RUNC ~uri n. Loc despadurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pasune; teren defrisat. /<lat. runcus

seca (-c, at), vb. – A secera, a taia. Lat. secāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atit datorita omonimiei cit si sensului destul de asemanator; este posibil sa-l mai gasim in expresii ca „ma seaca la ficat, la stomac”. – Der. secatui, vb. (a defrisa, a despaduri), contaminare a lui secatui „a epuiza” cu a seca „a taia”; secatura, s. f. (runc, teren defrisat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du defrichement en Roumanie, in Actes IV Congres Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s. n., din fr. secateur; secanta, s. f., din fr. secante; sector, s. n., din fr. secteur; secti(un)e, s. f., din fr. section; sectiona, vb., din fr. sectionner.

DESPADURI, despaduresc, vb. IV. Tranz. A taia (in mod nerational) padurea de pe un anumit teren. ♦ A defrisa. – Des¹- + [im]paduri (dupa fr. deboiser).

A defrisa ~ez tranz. (terenuri) A lipsi de arbori si arbusti prin taiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultura, constructii sau pentru reimpadurire; a despaduri. /<fr. defricher

defrisat, -A, defrisati, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pasunatului etc., prin taierea si inlaturarea arborilor si a plantelor lemnoase. – V. defrisa.

DEFRISARE s. (SILV.) defrisat, despadurire, (prin sudul Transilv.) saciuit. (~ a unui teren impadurit.)

CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.

defrisa vb. I. tr. A taia si a inlatura arborii dintr-o padure spre a obtine un teren propriu pentru agricultura, pentru pasunat etc. [< fr. defricher].

defrisa vb. (SILV.) a despaduri, (reg.) a tarsi, (Transilv. si Bucov.) a lazui, (inv.) a cura. (A ~ un teren impadurit.)

defrisa, defrisez, vb. I. Tranz. A inlatura (prin taiere sau prin ardere) arborii si alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultura, pasunat, constructii etc. sau pentru a-l impaduri din nou; a despaduri. – Din fr. defricher.

seci (-iuri), s. n. – teren despadurit. Sl. seci (Cihac, II, 336; Conev 41), de la sesti, seką „a taia”, cf. sb. sec(a). Der. seciui, vb. (a defrisa); sisca (var. secica), s. f. (pais, paie marunte; satir de maruntit paie); in Mold., din sl. secka.

A DESPADURI ~esc tranz. 1) (locurile) A lipsi de padure prin taierea nerationala a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori si de arbusti prin taierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultura, pentru constructii sau pentru reimpadurire; a defrisa. /des- + a [im]paduri