fundar s.n. (reg.) tesatura taraneasca.

strecatoare, strecatori, s.f. 1. (inv. si pop.) strecuratoare. 2. (reg.) lingura mare gaurita, facuta din metal, cu care se strecoara zerul de urda. 3. (reg.) panza rara pentru prins peste. 4. (inv. si reg.) tesatura taraneasca rara, din care se confectioneaza haine; haina femeiasca confectionata dintr-o asemenea tesatura; catrinta; fota.

VELINTA, velinte, s. f. tesatura taraneasca groasa de lana alba sau vargata in diferite culori, de obicei impaslita la piua, intrebuintata ca patura, cuvertura, covor etc. [Pl. si: velinti] – Cf. ngr. velentza, scr. velenac.

POLOG², poloage, s. n. 1. tesatura taraneasca groasa (impermeabila), lucrata din lana, din in sau din canepa si folosita ca cerga, patura, asternut etc. 2. Tesatura fina, folosita mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare speciala confectionata din panza rara sau din plasa de sarma, folosita impotriva tantarilor, a mustelor etc. – Din sl. podlogu, rus. polog.

VELINTA ~e f. tesatura taraneasca groasa, de lana, alba sau in dungi colorate, folosita ca patura, cuvertura sau covor. [G.-D. velintei] /<ngr. velentza

pelitar s.n. (reg.) numele unei tesaturi taranesti.

DIMIE, dimii, s. f. (Reg.) 1. tesatura taraneasca de lana (de culoare alba), din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte; panura, aba¹. 2. (Rar) Pantaloni taranesti stramti; cioareci. – Tc. dimi.

TUNDRA ~e f. reg. Haina taraneasca lunga, facuta dintr-o tesatura groasa de casa (impodobita cu gaitane). /Orig. nec.

ZADIE, zadii, s. f. tesatura de lana in costumul popular taranesc feminin din unele regiuni, decorata cu dungi late negre, alternand cu altele rosii sau portocalii si purtata ca fusta, o parte in fata si cealalta in spate. – Cf. ucr. zady „inapoi, in spate”.

PROSOP ~oape n. 1) Obiect de uz casnic pentru stersul mainilor, a fetei, a corpului dupa spalare, constand dintr-o bucata dreptunghiulara de panza (ornamentata); servet; stergar. 2) Bucata dreptunghiulara de tesatura ornamentata care serveste ca podoaba in casele taranesti; stergar. /<ngr. prosopon

SterGAr ~e n. 1) Obiect confectionat dintr-o bucata de panza (ornamentata), folosit pentru sters (mainile, fata, vesela etc.); servet; prosop. 2) Bucata dreptunghiulara de tesatura ornamentata, care serveste ca podoaba in casele taranesti; prosop. /a sterge + suf. ~ar

ABA², abale, s. f. tesatura groasa de lana (alba), din care se fac haine taranesti; dimie; p. ext. haina facuta din aceasta tesatura. – Tc. aba.

DIMIE s. f. tesatura groasa de lana (alba), folosita la confectionarea hainelor taranesti; aba, panura. – Din tc. dimi.

ITARI s. m. pl. Pantaloni taranesti lungi, stramti si incretiti pe picior, confectionati dintr-o tesatura de bumbac sau de lana, specifici portului popular romanesc. – Ita + suf. -ar.

PANURA ~i f. 1) tesatura groasa de casa (din lana alba) din care se confectionau hainele taranesti; aba; dimie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. panurii] /<lat. paenula

ABA², abale, s. f. tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. – Din tc. aba.

ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

ABA², (2) abale, s.f. 1. tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.

PARETAR ~e n. reg. tesatura speciala, in forma de covor, care se atarna de-a lungul peretelui (in dreptul lavitei sau patului) in casele taranesti. /parete + suf. ~ar

pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.

BATATURA ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,