SEDILA², sedile, s. f. Saculet cu tesatura rara, in care se pune branza la scurs. [Var.: (reg.) sadila, sidila s. f.] – Din bg., scr. sedilo.

ETAMINA s. f. tesatura rara din bumbac, in sau matase, pe care se brodeaza. (< fr. etamine)

CANAVA, canavale, s. f. tesatura rara din fire groase de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

NANSUC s. n. (rar) tesatura foarte subtire de bumbac sau de matase. – Din fr. nansouk.

CORD² s. n. tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

DESTRAMARE s. 1. desirare. (~ unei tesaturi.) 2. (rar) dezlanare. (~ unui pulover de lana.)

ETAMINA ~e f. tesatura rara de bumbac sau de matase pe care se brodeaza. /<fr. etamine

MOLTON ~oane n. rar1) tesatura de bumbac (mai rar de lana) moale, pufoasa si calduroasa, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte; flanela. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. molleton

NANSUC ~uri n. rar tesatura fina de bumbac, din care se confectioneaza articole de lenjerie. /<fr. nansouk

CORD² s.n. tesatura cu urzeala formata din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. ♦ tesatura folosita la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].

ETAMINA s.f. tesatura rara facuta din bumbac sau din matase. [< fr. etamine].

TEXTURA s.f. 1. (rar) tesatura, urzeala. ♦ Structura unei roci sau a unui aliaj considerata numai sub aspectul dispozitiei spatiale. 2. (Poligr.) Imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita, acoperind pasaje care trebuie rectificate. [Cf. fr. texture, lat. textura].

CANAVA, canavale, s. f. tesatura rara de fire de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.

URZEALA, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate in razboiul de tesut, printre care se petrece firul de batatura pentru a se obtine tesatura. 2. Fig. (rar) Alcatuire, conformatie, structura. 3. Fig. Intriga, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eala.

VOAL, voaluri, s. n. 1. tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.

TIFON, tifoane, s. n. Panza subtire de bumbac, cu tesatura foarte rara; spec. fasie din aceasta panza, intrebuintata la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

MOARAT adj. (TEXT.) (rar) moariu. (tesatura ~.)

TUL ~uri n. 1) la sing. tesatura fina, rara si transparenta, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confectioneaza perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare femeiesti. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. tulle

URZEALA ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor intinse in lungime pe razboiul de tesut, printre care se trec transversal firele de batatura pentru a obtine tesatura. 3) fig. rar (despre opere de arta) Fel de aranjare a elementelor componente; compozitie; tesatura. 4) Actiune reprobabila pusa la cale in taina pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eala

strecatoare, strecatori, s.f. 1. (inv. si pop.) strecuratoare. 2. (reg.) lingura mare gaurita, facuta din metal, cu care se strecoara zerul de urda. 3. (reg.) panza rara pentru prins peste. 4. (inv. si reg.) tesatura taraneasca rara, din care se confectioneaza haine; haina femeiasca confectionata dintr-o asemenea tesatura; catrinta; fota.

dantela f., pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde si ngr. dantella si tantela si rom. vulgar tantela). Horbota, tesatura fina, rara si dintata ori nu care se intrebuinteaza ca ornament in imbracamintea femeilor. – Dial. si cipca, spit si coltisori.

VOALETA, voalete, s.f. tesatura subtire, foarte rara, fixata la palariile femeiesti ca garnitura sau pentru a acoperi fata.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

ACTIUNE s. 1. v. fapta. 2. v. opera. 3. v. operatie. 4. v. miscare. 5. afabulatie, fabulatie, intriga, subiect, (livr.) trama, (rar) fabula, (fig.) tesatura. (~ unui roman.) 6. (TEATRU) actiune parcursiva = supraproblema, supratema. 7. (JUR.) v. proces. 8. v. efect.

CANAVA ~le f. 1) tesatura de bumbac rara si tare, cu patratele regulate, pe care se brodeaza. 2) fig. Planul schitat al unei lucrari literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas

CORD² n. 1) tesatura subtire si rara cu urzeala din fire rasucite si foarte rezistente. 2) tesatura speciala folosita la fabricarea anvelopelor, curelelor de transmisie etc. /<fr. corde

ARAR² s. n. tesatura groasa si rara din par de capra, folosita la acoperit carutele sau la confectionarea sacilor. – Tc. harar.

OBRAZAR, obrazare, s. n. 1. Plasa deasa de sarma sau sac de panza cu care stuparul isi acopera fata pentru a o acoperi de intepaturile albinelor. 2. Masca metalica cu care se acopera fata pentru a o proteja in unele sporturi (lupte, sabie, floreta etc.). 3. (Reg.) tesatura alba, subtire si rara, cu care se acopera fata (uneori si trupul) mortului. 4. (Pop.) Masca. – Obraz + suf. -ar.

SURFILA, surfilez, vb. I. Tranz. A intari marginile unei tesaturi cu o cusatura rara, pentru a impiedica destramarea firelor. – Din fr. surfiler.

INTRIGA s. 1. masinatie, uneltire, (livr.) cabala, (inv. si reg.) marghiolie, (Munt. si Olt.) scoala, (Bucov. si Transilv.) scort, (inv.) marafet, tehna, tocmeala, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevra, manopera, urzeala, (fig. rar) mreaja, retea, trama, tesatura, (fam. fig.) mancatorie, panglicarie, sforarie. (Umbla cu tot felul de ~i.) 2. v. complot. 3. v. actiune.

CONTRAPUNCTA vb. I. tr. (rar) A tigheli (stofe, tesaturi) pe ambele fete. ♦ (Fig.) A folosi tehnica contrapunctului; a face sa corespunda. [Cf. it. contrappuntare].

TIFON¹ s. n. tesatura subtire si foarte rara de bumbac, pentru pansamente. (dupa engl. tiffany)

APRETARE s. scrobire, scrobit, (rar) apretura, (Mold. si Bucov.) crohmalire. (~ tesaturilor.)

DUNGULITA s. (rar) dunguta, (pop.) vargulita, varguta. (O tesatura cu ~e.)

RARITURA rarituri f. 1) Loc liber ramas intre obiecte asezate rar. 2) Defect sau uzura a unei tesaturi care este intr-un loc mai rara. /a (se) rari + suf. ~tura

FLANELA ~e f. 1) tesatura de bumbac sau de lana, moale, pufoasa si calduroasa, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) Obiect de imbracaminte de lana (mai rar, de bumbac), tricotat in forma de camasa sau de vesta, fara guler. [G.-D. flanelei] /<fr. flanelle

ETAMINA, etamine, s. f. tesatura de bumbac sau de matase cu impletitura rara. – Din fr. etamine.

ALES², -EASA, alesi, -se, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Deosebit dintre altii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = in special, indeosebi. 4. (Despre tesaturi) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. si f. (art.) Persoana iubita (cu care se casatoreste cineva). – V. alege.

GRENADINA, grenadine, s. f. (rar) Fir de matase naturala intrebuintat la fabricarea dantelelor. ♦ tesatura subtire si transparenta, de bumbac sau de matase, din care se confectioneaza rochii de vara, perdele etc. – Din fr. grenadine.

DESTRAMA vb. 1. a (se) desira, (reg.) a (se) desfira, a (se) strica, (inv.) a (se) ranji. (O tesatura care s-a ~.) 2. v. rari. 3. a se rari, (rar) a se dezlana. (O vesta de lana care s-a ~.) 4. v. risipi.

pospai, pospaiesc si pospai, vb. IV (inv. si reg.) 1. a acoperi, a asterne, a inveli, a presara cu un strat de subtire, fin, superficial; a acoperi presarand. 2. a tencui, a fatai. 3. a murdari. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa in mod superficial, de mantuiala sau cu greutate. 5. (despre alimente) a manca repede, putin, de ici si de colo, in sila; a frunzari, a paspai. 6. (inv.; despre oameni) a invata, a instrui, a pregati superficial. 7. (refl.; fig.) a se imbraca sumar sau cu putina cheltuiala. 8. (in forma: pospaia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afanat (parul din tesaturi).

scama (-me), s. f. – Fibre de pinza uzata. – Mr. scama. Lat. squama (Puscariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scamos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Puscariu 1541; REW 8202); scamosa, vb. (a destrama, a desira o tesatura), din adj. precedent; scama, vb. (a destrama), cuvint rar, putin atestat, pe care Puscariu 1539 si REW 8200 il considera derivat din lat. squamāre; descama, vb. (a destrama, a desira), pe care Puscariu 506 il deriva din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).

RARITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ Loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

PLUS ~uri n. 1) tesatura asemanatoare catifelei, dar cu peri mai lungi si mai rari, intrebuintata, mai ales, in tapiterie. Cuvertura de ~. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Plusch, fr. p[e]luche

VITRIOLA vb. I. tr. 1. (rar) A arde, a rani (cu vitriol). 2. (Text.) A trata tesaturile cu vitriol. [Pron. -tri-o-la. / < fr. vitrioler].

FLANELA, flanele, s. f. 1. tesatura usoara de lana sau bumbac, moale si pufoasa. 2. Imbracaminte de lana (mai rar de bumbac), tricotata in forma de pieptar sau de camasa scurta. 3. Pulover. [Var.: (pop.) flanea s. f., flanel s. n.] – Din fr. flanelle.

senic s.n. (reg.) 1. tesatura de canepa (pentru rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.). 2. stergar facut din tesatura de canepa. 3. bucata de panza in care se pune cenusa pentru lesie, cenusar; panza rara pentru sedila. 4. (in forma: selnic) basma inchisa la culoare (si murdara). 5. (in forma: selnic) unealta de pescuit asemanatoare cu leasa.

TULPAN², tulpane, s. n. 1. Panza (de bumbac, de lana, de matase) cu tesatura foarte subtire si stravezie. ♦ Basma in trei colturi cu care femeile isi acopera capul. 2. (rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).

POLOG², poloage, s. n. 1. tesatura taraneasca groasa (impermeabila), lucrata din lana, din in sau din canepa si folosita ca cerga, patura, asternut etc. 2. tesatura fina, folosita mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare speciala confectionata din panza rara sau din plasa de sarma, folosita impotriva tantarilor, a mustelor etc. – Din sl. podlogu, rus. polog.

FIN¹, -A, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic si) delicat, placut la aspect, gingas. ♦ (Despre tesaturi) Foarte subtire (si straveziu) 2. De (cea mai) buna calitate (in ce priveste materialul si executia). ♦ (rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, ganduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simt sau simturi) care percepe cele mai mici nuante; ager, sensibil. ♦ (Despre zambet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtari alese. – Din fr. fin.

CORD² s. n. tesatura de urzeala din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde)

DIMIE, dimii, s. f. (Reg.) 1. tesatura taraneasca de lana (de culoare alba), din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte; panura, aba¹. 2. (rar) Pantaloni taranesti stramti; cioareci. – Tc. dimi.

PATRON s.n. 1. Cartus. 2. (rar) Tipar dupa care se croieste un obiect de imbracaminte; desen, model dupa care se executa o tesatura. 3. Buson (2). [< fr. patron].

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

DESCRETI, descretesc, vb. IV. Tranz. A netezi o tesatura, o haina incretita; a desface creturile. ♦ Tranz. si refl. A face sa nu mai fie sau a nu mai fi incruntat; fig. a (se) destinde, a (se) insenina. ♦ (rar) A deschide un obiect legat cu snur. – Des¹-+ [in]creti.

FOTA, fote, s. f. 1. Parte componenta a costumului popular romanesc (bogat ornamentata) purtata de femei, formata dintr-o tesatura dreptunghiulara de lana care se petrece in jurul corpului, tinand locul fustei, sau din doua bucati de stofa acoperind partea din fata a corpului (ca un sort) si pe cea din spate. 2. (rar) Sort purtat de carciumari, de ospatari etc. – Din tc. fota.

INDRUGA, indrug, vb. I. Tranz. 1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; p. ext. a toarce grosolan si in graba. 2. (Fam.) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; p. ext. a vorbi fara rost, nimicuri. ◊ Expr. A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – In + druga.