Rezultate din textul definițiilor
BULGARIE, bulgarii, s. f. (Reg.) Gradina sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.
MOMARLAN2, momarlane, s. n. (Reg.) 1. Movilita de pamant facuta de rame. 2. Manunchi de paie sau de zdrente care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momaie.
POGON, pogoane, s. n. 1. Unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, a carei marime variaza, dupa epoci si regiuni, in jurul unei jumatati de hectar. 2. Bucata de pamant (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantatie de aceasta marime. ♦ Cantitate de produse obtinute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.
POSTATA, postate, s. f. 1. Portiune dintr-un teren cultivat, lucrata de unul sau mai multi lucratori (intr-un anumit timp). ♦ Portiune dintr-o padure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucata de drum; distanta. [Var.: (reg.) postata s. f.] – Din sl. postatĩ.
VERDE, (I, II) verzi, adj., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, in general, a vegetatiei proaspete de vara. ◊ Zona verde = portiune de teren cultivata cu iarba, pomi, flori etc. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea cu determinarea „la fata”) Palid. 2. (Despre plante sau parti ale lor) Plin de seva, care nu s-a uscat; viu. ◊ Expr. (Substantivat) A indruga (la) verzi si uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni. 3. (Despre legume si fructe) Care nu a ajuns la deplina maturitate; crud, necopt. 4. (Despre piei) Care nu a fost prelucrat, tabacit; brut. II. Adj. Fig. (Despre oameni) Voinic, viguros; curajos, indraznet. ♦ (Adesea adverbial) Sincer, deschis, fatis. ◊ Expr. (Adverbial) A spune verde = a spune adevarul de-a dreptul, fara menajamente. III. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situata intre galben si albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc. ◊ Verde de Paris = cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru, foarte toxice, folosite ca insecticid; solutie preparata cu aceste cristale. ◊ Loc. adj. De verde = a) (despre carti de joc) de culoarea numita „pica”; b) (in limbajul ghicitorilor in carti; despre oameni) cu ochii verzi si cu parul negru. ◊ Expr. A i se face (cuiva) verde inaintea ochilor = a i se face (cuiva) rau, a-i veni ameteala. – Lat. vir(i)dis.
MOMAIE, momai, s. f. 1. Schelet de lemn infasurat in paie si acoperit de zdrente, infatisand un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria si alunga pasarile si animalele salbatice daunatoare; sperietoare, magaoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinte urate. ♦ Mogaldeata. 3. (Inv.) Semn care se pune la hotarul unei mosii; semn de aliniere. – Et. nec.
SOLA1, sole, s. f. Portiune de teren cultivata cu aceeasi planta, in cadrul unui asolament. – Din fr. sole.
PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. si Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lastari o planta de cultura.)
PLIVIRE s. (AGRIC.) plivit, (rar) pliveala, (inv. si reg.) plevila, (reg.) palamizit, (inv.) plivitura. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.)
MATAHALA ~e f. 1) Fiinta (sau mai rar lucru) de dimensiuni mari si neproportionate; namila. 2) Fiinta imaginara fioroasa de dimensiuni mari si neproportionate; monstru; dihanie. 3) Faptura cu infatisare fioroasa. 4) Schelet de lemn infasurat cu paie si acoperit cu zdrente, care se pune pe un teren cultivat pentru a speria pasarile daunatoare; momaie. [G.-D. matahalei] /Orig. nec.
TARLA ~le f. Suprafata (mare) de teren cultivata cu aceeasi specie de plante agricole. [Art. tarlaua; G.-D. tarlalei] /<turc. tarla
surlui, surluiesc si surlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, dusumele) a curata frecand cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (in forma surui) a zgaria (cu unghiile sau cu un obiect ascutit. 4. (in forma surui) a merge tarand incaltamintea. 5. (despre rotile unui vehicul) a impiedica. 6. (despre un teren cultivat cu vita de vie) a prasi a doua oara. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; in forma sirali) a prasi cu prasitoarea.
surluit s.n. (reg.) 1. curatare prin frecare cu nisip (a vaselor, dusumelelor) sau cu o perie. 2. prasire a doua oara a unui teren cultivat cu vita de vie.
ogoraste, ogorasti, s.f. (reg.) 1. teren cultivat sau cultivabil. 2. prima aratura.
partioane s.f. pl. (reg.) 1. capite. 2. portiuni mici de teren cultivat.
pepenet, pepeneturi, s.n. (reg.) teren cultivat cu pepeni; pepeniste.
bob (-oabe), s. n. – 1. Boaba, boaba fainoasa. – 2. Numele celor 41 de boabe (alteori de porumb) cu care ghicitoarele obisnuiesc sa prezica viitorul. – 3. Graunte in general. – 4. (Inv.) Saminta. – 5. Strop, pic, cantitate minima. Mr., megl. bob „fasole”. Sl. bobu (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34); cf. bg., rus. bob. In prima sa acceptie, nu are pl.; in a doua, se foloseste numai la pl., bobi. Pe baza pl. n. boabe, care se foloseste in celelalte cazuri, s-a format din nou un f. boaba, care coincide cu sb. boba. Der. boaba, s. f. (graunte; bob; strop, pic, cantitate minima); boamba, s. f. (graunte; bob); bobareasa si (prin contaminare cu baba) babareasa, s. f. (ghicitoare, prezicatoare); bobi, vb. (a ghici); bobic, s. n. (bulgare); bobica, s. f. (oala, vas rotund); bobiste, s. f. (teren cultivat cu bob); bobita, s. f. (boaba; graunte; vuietoare, Empetrum nigrum; planta, Paris quadrifolia), cf. sb. bobica „boaba”; bobitar, s. m. (Trans., coacaz); bobitoare, s. f. (prezicatoare); bobos, adj. (cu mult bob); popic, s. n. (bila folosita la jocul de popice; joc de popice); popicar, s. m. (proprietar de popicarie; jucator de popice); popicarie, s. f. (sala de popice). Popic, de la bobic, trebuie sa se fi spus la inceput pentru bila cu care se joaca; astazi se spune curent despre jocul in sine, si de fiecare din cele noua bucati de lemn cilindrice ale acestuia, poate datorita unei confuzii, glumete sau inconstiente, cu popa, nume care se da de obicei piesei centrale. Trebuie sa semnalam ca ar fi posibila o explicatie diferita, dat fiind existenta lui bobic, s. m., care se foloseste in Munt. cu sensul de „prajina, bat”. – Din rom. trebuie sa provina tig. sp. bobi „bob” (Besses 37).
cinepa (cinepe), s. f. – 1. Planta textila. – 2. (Arg.) Par, plete. – Var. cinipa. megl. cǫnipa. Lat. *canapa, forma vulg. de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Puscariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR). Forma vulg. se confirma prin. it. canapa; cf. si fr. chanvre, sp. canamo, port. cannamo, alb. kerp. Miklosich, Slaw. Elem., 25, se gindea la un etimon sl. Cf. canap. Der. cinepar, s. m. (pasarea-cinepii, Acanthus cannabina); cinepioara s. f. (planta, turita mare; pasarea-cinepii); cinepiste, s. f. (teren cultivat cu cinepa); cinepiu, adj. (de culoarea semintei de cinepa); cinepoala, s. f. (planta, turita-mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia); cineparie, s. f. (cinepiste). Cinepiste este o adaptare a bg. konopiste (Conev 73); este insa mai greu de derivat numele de cinepar din bg. konopinka (Conev 54).
CULTURA1 s. f. 1. totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in decursul vremurilor. ◊ totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ♦ ~ generala = ansamblu de cunostinte necesare unui individ in viata zilnica; ~ de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale si spirituale pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. 3. totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare pentru a obtine recolte bogate de la plantele de cultura. ♦ plante de ~ = plante cultivate de om. ◊ teren cultivat cu anumite plante. ◊ crestere, prasire a unor animale. 4. crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 5. ~ fizica = dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc prin gimnastica si sport; educatie fizica. (< fr. culture, lat. cultura)
RAVIERA s. f. teren cultivat cu napi sau gulii. (< fr. raviere)
SOLA1 s. f. suprafata de teren cultivata cu o planta ori cu un grup de plante care se schimba anual, prin rotatie, in cadrul unui asolament. (< fr. sole)
in s. n. – Planta erbacee textila (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Puscariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho. – Der. inar, s. m. (persoana care cultiva sau vinde in), cu suf. de agent -ar (dupa Candrea-Dens., 831 si DAR, direct din lat. linarius); inarie, s. f. (teren cultivat cu in); inarica, s. f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inarita, s. f. (planta asemanatoare cu inul; nume de pasari cintatoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inisor, s. m. (planta, inarita); inita, s. f. (tesovina din seminte de in; planta, Cuscuta europaea); ineata, s. f. (in salbatic, Linum perenne); inuta, s. f. (planta, Anagallis arvensis); iniste, s. f. (teren cultivat cu in).
plinta (plante), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. implinta. E dubletul lui planta, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantatie, s. f. (teren cultivat).
tarla (-ale), s. f. – Cultura, sola, tabla, fisie de teren cultivata cu aceeasi specie de plante. – Megl. torla. Tc. tarla (Seineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62).
CANEPISTE, canepisti, s. f. teren cultivat cu canepa; caneparie. – Canepa + suf. -iste.
INISTE, inisti, s. f. teren cultivat cu in2; cultura de in2. – In2 +suf. -iste.
ISPASA s. f. (Inv.) Despagubire, amenda platita pentru stricaciunile facute de vitele intrate pe un teren (cultivat) strain; p. ext. constatarea la fata locului a acestor stricaciuni. – Din ispasi (derivat regresiv).
PEPENISTE, pepenisti, s. f. (Pop.) teren cultivat cu pepeni. – Pepene + suf. -iste.
PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a starpi o buruiana. 2. A taia sau a rupe lastarii si carceii de prisos de la vita de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.
PRASIT2, -A, prasiti, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultura) Care este sapat si curatat de buruieni, afanat etc. – V. prasi.
MEISTE s. f. teren cultivat cu mei; mei (2). – Mei + suf. -iste.
A BATATORI ~esc tranz. 1) (terenuri) A indesa (pentru a face drept si neted); a transforma in batatura; a batuci; a tapsi; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetatie) A calca pe toata suprafata, distrugand plantele. 3) (pielea oamenilor si a animalelor) A face sa se batatoreasca; a batuci. /Din batatura
BURUIANA ~ieni f. 1) Orice planta erbacee necultivata, care creste pe terenuri cultivate si dauneaza culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeata. ◊ ~ de leac buruiana folosita in medicina populara si in farmaceutica; planta medicinala. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan
CULTURA ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale si spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunostinte vaste in diferite domenii, pe care le poseda cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale si spirituale, descoperite in urma sapaturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, intr-o anumita epoca. 4) agr. Ansamblu de lucrari agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Crestere a unor animale. ~a viermilor de matase. 7): ~ de bacterii crestere in laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta in laborator pentru scopuri stiintifice. 8): ~ fizica ansamblu de metode si sisteme de educatie fizica care contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura
A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere
MALAISTE ~i f. reg. teren cultivat cu malai (sau porumb). /malai + suf. ~iste
MEISTE ~i f. teren cultivat cu mei. /mei + suf. ~iste
ORZARIE ~i f. 1) teren cultivat cu orz; lan de orz. 2) v. ORZAR. [G.-D. orzariei] /orz + suf. ~arie
A PLIVI ~esc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curata de buruieni, rupandu-le sau smulgandu-le cu mana. 2) (vita de vie, pomii) A curata de lastarii, frunzele sau crengile de prisos, taindu-le sau rupandu-le. /<bulg. plevja
A PRASI ~esc tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operatii de afanare si de inlaturare a buruienilor (cu sapa sau su prasitorul). /<bulg. prasa, sb. prasiti
A RECOLTA ~ez tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strange de pe terenurile cultivate. 2) (sputa, suc gastric, u***a etc.) A lua in cantitati mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. recolter
A SCARIFICA scarific tranz. 1) (soluri, terenuri cultivate) A afana, asigurand patrunderea aerului la radacina plantelor. 2) (suprafete rutiere in refacere) A scormoni, usurand lucrarile ulterioare. 3) (pielea) A cresta la suprafata, provocand o sangerare usoara (pentru a introduce un medicament sau pentru a face o analiza). /<lat. scarificare, fr. scarifier
SCARIFICATOR ~oare n. 1) (in lucrarile agricole) Masina pentru scarificarea terenurilor cultivate. 2) (in lucrarile rutiere) Masina pentru scarificarea unei sosele sau a unui drum in refacere. 3) (in medicina) Instrument chirurgical pentru scarificarea pielii bolnavilor. /<fr. scarificateur
TUTUNARIE ~i f. teren cultivat cu tutun; plantatie de tutun. /tutunar + suf. ~ie
AGROFITOCENOZA s.f. Fitocenoza formata in terenurile cultivate. [Cf. fr. agrophytocenose < gr. agros – camp, phyton – planta, koinos – comun].
AGROZOOTEHNICA s.f. Tehnica imbunatatirii si amenajarii pasunilor si terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – arta].
pandar, pandari, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pandas, jitar, meregiu, pargar. 2. paznic de padure; padurar. 3. santinela, straja. 4. (inv.) spion.
poviste, povisti, s.f. (reg.) colina mica si accidentata, care nu poate fi cultivata; teren, loc necultivat, nelucrat.
AGROFIL, -A adj. (despre plante) care creste pe terenuri cultivate. (< fr. agrophile)
AGROFITOCENOZA s. f. fitogenoza formata in terenurile cultivate. (< fr. agrophytocenose)
AGROGRAFIE s. f. descriere sistematica a terenurilor cultivate. (< agro- + -grafie2)
IRIGATIE s. f. alimentare cu apa (printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivate in vederea maririi fertilitatii. (< fr. irrigation, lat. irrigatio)
AGROZOOTEHNICA s. f. Tehnica imbunatatirii si amenajarii pasunilor si terenurilor cultivate cu plante furajere. – Din agro- + zootehnica.
MAJARCA s. f. Soi autohton de vita de vie cultivat pe terenuri nisipoase, cu boabe mari de culoare verzuie-ruginie. – Et. nec.
OREZ s. m. Planta alimentara din familia gramineelor, cu tulpina dreapta, cu frunze liniare alungite si cu spice mici, cultivata in terenuri umede pentru fructele ei cu seminte foarte hranitoare, bogate in amidon (Oryza sativa). ♦ Semintele acestei plante. – Din bg. oriz.
GRADINARIT n. cultivare a terenului gradinii. /v. a gradinari
PROSIE ~i f. pop. teren agricol cultivat pentru prima data dupa ce a fost lasat un anumit timp parloaga; paragina arata. /v. sl. prosje
SOLA ~e f. Portiune de teren agricol cultivata cu aceeasi planta in cadrul unui asolament. /<fr. sole
REcultiva vb. tr. a cultiva din nou (un teren). (< re1 – + cultiva)
MUNCIT, -A, munciti, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Castigat, agonisit cu multa osteneala. ♦ Facut, executat cu multa truda, cu atentie, cu migala. 4. (Inv.) Torturat, chinuit. – V. munci.
OGORI, ogorasc, vb. IV. Tranz. A pregati un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adanc). – Din ogor.
PLIVIT2, -A, pliviti, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curatat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curatat de lastarii, de carceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.
A INSAMANTA ~ez tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a semana. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducand in sol seminte de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundarii artificiale. /in + samanta
PLANTATIE ~i f. 1) teren plantat; suprafata cultivata cu plante. 2) Suprafata agricola, de mari dimensiuni, destinata pentru cultivarea plantelor tehnice sau alimentare in conditii speciale de clima. [G.-D. plantatiei; Sil. -ti-e] /<fr. plantation
PLANTATIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special pregatit. ♦ Cultura de plante speciale. 2. Intreprindere agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de intreprinderi. 3. (Teatru) Planul dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. [Gen. -iei, var. plantatiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].
PLANTATIE s. f. 1. unitate de productie agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)
CIUVASIA, rep. autonoma in Federatia Rusa (C.S.I.), pe cursul mijlociu al Volgai, creata la 21 apr. 1925; 18,3 mii km2; 1,34 mil. loc. (1989). Cap.: Ceboksari. Relief de cimpie joasa si valurita. Clima continentala. Padurile ocupa 32% din supr. Ind. energetica (hidrocentrala Ceboksari, pe Volga), chimica, electrotehnica, a celulozei si hirtiei, textila. 60% din terenul agricol este cultivat cu cereale (griu, secara, ovaz), restul cu cinepa, sfecla de zahar. Fructe. Se cresc animale pentru carne. Navigatie pe Volga.
GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.
VINIFER, -A, viniferi, -e, adj. Care produce vin. ♦ (Despre terenuri) Pe care se cultiva vita de vie. – Din fr. vinifere.
VINIFER, -A adj. Care produce vin; vinicol. ♦ (Despre terenuri) Pe care se cultiva vita de vie. [< fr. vinifere, cf. lat. vinum – vin, ferre – a purta].
ponov, ponoave, s.n. (reg.) 1. teren cultivabil; porumbiste. 2. (inv.) cultivare a pamantului, munca agricola. 3. recolta, rod, bucate ale pamantului. 4. (in forma: ponou) inundatie. 5. un fel de ceata la ochi.
MONOCULTURA s. f. 1. sistem de cultivare permanenta pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantatii (de cafea, cacao etc.). (< fr. monoculture)
VINIFER, -A adj. care produce vin. ◊ (despre terenuri) pe care se cultiva vita de vie. (< fr. vinifere)
DESTELENI, destelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adanc un teren (multa vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l insamanta. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A iesi din radacini (in urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [in]teleni.
RUNC ~uri n. Loc despadurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pasune; teren defrisat. /<lat. runcus
ROTATIE s.f. 1. Miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. ♦ Miscarea corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 2. Fenomenul pe care il prezinta unele procese din natura si din societate de a se repeta; revenirea periodica a unui fapt reiesit din desfasurarea unui astfel de proces. ◊ Rotatia capitalului = procesul de repetare periodica a circuitului capitalului, a miscarii sale in sfera productiei si a circulatiei. ♦ Alternarea metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. 3. Schimb de persoane sau de echipe efectuat in cursul unei activitati. [Gen -iei, var. rotatiune s.f. / cf. fr. rotation, lat. rotatio].
POTAGER, -A adj. (despre plante) folosit ca leguma; (despre terenuri, gradini) in care se cultiva zarzavat. (< fr. potager)
ROTATIE s. f. 1. miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivoca a planului sau a spatiului in el insusi determinata de un punct fix (centru) sau de o dreapta (axa), printr-o rotatie (1) pastrand unghiurile si distantele; rotor (2). 3. miscare a corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 4. schimbare alternativa. ♦ a capitalului = circuitul fondurilor de productie in sfera productiei si a circulatiei. ◊ alternare metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe in cursul unei activitati. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)
gradina (gradini), s. f. – Suprafata de teren arabil pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gardina. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, si alb. gradine. – Der. gradinar, s. m. (persoana care se ocupa de cultivarea unei gradini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinari; gradinareasa (var. gradinarita), s. f. (femeie care se ocupa de cultivarea unei gradini; sotie de gradinar); gradinaresc, adj. (de gradina); gradinari, vb. (a cultiva sau a ingriji gradini); gradinarie, s. f. (horticultura); gradinarit, s. n. (horticultura).
PLANTATIE, plantatii, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate dupa o anumita metoda pe un teren amenajat in acest scop. ◊ Plantatie de protectie = plantatie de arbori sau de arbusti facuta pentru a apara un teren de cultura impotriva secetei, a vantului etc. 2. Mare gospodarie caracterizata prin monocultura unor plante tehnice si alimentare in conditii speciale de clima (tropicala si subtropicala). [Var.: plantatiune s. f.] – Din fr. plantation.
GRADINA ~i f. 1) teren, de obicei ingradit, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. ◊ ~ botanica gradina in care se cultiva plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologica gradina in care se cresc si se intretin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafata de teren plantata si amenajata (cu alei, banci etc.), care serveste ca loc de agrement; parc. ◊ ~ de vara restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. [G.-D. gradinii] /<bulg., sb. gradina
ASOLAMENT s.n. (Agr.) Tehnica de cultivare a pamantului constand in impartirea unui teren cultivabil in parcele, pe care se cultiva un anumit grup de plante. [Pl. -te. / < fr. assolement].
preluca, preluci, s.f. (reg.) 1. poiana mica de padure. 2. loc cultivat inconjurat de o padure sau de un teren sterp. 3. loc nesemanat, ramas in interiorul unui loc semanat. 4. (inv.; in forma: preloaca) teren despadurit, arat si pregatit ca ogor. 5. izlaz, imas. 6. lunca, crang, zavoi. 7. vale ingusta, valcea infundata. 8. spartura, despicatura, gaura; scobitura, loc prin care se scurge apa. 9. (in forma: priluca) crestatura facuta in piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi.
FANEATA, fanete, s. f. teren pe care creste (in mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fan; fanarie, fanat. – Fan + suf. -eata.
OREZARIE, orezarii, s. f. teren nivelat, cu amenajari speciale pentru irigatie, pe care se cultiva orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultura de orez. – Orez + suf. -arie.
MONOCULTURA, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiasi plante mai multi ani in sir pe acelasi teren. 2. Predominare a plantatiilor de un anumit fel, in cadrul unei tari, al unei regiuni etc. – Din fr. monoculture.
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) teren de curand despadurit, transformat in loc arabil sau in pasune; camp cultivat sau acoperit cu iarba. – Sb. laz, ucr. laz.
SALCIOARA (‹ salcie) s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos din familia eleagnaceelor, inalt pana la c. 7 m, cu frunze acoperite de mici solzi stelati, care le dau un aspect argintiu („Elaeagnus angustifolia”). Originar din Asia temperata, la noi cultivat in scopuri decorative si in perdele de protectie sau pentru ameliorarea terenurilor degradate (inclusiv pe alunecari de teren).
CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). Defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.
OGOR, ogoare, s. n. Bucata de pamant cultivata sau cultivabila; tarina. ♦ Camp semanat cu acelasi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ teren agricol, proprietate agricola. ♦ teren arabil folosit ca pasune timp de un an, pentru a fi mai fertil in anii urmatori; parloaga. ◊ Ogor negru = teren arat, grapat etc., dar nesemanat timp de un an pentru a se reface. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamantare. – Din bg., scr. ugar.
MIRISTE, miristi, s. f. teren agricol pe care au ramas, dupa recoltare, partile inferioare ale tulpinilor de cereale paioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, ramase cu radacina in pamant dupa recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. meriste.
INTENSIV, -A adj. 1. cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ♦ cultura ~a = sistem de cultivare a pamantului prin aplicarea caruia se obtine o mare productie pe o suprafata de teren. 2. (fiz.; despre marimi) care, prin compunerea mai multor sisteme identice, isi pastreaza valoarea constanta. (< fr. intensif)
ASOLAMENT, asolamente, s. n. Tehnica a impartirii unui teren cultivabil in mai multe loturi (in raport cu numarul de plante care urmeaza a fi cultivate) si a repartizarii prin rotatie a fiecarei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement.
ASOLAMENT, asolamente, s. n. Tehnica a impartirii unui teren cultivabil in mai multe loturi (in raport cu numarul de plante care urmeaza a fi cultivate) si a repartizarii (prin rotatie) a fiecarei plante pe un lot anumit. – Dupa fr. assolement.
CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.
