trăsoáre s.f. (reg.) 1. tracțiune, tras. 2. teren măsurat cu funia. 3. direcția de orientare a unui teren.

CENTIÁR, centiari, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. centiare.

NIVÉL² ~e n. Instrument cu ajutorul căruia se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte. /v. a nivela

sforí, sforésc, vb. IV (reg.; despre suprafețe de teren) a măsura cu ajutorul unei sfori.

CENTIÁR, centiari, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Fr. centiare.

LANȚ, lanțuri, s. n. 1. Șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc. ♦ Instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren. ♦ Lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite. 2. Lanț (1) mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 4. Șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare. ◊ Reacție în lanț = reacție care, producându-se într-un anumit punct al unui corp, se propagă în toată masa lui, dând naștere unei succesiuni de reacții elementare. Lanț cauzal închis = feedback. ◊ Expr. A se ține lanț = a se succeda (în număr mare). ♦ Șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă. – Din bg. lanec.

DECLIVOMÉTRU, declivometre, s. n. Instrument cu care se măsoară panta unui teren sau a unei suprafețe plane înclinate. – Din fr. déclivomètre.

CENTIÁR s.m. Măsură subdivizionară pentru terenuri, care reprezintă a suta parte dintr-un ar; metru pătrat. [Pron. -ti-ar. / < fr. centiare].

DECLIVOMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară panta unui teren sau a unei suprafețe plane înclinate. [< fr. déclivomètre].

CENTIÁR s. m. măsură subdivizionară pentru terenuri, a suta parte dintr-un ar. (< fr. centiare)

ÁCRU¹, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m²). – Din fr. acre.

AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețele de teren, egală cu 100 m². – Din fr. are.

POGÓN, pogoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. ♦ Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.

ÁCRU² ~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre

AR ~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. /<fr. are

HECTÁR ~e n. 1) Unitate de măsură pentru suprafețe de teren egală cu 100 de ari. 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<fr. hectare

POGÓN ~oáne n. 1) Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, egală aproximativ cu jumătate de hectar. 2) Lot de pământ de această mărime. /<bulg. pogon

AR s.m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 m². [< fr. are, cf. lat. area – suprafață].

ploșteáncă, ploșténce, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată de teren mlăștinos. 2. unitate de măsură pentru pământ.

pogoneáscă adj. f. (reg.; în sintagma) prăjină pogonească = unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol (6 prăjini pătrate).

sforíre, sforíri, s.f. (înv.) măsurare a suprafeței de teren cu o sfoară.

AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. – Fr. are.

ARPENTÁJ, s. n. 1. (Metodă de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi. 2. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. – Din fr. arpentage.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

ARPENTÁJ s. n. 1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi. 2. tehnica măsurării și evaluării suprafețelor de teren. (< fr. arpentage)

A TRIANGULÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler

SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ◊ Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat. ◊ Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie² limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din supra- + față (după fr. surface).

GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. [Gen. -iei. / < fr. goniométrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură].

SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface].

FÚNIE, funii, s. f. 1. Frânghie¹. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

TRIANGULÁȚIE ~i f. 1) Metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi. 2) Rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice. /<fr. triangulation

TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie.

TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen. -iei. / < fr. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură].

TAHIMETRÍE ~i f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie. /<fr. tachymétrie

NIVELÁ vb. I. 1. tr. A aduce (un teren) la același nivel; a îndrepta, a netezi. ♦ (Fig.) A pune pe același plan, a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. 2. refl. A ajunge la același nivel; a se egaliza. [< fr. niveler].

PALPATÓR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat și de control, care sesizează neregularitățile unei suprafețe. 2. dispozitiv al unei mașini agricole pentru urmărirea neregularităților terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziției organelor de lucru ale mașinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a mașinii de țesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore)

DECAMÉTRU, decametri, s. m. Unitate de măsură pentru lungime egală cu zece metri. ♦ Instrument de măsură pentru lungime, format dintr-o panglică sau un lanț de zece metri, care servește la măsurători de teren. – Din fr. décamètre.

TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie)

DECAMÉTRU ~i m. 1) Unitate de măsură a lungimii egală cu zece metri. 2) Panglică sau lanț cu o astfel de lungime, folosită la măsurări pe teren. /<fr. décametre

RÚGBI s. f. Joc sportiv desfășurat între două echipe a câte 15 jucători, pe un teren de formă dreptunghiulară, având ca obiect de joc o minge ovală pe care jucătorii o pot folosi, în egală măsură, cu piciorul sau cu mâna. [Scris și: rugby] – Din engl., fr. rugby.

A INUNDÁ inúnd tranz. 1) (terenuri, sonde, mine, locuințe etc.) A acoperi cu apă; a potopi; a îneca. 2) fig. (încăperi, suprafețe, piețe) A umple peste măsură; a supraaglomera; a invada. 3) fig. (despre sudoare, lacrimi, umbră, lumină etc.) A acoperi din abundență. /<lat. inundare, fr. inonder

HÁNTRU, hantri, s. m. Unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. – H[ectar] + a[rătură] + n[ormală] + tr[actor].

PERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru măsurarea câmpului vizual. [Cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură].

PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură].