OBIALA obiele f. 1) Bucata de tesatura groasa care se infasoara pe laba piciorului, in loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucata de tesatura veche; zdreanta. ◊ A face pe cineva ~ (sau~ de caine) a batjocori pe cineva, numindu-l in fel si chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijalo

PATURA ~i f. 1) Invelitoare dintr-o tesatura groasa (de lana, de bumbac, de par etc.). 2) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; strat. ◊ ~ sociala totalitate a membrilor unei societati caracterizati prin anumite trasaturi comune. [G.-D. paturii] /<lat. pittula

POLOG² ~oage n. 1) Invelitoare confectionata dintr-o tesatura groasa (de canepa sau in), avand diferite intrebuintari; veretca. 2) Panza fina pentru draperii si perdele. 3) Acoperamant special, asemanator unui cort, care se atarna deasupra unui pat in scop protector (impotriva tantarilor, mustelor etc.). 4) Pat cu un astfel de acoperamant, instalat vara in aer liber. /<rus. polog

SATRANCA ~ce f. pop. Obiect con-fectionat dintr-o tesatura groasa de lana, avand desene in forma de carouri, folosit ca asternut. /<turc. satranc

TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste

TOL² ~uri n. pop. Obiect confectionat dintr-o tesatura groasa, folosit ca asternut sau covor. ◊ A bate pe cineva ~ a bate pe cineva foarte tare. /<ngr. tsoli

TUNDRA ~e f. reg. Haina taraneasca lunga, facuta dintr-o tesatura groasa de casa (impodobita cu gaitane). /Orig. nec.

aba (abale), s. f. – Dimie, tesatura groasa de lina. – Mr., megl. aba. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Seineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s. m. (persoana care fabrica sau vinde tesaturi; croitor); abagerie, s. f. (fabrica sau pravalie de tesaturi); abagiu, s. m. (persoana care fabrica sau vinde tesaturi).

panzaica, panzaici, s.f. (reg.) 1. cearsaf. 2. tesatura groasa si mare de canepa sau de lana pe care se bate fasolea, mazarea, lintea. 3. saltea.

soran s.n. (inv.) tesatura groasa, grosolana.

ABA², abale, s. f. tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. – Din tc. aba.

PANURA, panuri, s. f. 1. (Pop.) Aba², dimie; p. gener. tesatura (groasa). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o panura cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeasi categorie. [Acc. si: panura]. – Lat. paenula.

TOL², toluri, s. n. (Pop.) tesatura groasa de lana, de canepa sau de bumbac, folosita la tara ca patura, ca velinta sau pentru asternut pe jos. – Din ngr. tsoli, tsuli.

DIMIE s. f. tesatura groasa de lana (alba), folosita la confectionarea hainelor taranesti; aba, panura. – Din tc. dimi.

COVOR, covoare, s. n. tesatura groasa de lana, de bumbac etc. (cu figuri si desene de diferite culori), folosita pentru impodobirea incaperilor. – Din rus. kovior, ucr. kover.

MOLTON, moltoane, s. n. tesatura groasa, usoara si moale de bumbac, de obicei pufoasa pe amandoua partile. – Din fr. molleton.

SIBIR s. n. tesatura groasa de bumbac, asemanatoare cu moltonul, folosita pentru captuseli, pijamale etc. – Din rus. Sibir „Siberia”.

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.

FURCULITA s. 1. (Transilv.) furcuta. (~ pentru mancat.) 2. (TEHN.) gemanare, (reg.) cioroba-rita, lisita. (~ la car.) 3. (TEHN.) (reg.) pieptene. (~ pentru tesaturi groase.)

CANURA f. Fibre scurte ramase dupa daracit si folosite la confectionarea tesaturilor groase. ~ de lana. ~ de canepa. /<lat. cannula

CANEPA ~e f. Planta erbacee anuala, cu tulpina dreapta si cu frunzele dintate, care se cultiva pentru fibrele textile, din care se fac tesaturi groase, si pentru semintele din care se extrage ulei folosit la prepararea lacurilor. /<lat. canepa

COVOR ~oare n. 1) tesatura groasa, confectionata din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se impodobesc incaperile sau care se asterne pe podea. 2) Strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; imbracaminte rutiera. /<ucr. kovior, rus. kover

DIMIE ~i f. inv. 1) tesatura groasa de casa (de obicei din lana alba) folosita pentru haine; aba; panura. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi

DOC¹ n. tesatura groasa de bumbac, din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte, salopete etc.; dril. /<engl. duck

DRIL ~uri n. tesatura groasa de bumbac, din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte, salopete, prelate; doc. /<germ. Drill

LINOLEUM ~uri n. tesatura groasa imbibata si acoperita cu un strat de linoxina, folosita ca izolant sau ca pardoseala. [Sil.-le-um] /<fr. linoleum

LODEN ~e n. 1) tesatura groasa, de obicei impermeabila, folosita pentru confectionarea hainelor (pardesie, fulgarine etc.). 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) Pardesiu facut din asemenea tesatura. /<fr. loden, germ. Loden

PANURA ~i f. 1) tesatura groasa de casa (din lana alba) din care se confectionau hainele taranesti; aba; dimie. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. [G.-D. panurii] /<lat. paenula

PONEAVA ~evi f. reg. 1) tesatura groasa de lana, bumbac etc. din care se fac macaturi, covoare, cearsafuri. 2) Obiect confectionat din aceasta tesatura. /<sb. ponjava

RIPS ~uri n. 1) tesatura groasa (din bumbac) cu dungi inguste in relief, avand diferite intrebuintari. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Rips

VERETCA ~ci f. reg. 1) tesatura groasa de casa din canepa sau in. 2) Invelitoare cu diferite intrebuintari facuta din asemenea tesatura. / Orig. nec

ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

DRIL s.n. tesatura groasa si deasa, facuta din fire de canepa cu urzeala dubla si folosita pentru imbracaminte de vara, pentru corturi etc. V. doc¹. [< fr. drilles, cf. germ. Drill(ich)].

canava (canavale), s. f. – tesatura groasa servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. canava. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Alta forma (inv.) a aceluiasi cuvint este canavata, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).

steaza¹, steze, s.f. (reg.) 1. piua de batut postav. 2. cladire in care se afla instalata aceasta piua. 3. instalatie rudimentara formata dintr-o impletitura circulara de nuiele, amenajata sub o cadere de apa, in care se dau la piua scoartele, panura si alte tesaturi groase. 4. cadere de apa. 5. stavila la moara.

dimie (dimii), s. f. – tesatura groasa de lina alba. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Turk. St., I, 54; Seineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiia, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede ca termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat si tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (inv., pinza de bumbac de captusit, percal). Este cuvint identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lina alba).

molton s. n. – tesatura groasa de bumbac. Fr. molleton.

ADJUD, oras in jud. Vrancea, la confl. Trotusului cu Siretul; 19.981 loc. (1991). Nod feroviar si rutier. Ind. alim., de prelucr. a lemnului si constr. de masini. Combinat de celuloza si hirtie; intreprindere de tesaturi groase.

ABA², abale, s. f. tesatura groasa de lana (alba), din care se fac haine taranesti; dimie; p. ext. haina facuta din aceasta tesatura. – Tc. aba.

ABA², (2) abale, s.f. 1. tesatura groasa de lana, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; dimie, panura. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

ARAR² s. n. tesatura groasa si rara din par de capra, folosita la acoperit carutele sau la confectionarea sacilor. – Tc. harar.

COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.

covor n., pl. oare (rus. kovior [scris kover], rut. koverci, id. V. coverga 1). tesatura groasa tunsa de asternut pe jos ori de atirnat de parete [!]. Fig. Lucru care acopere [!]: covor de iarba, de zapada. V. tol, carpeta.

CANURA s. f. Nume dat firelor scurte de lana ramase in dintii pieptenului dupa daracit, folosite (ca batatura) pentru tesaturi mai groase. – Lat. cannula.

VELINTA, velinte, s. f. tesatura taraneasca groasa de lana alba sau vargata in diferite culori, de obicei impaslita la piua, intrebuintata ca patura, cuvertura, covor etc. [Pl. si: velinti] – Cf. ngr. velentza, scr. velenac.

POLOG², poloage, s. n. 1. tesatura taraneasca groasa (impermeabila), lucrata din lana, din in sau din canepa si folosita ca cerga, patura, asternut etc. 2. tesatura fina, folosita mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare speciala confectionata din panza rara sau din plasa de sarma, folosita impotriva tantarilor, a mustelor etc. – Din sl. podlogu, rus. polog.

SIRET¹, sireturi, s. n. 1. Bentita ingusta de bumbac, tesuta tubular sau in fasie, care, petrecuta prin butoniere speciale, serveste pentru a lega sau a strange incaltamintea sau diferite obiecte de imbracaminte. ♦ Fasie ingusta si groasa de tesatura sau de impletitura, folosita pentru intarirea unor cusaturi in croitorie sau pentru ornamentarea imbracamintei. 2. Sfoara de bumbac (imbracata in matase colorata sau in fir) rasucita in doua sau in trei si intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; gaitan, ceapraz, brandenburg; snur. – Din tc. serit.

VELINTA ~e f. tesatura taraneasca groasa, de lana, alba sau in dungi colorate, folosita ca patura, cuvertura sau covor. [G.-D. velintei] /<ngr. velentza

canura (canuri), s. f. – Fibre sau resturi de fire de lina, in sau cinepa, care cad la daracit; se folosesc pentru tesaturi mai groase sau pentru pinza de sac. – Mr. canura. Lat. cannula „trestioara”. (P. Papahagi, Notite, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kanula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Inainte, Tiktin (urmat de Puscariu 268) se gindise la un der. al vb. lat. carere „a scarmana”, de tipul *carula, cu rezultat rom. disimilat; ipoteza putin probabila. Din rom. a trecut in ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204).

PRELATA s.f. tesatura deasa, groasa si impermeabila, folosita la acoperirea carutelor, a camioanelor etc. [< fr. prelart].

CANURA s. f. Nume dat firelor scurte de lana ramase in dintii pieptenului, dupa daracit, folosite (ca batatura) pentru tesaturi mai groase. – Lat. cannula.

POSTAV, (2) postavuri, s. n. 1. tesatura de lana groasa, adesea paroasa, din care se confectioneaza imbracaminte, paturi etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confectii de postav. [Pl. si: postavuri] – Din sl. postavu.

PATURA, paturi, s. f. 1. Bucata dreptunghiulara dintr-o tesatura (deasa si groasa) de lana, de fire sintetice, de bumbac, care serveste mai ales la invelit. 2. Strat dintr-o substanta, dintr-o materie (care acopera ceva in mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcatuiesc un tot. ♦ (Geol.) Strat. ♦ (Reg.) Foaie de aluat. 3. Fig. Categorie, treapta sau grup social; p. ext. oamenii care alcatuiesc o asemenea categorie, treapta sau grup social. – Lat. *pittula (diminutiv de la pitta).

DRIL, driluri, s. n. tesatura deasa si groasa din fire de bumbac sau de canepa bine rasucite, care se foloseste la confectionarea imbracamintei de vara, a panzei de cort etc. – Din germ. Drill.

CANAVA, canavale, s. f. tesatura rara din fire groase de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

BURET s. n. 1. Fir de matase naturala, gros si neregulat, obtinut prin macerarea speciala a unor gogosi. 1. tesatura de matase fabricata din acest fir; p. ext. tesatura de bumbac cu fir gros, noduros si poros. – Din fr. bourrette.

BURET s.n. Fire groase si neregulate obtinute din deseuri de matase naturala. ♦ tesatura de matase cu firul gros, neregulat si poros. [Pl. -turi. / < fr. bourrette].

BURET s. n. 1. fire groase si neregulate din deseuri de matase naturala. 2. tesatura de matase cu firul gros, neregulat si poros. (< fr. bourrette)

grudinap (-puri), s. n. (Inv.) tesatura de matase. – Var. grodinap. Fr. gros de Naples, cf. rus. grodenapli.

INDRUGA, indrug, vb. I. Tranz. 1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; p. ext. a toarce grosolan si in graba. 2. (Fam.) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; p. ext. a vorbi fara rost, nimicuri. ◊ Expr. A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (Rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – In + druga.

ATLAZ, atlazuri, s. n. tesatura pentru captuseli si fete de plapuma, mai groasa decat satinul, lucioasa pe o singura fata. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

STOFA, stofe, s. f. tesatura de lana sau de fibre sintetice, mai groasa decat panza, intrebuintata pentru confectionarea imbracamintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Predispozitie, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofa = a avea calitati deosebite (intr-un anumit domeniu). [Var.: stofa s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

PLAPUMA plapumi f. Invelitoare groasa pentru dormit, confectionata din doua bucati de tesatura, cusute de jur-imprejur, intre care se pune un strat de lana, de puf sau de vata, prins printre cusaturi (ornamentale). ◊ Intinde-te cat ti-i ~a actioneaza in limitele posibilitatilor pe care le ai. [G.-D. plapumii] /<ngr. paploma

SUMAN ~e n. 1) Palton lung pana la genunchi, confectionat din postav gros de casa si purtat odinioara de tarani. 2) tesatura din care se confectioneaza un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman

VELUR s.n. 1. Catifea. ♦ tesatura de lana cu aspect de catifea. 2. Piele groasa catifelata, din care se confectioneaza fete de pantofi, posete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu par].

STOFA s.f. tesatura de lana, de fire sintetice etc. mai groasa ca panza; postav. ♦ (Fig.) Dispozitie, talent, aptitudini. [Var. stofa s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].

STOFA s. f. 1. tesatura din lana, din fire sintetice etc. mai groasa ca panza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calitati deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)

VELUR s. n. 1. catifea. ◊ tesatura de lana cu aspect de catifea. 2. piele groasa catifelata, din care se confectioneaza fete de pantofi, posete etc. (< fr. velours)

SANTUNG s. n. Varietate de tesatura de in sau de matase (naturala), din fire mai groase si neuniforme, care ies in relief pe suprafata tesaturii. – Din fr. chantoung.

ATLAZ ~uri n. tesatura cu o fata lucioasa, folosita la captusirea hainelor groase. /<turc. atlas

BURET n. 1) Fibra textila groasa si neuniforma, obtinuta din deseurile de matase naturala. 2) tesatura din asemenea fibre. /<fr. bourette

POPLIN ~uri n. 1) tesatura de bumbac mercerizat, avand firele de batatura mai groase decat cele de urzeala, folosita la confectionarea imbracamintei usoare. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Pop[e]lin, fr. popeline

PLUS s. n. tesatura de bumbac, lana, par de capra etc., mai groasa decat catifeaua, folosita in tapiterie. (< germ. Plusch, fr. peluche, rus. plius)

TRAMA, trame, s. f. Fir de matase, relativ gros si afanat, intrebuintat in urzeala sau in batatura unor tesaturi. ♦ Fig. Intriga a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intriga, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

BURET s. n. Fir de matase naturala, gros si neregulat, obtinut prin macerarea speciala a unor gogosi; tesatura de matase fabricata din acest fir. – Fr. bourette.

PLUS, plusuri, s. n. tesatura de bumbac, de lana, de par de capra etc. mai groasa decat catifeaua si cu parul mai lung decat al acesteia, care se intrebuinteaza mai ales in tapiterie. ♦ (La pl.) Varietati de plus. – Din germ. Plusch, fr. p(e)luche, rus. plius.

PLUS s.n. tesatura de bumbac, de lana, de par de capra etc. mai groasa decat catifeaua si cu firul mai lung, folosita in special in tapiterie. [Pl. -suri. / < fr. p(e)luche].

TOBRALCO s. n. tesatura de bumbac cu dungi sau cu carouri realizate prin introducerea unor fire mai groase in urzeala sau in batatura. – Et. nec.

AGAVA, agave, s. f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi pana la 2 m, late si groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac franghii si diferite tesaturi. – Din fr. agave.

gros² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

PIUA, pive, s. f. 1. Instalatie sau masina folosita pentru impaslirea tesaturilor de lana prin frecarea si presarea lor intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn intr-un mediu cald si umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatra de diverse forme si marimi, cu peretii si cu fundul gros, in care se piseaza diverse substante sau corpuri solide. 3. Parte a steampului in care se zdrobeste un minereu. 4. Scobitura in piesa unei instalatii, care serveste la fixarea sau la rotirea altei piese din instalatia respectiva. 5. (Inv. si reg.) Mortier. 6. (Pop.; in expr.) A se pune piua (sau in piua) = a se ghemui pentru a servi ca treapta cuiva care vrea sa ajunga la un loc inalt sau pentru a lua pe cineva in carca. [Pr.: pi-ua. – Pl. si: piue. – Var.: (inv. si reg.): piva s. f.] – Lat. *pilla.

pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.

SALCIUA, com. in jud. Alba, situata in depresiunea omonima,la poalele NV ale m-tilor Trascau si cele SE ale Muntelui Mare, in zona de confl. a raului Salciuta cu Ariesul; 1.712 loc. (2005). Resed. com. S. este satul Salciua de Jos, atestat documentar in 1365. Halte de c. f. (in satele Salciua de Jos si Salciua de Sus). Centru de tesaturi din lana si de cojocarit (in satul Salciua de Jos). Oierit. Pomicultura. Muzeu cu colectii de istorie locala, de costume populare, icoane pe sticla, carti vechi, obiecte de uz gospodaresc. In satul Sub Piatra se afla biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1798, cu picturi pe peretii interiori din sec. 19), iar in satul Valea Larga biserica de lemn cu dublu hram – Sf. Treime si Sf. Ilie (1782). In arealul com. S. se afla pestera Huda lui Papara si pestera de la grosi, declarate monumente ale naturii.