhaty „a impinge” (Tiktin).
podnojie (podnojii), s. f. – Scaunel. Sl. podunozije (Tiktin). Sec. XVI-XVII, inv. E dubletul lui podnoje, s. f. (talpig), din acelasi cuvint sl., al lui podnosca, mai frecvent in forma de pl. podnosti, s. f. (talpig), din rus. podnozka sau bg. podnozki (Conev 61); al lui potnog, s. n. (pedala la razboiul de tesut), din sl. podunogu; si al lui pirnojie, s. f. (pamint nelucrat), din bg., sb. podnozie „cimp la poalele muntilor” (Candrea).
raz (razuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatra. – 2. Razuitoare. Sl. razu „tais” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a razui”, schimbind intr-un anumit fel semantismul cuvintului sl., in asa fel incit der. exprima mai curind ideea de „a razui” sau „a nivela” decit cea de „a taia”. Der. razui, vb. (a indeparta un strat; a nivela); razuitoare, s. f. (unealta de ras); razuitura, s. f. (radere); razatoare, s. f. (unealta cu care se rade); razus, s. n. (dalta, otic, razuitoare, frina la razboiul de tesut; sapa); razuse, s. f. (Trans., razuitor); razalui, vb. (a razui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Galdi, Dict., 154); razalau, s. m. (Mold., Banat, razator).
scindura (-ri), s. f. – Bucata de lemn cu forma dreptunghiulara, obtinuta prin taierea longitudinala a bustenilor. – Mr. scindura, megl. scǫndura. Lat. scandula (Puscariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scandula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scindurea, s. f. (scindura mica; bulfeu la jug); scindurice, s. f. (scindura mica; piedica la razboiul de tesut); scindurarie, s. f. (scinduri multe; depozit de scinduri).
stative s. f. pl. – razboi de tesut manual. Sb., cr. stative (Cihac, II, 364).
sul (-luri), s. n. – 1. Piesa la razboiul de tesut. – 2. Rol, rulou. – 3. Cilindru. – Mr., megl. sul. Lat. *subulum, in locul clasicului insubulum (Candrea, Elements, 80; Puscariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474; Pascu, Beitrage, 10), cf. sula, si alb. sulj, it. subbio, fr. ensouple, sp. enjullo. Der. din ceh. sul „brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabila. – Der. sulete, s. m. (parte a jugului care se sprijina pe ceafa; drug sau balustrada de parmalic); suloi, s. n. (Trans., bat de brad).
suveica (-ci), s. f. – Piesa la razboiul de tesut. – Var. suvelnita. Mr. suval’ca, megl. savaica, suvalca. Sl., cf. sb. sovilja, bg. sovelka (Cihac, II, 381; Pascu, Suf., 233; Iordan, Dift., 102; Conev 61).
tindeche (-chi), s. f. – Stinghie care tine pinza intinsa la razboiul de tesut taranesc. – Var. tindeica. Banat tinzaica, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’a. Lat. tendicula (Puscariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directa de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai putin probabila.
vatala (-le), s. f. – Organ mobil al razboiului de tesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal.
zimt (-ti), s. m. – 1. Dinte mare, colt, virf. – 2. Crenel. – 3. Crestatura pe marginea monedei. – 4. Moneda de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la razboiul de tesut. – Var. zimte. Sl. ząbu „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbici (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zabec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai putin probabila. – Der. zimta (var. zimt(u)i), vb. (a face zimti, a cresta, a stria). – Cf. zimba, zabala.
AUTOMATICA (‹ fr. {i}) s. f. Ramura a stiintei care studiaza metode si tehnici, de automatizare specifice conceptiei si utilizarii sistemelor automate. Desi termenul de a. a fost introdus in 1940, preocupari in domeniu apar in sec. 18-19. D. Evans realizeaza (1784) un procedeu automat de obtinere a fainii, J.M. Jacquard inventeaza (dupa 1800) un razboi de tesut complex, iar Ch. Babbage construieste (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitiva de luare a deciziei. Pasul esential in a. a fost insa inventarea si dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. In Romania, preocupari in domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrica a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanica, teoria sistemelor neliniare), S. Calin (metode de acordare a regulatoarelor automate) s.a.
AMNAR, amnare, s. n. 1. Bucata de otel cu care se scot, prin lovire, scantei din cremene; se intrebuinteaza la aprinderea focului si la ascutit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul. 3. (Reg.) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amanar s. n.] – Din a3 + manar[e] (< lat. manuale).
ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. Mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.
BRAGLA, bragle, s. f. Partea mobila la razboiul de tesut, care sustine spata.
CARTWRIGHT [ca: trait], Edmund (1743-1823), inventator englez. Constructorul unui razboi de tesut mecanizat (1785) si al unei masini de cardat (1789).
BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.
SUCEAVA, suceve, s. f. (Reg.) Teava suveicii la razboiul de tesut.
CALARET, -EATA, calareti, -e, s. m. si f. I. S. m. si f. Persoana care calareste. ♦ (Inv.) Calaras. II. S. m. Denumire data unor piese si instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la razboiul de tesut; b) piesa mica de fir de platina, care se asaza pe bratele unei balante analitice pentru a obtine echilibrul; c) (la pl.) armaturi scurte intr-o piesa de beton armat. – Lat. *caballaricius.
talpig2 (pedala la razboiul de tesut, talpa la sanie) s. n., pl. talpige
HULUDET, huludete, s. n. Fusul tevii de la suveica razboiului casnic de tesut. [Var.: hudulet s. n.] – Et. nec.
TINDECHE, tindechi, s. f. Bucata ingusta de lemn sau de otel, cu dinti la ambele capete, cu ajutorul careia se tine intinsa panza la razboi cand se tese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotite, cu care se intinde panza in latime la razboaiele mecanice. – Lat. tendicula.
RATIERA, ratiere, s. f. Dispozitiv la razboiul mecanic de tesut, cu ajutorul caruia se ridica si se coboara itele pentru formarea rostului. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ratiere.
RATIERA ~e f. Dispozitiv pentru ridicarea si coborarea itelor la razboaiele mecanice de tesut. [Sil. -ti-e-] /<fr. ratiere
JACARD s.n. Dispozitiv compus dintr-o serie de ace orizontale cu ochiuri, montat la razboaiele mecanice de tesut, care produce tesaturi cu desene complicate. [Pl. -de, -duri. / cf. Jacquard – inventatorul razboiului mecanic de tesut].
RATIERA s.f. Dispozitiv la razboiul mecanic de tesut, care ridica si coboara itele. [Pron. -ti-e-. / < fr. ratiere].
JACARD s. n. 1. dispozitiv din ace orizontale cu ochiuri, montat la razboaiele mecanice de tesut, care produce tesaturi cu desene complicate. 2. tesatura cu ajutorul acestui dispozitiv. 3. tricot executat la masina sau de mana care imita tesatura jacard (2). (< fr. jacquard)
RATIERA s. f. dispozitiv la razboiul mecanic de tesut, care ridica si coboara itele. (< fr. ratiere)
CARNE carnuri f. 1) tesut muscular la oameni si animale. ◊ A taia in ~ vie a actiona drastic. In ~ si oase in persoana; in realitate. ~ din ~ea cuiva descendent direct al cuiva. A prinde la ~ a se ingrasa. ~ de tun militari trimisi special spre a fi masacrati in razboi. 2) Produs alimentar constand din tesutul muscular al animalelor sau al pasarilor. ~ de porc. 3) rar Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpa. [G.-D. carnii] /<lat. caro, carnis
sezator, sezatoare, adj., s.m. si f. 1. (adj.; inv.) (persoana) care sade, care este asezata (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scandura fixata intre talpile razboiului, pe care sade tesatoarea cand tese. 3. (s.f.; reg.) asternutul de sub sa. 4. (s.f.; reg.; in forma: sazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiaza, cand sunt la pasune. 5. (adj.; inv.) stabilit, domiciliat, intr-un loc; vietuitor, traitor intr-un loc. 6. (adj.; inv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; in sintagma) piatra sezatoare = piatra fixa din sistemul celor doua roti ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restransa organizata de tarani in serile de iarna, pentru a lucra si a petrece, spunand povesti si glume; furcarie, haba, habara, claca. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, intrunire; cenaclu, serata.
tesut2, -A, tesuti, -te, adj. 1. Care a fost confectionat la razboiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost carpit2. – V. tese.
rasboi (-oaie), s. n. – 1. Unealta de tesut. – 2. Carul ferastraului mecanic. – 3. Parte a ferastraului de mina. – 4. Parte a morii de vint care tine cosul. – Var. razboi. Mr. arizboi. Bg., sb. razboj „unealta de tesut” (Tiktin), probabil cuvint identic celui anterior.
razboi s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teara. (A tese ceva la ~.) 2. cal, calusel. (~ la moara de vant.)
URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capatul panzei, care nu se mai poate tese si care se taie si se arunca atunci cand se scoate panza din razboi. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.
razboi2, razboaie, s. n. 1. Masina de lucru folosita pentru confectionarea tesaturilor din fibre textile. 2. Unealta casnica de tesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.
razboi2 ~oaie n. 1) Instalatie casnica alcatuita din doua suluri, ite si vatale, folosita la confectionarea tesaturilor. A tese ceva la ~. 2) Masina de tesut, folosita in industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj
A SE INCRUSTA se ~eaza intranz. 1) (despre amintiri, fapte, intamplari etc.) A se fixa ramanand pentru mai mult timp; a se intipari. Grozaviile razboiului s-au incrustat in memorie. 2) (despre saruri dizolvate) A se depune sub forma de crusta pe peretii unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui tesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.
