MAIDAN s. teren viran, (inv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.)

TEREN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune.

VIRANEA s. v. maidan, teren viran.

MAIDAN, maidane, s. n. teren deschis, loc viran situat in interiorul sau la marginea unei localitati. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a iesi) la maidan = a scoate sau a iesi la vedere; a (se) arata, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-si pierde vremea hoinarind sau jucandu-se; a hoinari, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.

viran, -A, virani, -e, adj. (Despre terenuri) Care, desi se afla intr-un cartier construit si locuit, este fara cladiri si, de obicei, neingradit. – Din tc. viran.

TAPSAN ~e n. 1) Portiune de teren neted pe versantul unui munte sau la baza unui deal. 2) Loc viran, putin mai ridicat decat terenul din jur, in mijlocul unui sat sau in interiorul unei curti. [Pl. si tapsanuri] /a tapsi + suf. ~ean

viran ~a (~i, ~e) (despre terenurile din raza unei localitati) Care este liber, neingradit si fara vreo constructie. /< turc. viran

viran (-na), adj. – Paraginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „desert” (Seineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de cladit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragina, pirloaga), din tc. virane, sec. XVIII, inv.