AMERICA LATINA, denumire generica a tarilor care ocupa America de Sud si America Centrala istmica si insulara (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul ca in aceste tari predomina limbile de origine romanica. Pe terit. A.L. sint 33 de state si citeva teritorii dependente, insumind o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). In 18 tari, limba oficiala este spaniola, in 12 engleza, iar in celelalte se vorbeste portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) si olandeza (Surinam). 10 la suta din populatia A.L. vorbeste limbile amerindiene.

OCEANIA, denumirea sub care este cunoscuta totalitatea insulelor (c. 10.000) din partea central-sudica a Oc. Pacific, raspandite pe o supr. acvatica de c. 70 mil. km², pe c. 5.000 km de la N la S (respectiv intre ins. Midway in N, aflata la 28º13' lat. N, si ins. Macquarie in S, situata la 54º36' la S) si c. 12.000 km de la V la E (respectiv intre ins. Dirk Hartog, la 113º long. E in V si ins. Sala y Gomez, la 105º28' long. V in E). O. se extinde in zona intertropicala, pe o supr. de uscat (insulara) de c. 1,3 mil. km², cuprinzand trei subdiviziuni traditionale: Melanezia (in V), Micronezia (in NV), Polinezia (in partea centrala si estica). Unii autori au extins foarte mult acceptiunea termenului, incluzand in O. si Noua Zeelanda (in S) si chiar Australia si Arh. Malaez. Relieful O. prezinta aspecte diferentiale. Astfel, in insulele mari ale Melaneziei (Noua Guinee, Noua Caledonie s.a.) exista un relief variat, complex si impunator, format predominant din munti, cu numerosi vulcani (alt. max.: 5.030 m, vf. Jaya), precum si din dealuri si campii litorale, in timp ce in insulele mai mici ale Polineziei si Microneziei relieful este monoton, simplu si aplatizat. Un element definitoriu al O. in constituie marea extensiune a recifelor de corali (aproape 3/4 din atolii de pe Terra), statele Kiribati si Tuvalu fiind alcatuite aproape in intregime din atoli. Clima este in general calda si umeda, iar vegetatia si fauna se caracterizeaza prin existenta multor specii endemice si marea diversitate a pasarilor, dar si o foarte slaba reprezentare a mamiferelor. Primul european care a patruns in O., descoperind arh. Mariane (1521), a fost Magellan. Pe langa cele 13 state independente, si Hawaii, stat al S.U.A., exista si o serie de teritorii dependente (aflate sub administratia Frantei, S.U.A., Noii Zeelande, Australiei), unele dintre ele beneficiind de autonomie interna.

GUVERNATOR, guvernatori, s. m. 1. (In unele state) Persoana care conduce, in numele sefului statului, o unitate administrativ-teritoriala mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoana care conduce o institutie de credit depinzand de o autoritate centrala. – Guverna + suf. -tor.

TUTELA, tutele, s. f. 1. Actiunea de a tutela; institutie legala avand drept scop ocrotirea si administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei institutii, organizatii etc. aflate in subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protectie. – Din fr. tutelle, lat. tutela.

PROTECTORAT ~e n. 1) Forma de dependenta coloniala care permite statului protector sa dirijeze politica externa si, in mare masura, pe cea interna a statului protejat. 2) Stat sau teritoriu aflat in dependenta unui stat protector. /<fr. protectorat

dependent ~ta (~ti, ~te) 1) Care depinde (de ceva sau de cineva); in stare de dependenta; subordonat. 2) (despre state, teritorii) Care este lipsit de autonomie (economica sau politica); lipsit de independenta. /<fr. dependent

HOME-RULE s.n. Autonomie, independenta legislativa, autoguvernare privind in special legislatia interna sau locala a unei tari dependente sau federala, a unui teritoriu sau colonii. [< engl. Home-Rule < home – casa, rule – guvernare].

HOME-RULE HAUM-RUL/ s. n. autoguvernare privind in special legislatia interna sau locala a unei tari dependente sau federale, a unui teritoriu ori colonii. (< engl. home-rule)

FILIALA s.f. 1. Sectie a unei institutii, a unei intreprinderi etc. recunoscuta ca persoana juridica, care exercita anumite functii date de institutia centrala pentru un teritoriu, pentru o anumita tara etc. 2. Organizatie dependenta de o organizatie superioara si controlata de aceasta. [Pron. -li-a-. / < fr. filiale, it. filiale].

FILIALA s. f. 1. sectie a unei institutii, intreprinderi, societati comerciale etc. recunoscuta ca persoana juridica, care exercita anumite functii date de institutia centrala pentru un teritoriu, pentru o anumita tara etc. 2. organizatie dependenta de o organizatie superioara si controlata de aceasta. (< fr. filiale)

PROTECTORAT, protectorate, s. n. Forma de dependenta politica a unui stat fata de altul in virtutea unei conventii conform careia statul protector conduce politica externa a statului protejat, acesta pastrandu-si autonomia interna; conducere exercitata de statul protector. ♦ teritoriu sau tara caracterizate printr-o astfel de forma de dependenta. – Din fr. protectorat.

COLONIE¹, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

HINTERLAND s.n. Regiune invecinata cu un teritoriu dominat de un stat imperialist si folosita ca baza a unor actiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile si tarile dependente de metropola. [Pl. -duri, -de. / cf. germ. Hinterland < hinter – in spate, Land – teritoriu].

HINTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigida din punct de vedere tectonic, situata in spatele unui sistem muntos cutat. 2. teritoriu care graviteaza spre un centru economic. 3. Regiune invecinata cu un teritoriu ocupat, folosita ca baza a unor actiuni expansioniste; p. ext. coloniile si tarile dependente de metropola. – Din germ. Hinterland.

COLONIE¹ s.f. 1. (Ant.) Cetate sau oras intemeiat de o alta cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei tari straine cu scopuri comerciale. 2. Tara (regiune) lipsita de independenta politica si economica, dependenta politic-administrativ de un stat metropola capitalist. 3. Grup, comunitate apartinand unei nationalitati care s-a stabilit intr-o tara straina si mentine intre membrii sai legaturi stranse. 4. Grup de copii trimisi la odihna intr-o statiune balneoclimaterica. 5. (Biol.) Grupare de indivizi din aceeasi specie care duc viata in comun. [Gen. -iei. / cf. fr. colonie, it., lat. colonia].

TUTELA s. f. 1. autoritate data de lege unei persoane sau acceptata de bunavoie de aceasta, de a avea grija in mod gratuit de un minor si de averea sa sau de o persoana pusa sub interdictie. ♦ ~ internationala = sistem de administrare a unor teritorii depedente care inlocuieste sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i tine pe altii sub ascultare, sub dependenta. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protectie. (< fr. tutelle, lat. tutela)

HINTERLAND s. n. 1. regiune invecinata cu un teritoriu dominat de un stat imperialist si folosit ca baza a unor actiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile si tarile dependente de metropola. ◊ regiune in spatele unui port din care provin produsele exportate sau in care se expediaza marfurile importate. 2. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care margineste un geosinclinal si care, cand acesta intra in faza de orogeneza, ramane in spatele sistemului muntos. (< germ. Hinterland)

A SUBJUGA subjug tranz. 1) (popoare, tari, teritorii etc.) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a supune; a ingenunchea; a aservi; a infeuda. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a supune. 3) fig. A incanta prin anumite insusiri; a robi. /<fr. subjuguer

A SUPUNE supun tranz. 1) (popoare, tari, teritorii etc.) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a ingenunchea; a subjuga; a infeuda; a aservi. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a subjuga. ◊ ~ la torturi a face sa suporte torturi; a tortura. 3) A face sa sufere efectul (unei actiuni). ~ unui tratament chimic. ~ criticii. 4) inv. A pune dedesubt. /<lat. supponere