CAREU s.n. 1. Asezare in forma de patrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. Portiune patrata, marcata cu alb, a terenului pe care se desfasoara un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Patrat de cuvinte incrucisate. 4. (Mar.) Incapere pe o nava servind ca sala de mese, de lectura sau de recreatie pentru ofiteri. 5. Grup de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri de carti). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carre].

CAREU s. n. 1. asezare in forma de patrat. ◊ fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. incapere pe o nava pentru adunari, studii si servitul mesei. 3. suprafata marcata a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. patrat de cuvinte incrucisate. 5. formatie de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. (< fr. carre)

GROUND GRAUND/ s. n. 1. teren de sport, gazonat. 2. (muz.) basso ostinato. (< engl. ground)

CENTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s. n., (I 5, II 2) centri, s. m. I. 1. (Geom.) Punct in raport cu care punctele unei figuri se asociaza in perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct in raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeasi distanta. Centrul unui cerc. ♦ Fig. (In expr.) In centrul (unei activitati, unei preocupari etc.) = pe primul plan, la loc de frunte. 2. (In expr.) Centru de rotatie = punct in jurul caruia alt punct sau un corp pot efectua o miscare de rotatie. 3. Punctul de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. Centru de greutate. 4. Punct central al unei intinderi, al unui spatiu. ◊ Partid politic de centru = grupare caracteristica micii burghezii sovaielnice, care oscileaza intre partidele de dreapta si cele de stanga si care, desi aparent se situeaza pe o pozitie intermediara, de fapt este strans legata de dreapta. ♦ Punct in mijlocul unui teren de sport, de unde se incepe intrecerea la anumite jocuri sportive. 5. (In expr.) Centru inaintas = jucatorul care se afla in mijlocul liniei de inaintare la anumite jocuri sportive. Mijlocas (sau half) centru = jucatorul care se afla in mijlocul liniei de mijlocasi la anumite jocuri sportive. II. 1. Loc in care sunt localizate anumite functii sau acte. Centrul reflexelor. 2. (In expr.) Centru nervos = grup de celule nervoase care se gasesc in encefal, in bulb sau in maduva, la care vin e*********e periferice si de la care pornesc e*********e centrale. 3. Loc unde este concentrata o activitate. ♦ Oras mare in care sunt concentrate organele de conducere ale raionului, ale regiunii etc. si in care se gasesc cele mai importante institutii. ♦ Ansamblu de cladiri, strazi si piete in care este concentrata activitatea publica a unui oras. ♦ Institutie superioara conducatoare; putere administrativa locala (din capitala). – Fr. centre (lat. lit. centrum).

ATERIZARE s.f. Actiunea de a ateriza; luarea contactului cu pamantul de catre un avion dupa zbor; aterizaj. ◊ Tren de aterizare = sistem de doua sau de trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe teren. ♦ (sport) Luarea contactului cu pamantul dupa saritura. [<ateriza].

COURT s.n. (sport) teren (de tenis). [Pron. cort, pl. -uri. / < engl. court].

LINKS s.n. 1. (sport) teren de golf. 2. (Geol.) Tip de colina nisipoasa. [< engl., fr. links].

LINKS s. n. 1. (sport) teren de golf. 2. tip de colina nisipoasa. (< engl. links)

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. teren de sport. – Din fr. terrain.

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfasurau reprezentatiile. 2. teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Din fr. arene, lat. arena.

ARENA ~e f. 1) (in antichitate) Spatiu circular aflat in centrul unui amfiteatru special amenajat pentru reprezentatii. 2) Spatiu din mijlocul unui circ in care se desfasoara reprezentatiile. 3) teren de sport inconjurat de tribune, pentru spectatori. 4) fig. Sfera, domeniu si loc de desfasurare a unei anumite activitati sau a unui proces. ~ internationala. ~ politica. /<fr. arene, lat. arena

GROUND s.n. (sport; rar) teren de joc. [Pron. graund. / < engl. ground].

TRIBUNA s.f. 1. Estrada, loc inaltat de unde vorbesc oratorii ♦ (fig.) focar de raspandire a unor idei, teorii etc. 2. Constructie platforma de unde publicul sau un numar restrans de persoane pot asista la festivitate, la o demonstratie etc. ♦ constructii anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici; empora. (cf. fr. tribune, it., lat. tribuna)

GROUND /graund/ s. n. 1. teren de sport, gazonat. 2. (muz.) Basso ostinato. -Din engl. Ground

TRIBUNA s.f. 1. Estrada, loc inaltat de unde vorbesc oratorii. 2. Constructie in forma de platforma de unde publicul sau un numar restrans de persoane pot asista la o sarbatorire, la o demonstratie etc. ♦ Constructii anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie situata deasupra navelor laterale ale unei biserici. [Pl. -ne, -ni. / < fr. tribune, cf. it., lat.med. tribuna].

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu circular asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfasoara o reprezentatie; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentatii. 2. (Rar) teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Fr. arene (lat. lit. arena).

AUT¹ adv. sport In afara terenului de joc. /<engl. out

AUT adv. (sport) In afara terenului de joc. ♦ (s.n.) Iesirea, scoaterea mingii in afara terenului de joc; penalizarea aplicata in aceasta situatie. [< engl. out – afara].

PLASAMENT s.n. 1. Investire a unui capital intr-o afacere, intr-o intreprindere etc. 2. Slujba, post, serviciu. 3. (sport) Situarea pe teren a unui jucator in locul cel mai potrivit. [Cf. fr. placement].

AUT¹ I. adv. (sport) in afara terenului de joc. II. s. n. iesirea, scoaterea mingii in afara terenului de joc; penalizarea aplicata in aceasta situatie. (< engl. out, afara)

PLASAMENT s. n. 1. investire a unui capital intr-o afacere, intr-o intreprindere etc. 2. slujba, post, serviciu. 3. (sport) situarea pe teren a unui jucator in locul cel mai potrivit. (< fr. plancement)

AUT (2) auturi, adv., s. n. (sport) 1. Adv. In afara terenului de joc. 2. S. n. Situatie in care un jucator scoate mingea in afara terenului de joc; penalizare aplicata de arbitru impotriva jucatorului respectiv. – Din engl. out „afara”.

OFENSIVA ~e f. 1) Actiune de atac a unor forte armate, cu scopul de a nimici inamicul si de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Actiune energica de amploare, realizata prin participarea mai multor persoane, in vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatica. /<fr. offensive, germ. Offensive

GOLF¹ s. n. 1. joc sportiv care consta in introducerea cu o mica crosa (club²) a unei mingi intr-o serie de gropite succesive aflate in teren. 2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui precedent. 4. stofa pentru capoate de femei. (< engl., fr. golf)

AUT adv. (sport) In afara limitelor terenului de joc. ♦ (Substantivat,n.) Iesirea, scoaterea mingii in afara limitelor terenului de joc, urmata de penalizare; penalizarea data in aceasta imprejurare. – Engl. out.

PRATER, cartier in E Vienei, intre canalul Dunarii si Dunare, unde se afla o zona de distractie amenajata pentru sport si recreere, cu terenuri de golf, stadion, parc de distractii. Initial parc zoologic si teren de vanatoare al Curtii imperiale.

INCURSIUNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) Actiune de cercetare, de mica amploare, executata prin surprindere pe teritoriul inamicului de catre un grup de militari, in scopul obtinerii unor informatii, distrugerii unor obiective, capturarii de prizonieri, de documente etc. ♦ (sport) Patrundere in portiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu facut de cineva intr-un subiect strain de preocuparile obisnuite, de tema tratata. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis.

OFENSIVA, ofensive, s. f. Forma principala a actiunilor de lupta ale armatei, constand in luarea initiativei operatiilor prin care se urmareste distrugerea fortei inamicului si cucerirea terenului pe care il ocupa. ♦ (sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac sustinut al unei echipe impotriva echipei adverse. ♦ Fig. Actiune puternica, concentrata, intreprinsa in vederea infrangerii unei dificultati, lichidarii unei situatii neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.

DEMARCAJ s.n. Demarcare. ♦ (sport) Plasamentul unui jucator in teren astfel incat sa i se poata trimite mingea. ♦ Luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune in alta. [< fr. demarquage].

TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].

INCURSIUNE s.f. 1. Patrundere de scurta durata a unor forte armate intr-un teritoriu sau intr-un spatiu aerian strain; atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informatii etc. ♦ (sport) Patrundere in portiunea de teren a adversarului. 2. (Fig.) Abordare a unui subiect strain de preocuparile obisnuite, de tema tratata. [Pron. -si-u-. / cf. fr. incursion, lat. incursio].

INCURSIUNE s. f. 1. patrundere de scurta durata a unor forte armate printr-un teritoriu sau spatiu aerian strain; atac prin suprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, luare de prizonieri sau de informatii etc. ◊ (sport) patrundere in portiunea de teren a adversarului. 2. (fig.) abordare a unui subiect strain de preocuparile obisnuite, de tema tratata. (< fr. incursion, lat. incursio)

PLASAMENT ~e n. 1) Investire de bani intr-o afacere pentru a obtine un castig. 2) sport Situare a unui jucator pe teren (in locul cel mai potrivit). /<fr. placement

PLATFORMA ~e f. 1) Suprafata plana orizontala a unui vehicul sau a unui aparat de ridicat, pe care se instaleaza obiectele de transportat. 2) Vagon al unui vehicul public fara acoperis si cu peretii foarte josi, folosit pentru transportarea marfurilor. 3) Parte a unui vehicul de transport in comun din apropierea usilor, pe unde urca si coboara pasagerii. 4) Element plan de constructie. 5) Parte orizontala plana de la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna; palier. 6) Suprafata plana de teren, situata la o anumita altitudine. 7) sport Instalatie orizontala rigida de cativa metri lungime, de pe care se executa sarituri in apa. 8) fig. Ansamblu de idei care este pus la baza unei actiuni politice in comun. ~ electorala. /<fr. plateforme

DEMARCAJ s. n. demarcare. ◊ (sport) plasament al unui jucator in teren astfel incat sa i se poata trimite mingea. ◊ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune in alta. (< fr. demarquage)

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

AUT² ~uri n. sport Situatie cand mingea iese in afara terenului de joc. /<engl. out

A CENTRA ~ez tranz. 1) A fixa sau a amplasa in centru (pe o axa sau intr-o pozitie corecta); a regla dupa o axa; a axa. ~ o piesa. 2) fig. A amplasa in centru. ~ un desen. 3) fig. (elemente razlete) A dispune in jurul unui nucleu. 4) sport (mingi) A trimite de la marginea terenului spre centru. /<fr. centrer

HOCHEI n. sport. Joc intre doua echipe pe un teren acoperit cu gheata sau iarba, constand in introducerea pucului sau a mingii in poarta adversarului cu ajutorul crosei. /<engl., fr. hockey

CENTRA vb. I. tr. 1. a aseza, a fixa in/pe centru sau intr-o pozitie corecta (o piesa). 2. (fig.) a indrepta catre un anumit scop, a grupa. 3. a regla doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) in careul de la poarta. (< fr. centrer)

MARCA vb. tr. 1. a insemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaste; (spec.) a insemna (un obiect de aur, de platina etc.) pentru a garanta ca este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arata, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutiera sau navigabila etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa spre a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive. 5. a inscrie unul sau mai multe puncte intr-o competitie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

BASCHET s.n. Joc de echipa cu mingea in care fiecare echipa urmareste sa arunce mingea intr-un cos fixat de un stalp pe terenul echipei adverse. // s.m. pl. Incaltaminte de sport asemanatoare unor ghete de panza cu talpa groasa, folosita in practicarea jocului de baschet. [Var. baschetbal, baschetbol s.n. / < engl., fr. basket(-ball)].

BAZA s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fata unui poliedru, situata in pozitia cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esential, a ceva. ♦ Element principal al unei combinatii chimice. 3. Baza economica = totalitatea relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Baza militara = loc special pe teritoriul unui stat unde stationeaza trupe dotate cu mijloace de lupta necesare actiunilor de razboi. 5. Baza sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanta cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin].

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal pretios, semnul oficial care ii garanteaza calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica, o trasatura caracteristica; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate in evidenta, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafata etc. prin linii, semne; a insemna. 4. (sport) A obtine unul sau mai multe puncte intr-o competitie, intr-un joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive, sau sa marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

COMBINAT¹, combinate, s. n. Mare complex productiv care reuneste mai multe intreprinderi industriale si in care uneori produsele uneia din intreprinderi servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata sau auxiliara. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri si sali de gimnastica, unde se practica diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.

ARENA s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumegus), situat in mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport etc. in care au loc competitiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sfera, loc unde se desfasoara o actiune. [< fr. arene, it., lat. arena].

COMBINAT¹ s. n. complex care reuneste mai multe ramuri ale industriei si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)

COMBINAT s.n. Mare intreprindere economica, care reuneste mai multe fabrici si uzine si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. [< rus. kombinat].

MOTOCROS s.n. (sport) Concurs de motociclete care se desfasoara pe un teren variat. [Pl. -suri. / < fr. motocross].

ARENA¹ s. f. 1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumegus), in mijlocul unui amfiteatru, circ etc. ◊ suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport in care au loc competitiile. 2. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate. 3. (fig.) domeniu, sfera a unei activitati. (< fr. arene, lat. arena)

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

TENIS (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ Tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.

POLIGON ~oane n. 1) geom. Figura geometrica plana formata de o linie franta inchisa. 2) mil. teren amenajat pentru exercitii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exercitii si probe de tir. 4) teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone

BASCHET I. s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 5 jucatori, in care mingea se arunca intr-un cos fixat de un stalp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. incaltaminte de sport asemanatoare unor ghete de panza cu talpa groasa. (< engl., fr. basket)

PLASAMENT, plasamente, s. n. 1. Investire a unei sume de bani intr-o intreprindere, intr-o afacere etc., cu scopul de a obtine un castig; plasare. 2. Faptul de a gasi, de a procura cuiva o slujba, un post; postul, serviciul, slujba, locul in care cineva este plasat. 3. (sport) Asezare, situare a unui jucator in locul cel mai potrivit pe teren pentru a face fata cu usurinta si cu eficacitate la actiunile adversarului. – Din fr. placement.

A ACOPERI acopar tranz. 1) (obiecte, fiinte) A inzestra cu un invelis exterior (in scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apara, luand asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune intr-un loc ferit; a tainui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face sa nu se auda depasind in intensitate; a astupa. 5) (datorii banesti, cheltuieli etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita. 6) sport (distante) A strabate de la un capat la altul; a parcurge. ◊ ~ terenul a fi in permanenta activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

SKATE-BOARD [SCHEIT-BORD] s. n. sport care consta din alunecarea pe o placa pe patru rotile, folosind terenurile asfaltate, aleile din parcuri etc. (< engl. skate-board)

A DEGAJA ~ez tranz. 1) A face sa se degajeze; a exala; a emana. 2) (gaze) A elimina dintr-o combinatie chimica. 3) (artere de comunicatie) A elibera de obstacole (pentru a repune in circulatie); a debloca. 4) (persoane) A scuti de o obligatiune. 5) (terenuri, piese) A elibera de surplusul de materiale (pentru a inlesni lucrarile ulterioare). 6) sport (mingea) A trimite cat mai departe de poarta proprie pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. /<fr. degager

Strand ~uri n. teren special amenajat pe malul unei ape, unde se face plaja, baie sau sport nautic. /<germ. Strand

GOLF¹ s. n. 1. Joc sportiv, intre doua sau patru persoane, in care se urmareste introducerea unei mingi mici si dure in mai multe gauri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosa. 2. (In sintagma) Pantaloni golf = pantaloni (initial de sport) mai largi decat cei obisnuiti, legati strans dedesubtul genunchiului, cu faldurile cazand (pana deasupra gleznei) peste legatura. – Din engl., fr. golf.

POLIGON, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafata plana marginita de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) teren special amenajat in cuprinsul caruia se fac exercitii si se executa trageri cu arme de foc. ♦ (sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exercitii de tragere cu arma de vanatoare. 3. teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone.

SMECI s.n. (sport) Lovitura puternica data cu racheta la jocul de tenis, pentru a intoarce o minge inalta in terenul adversarului. [Pl. -uri, scris si smash. / < engl. smash].

CUPLAJ s.n. 1. Cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic. 3. (sport) Program sportiv alcatuit din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. [< fr. couplage].

PRESING s.n.sg. (sport) Sistem de joc, practicat mai ales la baschet, constand in folosirea apararii om la om pe tot terenul. ♦ Predominare in initiativa de joc; presiune exercitata asupra adversarului. [< engl. pressing].

A MARCA ~chez tranz. 1) A evidentia printr-o marca; a insemna. 2) (obiecte din metale pretioase, marfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea si autenticitatea). 3) (terenuri, suprafete) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate in evidenta. ~ greselile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul sau ori al echipei sale; a inscrie. 6) sport (jucatori din echipa adversa) A supune unui marcaj. 7) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovada; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

BASCHET (BASCHETBAL) (‹ engl., fr.) s. n., s. m. 1. s. n. Joc sportiv inventat de James Naismith (1891). Se disputa intre doua echipe formate din cite cinci jucatori, in care fiecare component incearca sa introduca mingea in cosul echipei adverse. Partida se desfasoara in doua reprize a cite 20 minute de joc efectiv, pe un teren dreptunghiular, avind la capete panouri cu cosuri, la inaltimea de c. 3m. 2. s. m. (Mai ales la pl.) Ghete pentru sport care fac parte din echipamentul baschetbalistului.

PRESING s. n. (sport) predominare in initiativa de joc; presiune exercitata asupra adversarului; sistem tactic in jocurile sportive prin folosirea apararii „om la om” pe tot terenul pentru a opri actiunile ofensive ale adversarilor. (< engl. pressing)

STRAND, stranduri, s. n. teren (cu nisip) situat in apropierea unei ape sau prevazut cu bazin cu apa, amenajat special pentru a putea fi folosit, in timpul verii, pentru plaja, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand.

CULTURA¹ s. f. 1. totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in decursul vremurilor. ◊ totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ♦ ~ generala = ansamblu de cunostinte necesare unui individ in viata zilnica; ~ de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale si spirituale pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. 3. totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare pentru a obtine recolte bogate de la plantele de cultura. ♦ plante de ~ = plante cultivate de om. ◊ teren cultivat cu anumite plante. ◊ crestere, prasire a unor animale. 4. crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 5. ~ fizica = dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc prin gimnastica si sport; educatie fizica. (< fr. culture, lat. cultura)

TABARA, tabere, s. f. 1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.

PATINA² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lama metalica care se fixeaza perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheata. ◊ ~ cu role patina prevazuta cu rotite, in loc de lama, pentru deplasarea pe teren obisnuit (in special pe asfalt). 2) tehn. Piesa cu ajutorul careia un mecanism cu ghidaje poate face miscari alternative de translatie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

teren s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intr-o actiune; a parasi ~ ul = a ceda, a se da batut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare. 3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ pe ~ = la fata locului; la locul de munca. (< fr. terrain)

GARD ~uri n. 1) Constructie (de lemn, de piatra, de metal etc.) care inconjoara un teren, o curte sau o gradina. ◊ ~ viu imprejmuire formata din plantatii dese de arbusti. A nimeri (sau a da) (ca Eremia) cu oistea in ~ a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie; a da gres. A lega ceva de ~ a abandona ceva; a se lasa de ceva. A sari peste ~ a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la ~ a gasi iesire dintr-o incurcatura. 2) Baraj de nuiele sau de trestie facut de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru a opri pestele. 3) pl. sport Obstacole amplasate special pe o pista de alergari. /<alb. gardh, sl. gradu