OGORI, ogorasc, vb. IV. Tranz. A pregati un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adanc). – Din ogor.

POGON, pogoane, s. n. 1. Unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, a carei marime variaza, dupa epoci si regiuni, in jurul unei jumatati de hectar. 2. Bucata de pamant (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantatie de aceasta marime. ♦ Cantitate de produse obtinute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.

SFOARA, sfori, s. f. 1. Fir lung obtinut din impletirea sau rasucirea mai multor fibre textile (de in, canepa, bumbac etc.) si folosit in special la legat. ◊ Expr. A intinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forta lucrurile, a exagera in ceva. A trage pe cineva pe sfoara = a insela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti in ascuns, cu abilitate. A da sfoara in tara = a raspandi o veste, un zvon; a da de stire. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fasie fibroasa si flexibila extrasa din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. 2. Masura oficiala folosita altadata pentru suprafetele de teren (a carei valoare a variat dupa epoci). ♦ Bucata (mica) de teren agricol, de pamant de cultura. ◊ Expr. Sfoara de mosie = mosie mica, mosioara. 3. Figura de gimnastica executata sezand, cu picioarele intinse orizontal, unul inainte si altul inapoi. ◊ Sfoara in fata = figura de gimnastica descrisa mai sus, executata cu picioarele departate lateral si cu pieptul inainte. [Var.: (reg.) sfara, sfoara s. f.]. Probabil din ngr. sfora.

LAN, lanuri, s. n. Suprafata de teren agricol semanata cu acelasi fel de plante (in special cereale); holda; p. ext. plantele semanate pe acest teren (si aflate intr-un stadiu inaintat de crestere). – Din ucr. lan.

MIRISTE, miristi, s. f. teren agricol pe care au ramas, dupa recoltare, partile inferioare ale tulpinilor de cereale paioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, ramase cu radacina in pamant dupa recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. meriste.

ERBICIDA, erbicidez, vb. I. Tranz. A trata un teren agricol cu erbicide. – Din erbicid.

TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren agricol marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune); sola; cultura de pe o astfel de suprafata. 2. (Rar) Drum sau teren ingust care desparte semanaturile; hotar. – Din tc. tarla.

ARENDA vb. (inv. si pop.) a naimi, (inv., in Mold.) a imposesui. (~ un teren agricol.)

ARENDARE s. (inv. si reg.) naimeala, (inv., in Mold.) imposesuire. (~ unui teren agricol.)

IRIGATIE s. (AGRON.) irigare. (~ unui teren agricol.)

A ERBICIDA ~ez tranz. (un teren agricol) A trata cu erbicide. /Din erbicid

LAN ~uri n. 1) teren agricol semanat cu acelasi fel de plante (de obicei, cereale); holda. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grau. /<ucr., pol. lan

POGON ~oane n. 1) Unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, egala aproximativ cu jumatate de hectar. 2) Lot de pamant de aceasta marime. /<bulg. pogon

SOLA ~e f. Portiune de teren agricol cultivata cu aceeasi planta in cadrul unui asolament. /<fr. sole

parnojie, parnojii, s.f. (reg.) teren agricol arat de cativa ani si lasat necultivat.

IMPROPRIETARI vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].

pogoneasca adj. f. (reg.; in sintagma) prajina pogoneasca = unitate de masura pentru suprafete de teren agricol (6 prajini patrate).

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

FERMAJ s. n. arenda (a unui teren agricol); terenul intr-un contract de arendare. (< fr. fermage)

pustiu (pustie), adj. – 1. Desert, gol. – 2. Parasit, nepopulat. – 3. Nefericit, amarit. – 4. (S. n.) Desert, loc necultivat. – Megl. pust. Sl. pustu, pustyni (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Tiktin; Conev 40). Pentru sensul de imprecatie, cf. ngr. ἔρημο (Graur, BL, VI, 168). – Der. pustie, s. f. (desert, loc neingrijit; nume popular pentru diavol), in loc de inv. pustinie ‹ sl. pustyni; pusta, s. f. (teren agricol, cimpia Ungariei), din mag. puszta, cu aceeasi provenienta; pustietate, s. f. (desert, regiune necultivata si nelocuita); pustii, vb. (a devasta, a transforma in desert; vb., refl., a deveni desert); pustiitor (var. pustiicios), adj. (distrugator); pustiiciune, s. f. (inv., devastare, distrugere); pustnic, s. m. (sihastru, anahoret), din sl. pustyniniku (Miklosich, Slaw. Elem., 755; Tiktin; Conev 109), poate confundat cu sl. postiniku „postitor”; pustnicesc, adj. (de sihastru); pustnici, vb. (a trai ca un pustnic); pustnicie, s. f. (sihastrie). – Din rom. provine mag. posztia (Edelspacher 21).

RECI, com. in jud. Covasna, situata in E depr. Sfantu Gheorghe, la poalele S ale m-tilor Bodoc, pe cursul inf. al Raului Negru; 2.210 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul Bita). Expl. de gresii. Moara (sec. 19). Topitorie de in. In perimetrul com. R. are loc o ingustare a vaii Raului Negru („stramtoarea” sau „poarta” de la R.) prin care se face trecerea din depr. Sfantu Gheorghe in depr. Barsei. Pe terit. satului R. au fost descoperite (1957-1959) vestigiile unor asezari suprapuse datand din Neolitic, din prima Epoca a fierului (Hallstatt) din sec. 3-4, precum si un cimitir de inhumatie din sec. 10-11. In satul R., mentionat documentar in 1334, se afla azi o biserica reformata, reconstruita in 1515, cu transformari din 1857 si un conac din 1717. In arealul com. R. exista numeroase dune de nisip (Dunele de la R.), cu inaltimi cuprinse intre 3 si 12 m, a caror orientare (NE-SV) se datoreaza vantului Nemira care abate in aceasta zona cu o deosebita intensitate. Intre dune sunt cantonate mai multe mlastini si lacuri cu forme alungite. Aceasta zona de dune, extinse pe o supr.de 8 km², era acoperita in sec. 19 de un mestecanis intins („Mestecanisul de la R.”) care a fost treptat afectat de taieri, ceea ce a determinat aparitia nisipurilor miscatoare. Ulterior a luat o mare extindere aninul, alaturi de care s-au plantat pinul negru, plopul canadian, stejarul s.a., oprindu-se inaintarea dunelor. O parte a campului de dune a fost transformata in teren agricol. In portiunea in care se mai pastreaza peisajul naturala fost constituita rezervatia Mestecanisul Reci – Baltile de la Uzun – Santionlunca, in supr. totala de 2.000 ha. Pe o mica portiune din rezervatia naturala se mai afla mesteceni batrani, rari. In NE acestei zone nisipoase, unde terenul este mai umed si ochiurile de apa sunt mai mari si mai numeroase, se afla un aninis intins. Aici se intalnesc plante plutitoare, ca nufarul alb (Nymphea alba) si Aldrovanda vesiculosa si plante higrofile, ca roua cerului (Drosera rotundifolia), sapte degete (Comarum palustre). Fauna este abundenta si diversa, aici fiind un important loc de popas pentru pasarile de apa. Tot aici exista si un batracian interesant, considerat relict glaciar, broasca de mlastina (Rana arvalis).

AGRIMENSURA s. f. Tehnica masuratorilor topografice si a cadastrelor simple ale terenurilor agricole. – Din it., lat. agrimensura.

GUNOISTE, gunoisti, s. f. 1. Gramada de gunoi¹; loc unde se strang gunoaiele¹. 2. teren agricol ingrasat cu gunoi¹. – Din sl. gnoiste. Cf. gunoi¹.

HAT, haturi, s. n. Fasie ingusta de pamant nearat care desparte doua ogoare sau doua terenuri agricole apartinand unor gospodarii diferite; razor¹, hotar. ◊ Expr. A fi intr-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Camp nelucrat; parloaga, telina². – Cf. ucr. hat „zagaz”.

IRIGAT, -A, irigati, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrari de irigatie. ♦ (Despre organe, tesuturi) Prin care circula sange. – V. iriga.

MUNCIT, -A, munciti, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Castigat, agonisit cu multa osteneala. ♦ Facut, executat cu multa truda, cu atentie, cu migala. 4. (Inv.) Torturat, chinuit. – V. munci.

PARLOGI, parlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri agricole nelucrate) A se paragini. – Din parloaga.

PARLOGIRE, parlogiri, s. f. (Reg.; despre terenuri agricole nelucrate) Paraginire. – V. parlogi.

PARLOGIT, -A, parlogiti, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole nelucrate) Paraginit. – V. parlogi.

PRISOS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depaseste necesarul, ceea ce intrece o anumita limita; prisosire, prisosinta, prisoseala, surplus, excedent; p. ext. belsug, abundenta. ◊ Loc. adj. si adv. De prisos = (care este) in plus; p. ext. (care este) inutil, fara rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = in plus; din plin, din belsug. 2. (La pl.; inv. si reg.) teren agricol care prisosea mosierului si pe care acesta il arenda taranilor. – Din ngr. perissos.

OGOR, ogoare, s. n. Bucata de pamant cultivata sau cultivabila; tarina. ♦ Camp semanat cu acelasi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ teren agricol, proprietate agricola. ♦ Teren arabil folosit ca pasune timp de un an, pentru a fi mai fertil in anii urmatori; parloaga. ◊ Ogor negru = teren arat, grapat etc., dar nesemanat timp de un an pentru a se reface. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamantare. – Din bg., scr. ugar.

MOINA, moine, s. f. 1. Timp mai calduros si umed, care urmeaza iarna dupa o perioada de inghet; p. gener. timp umed si cetos; molosag. 2. teren agricol lasat necultivat unul sau mai multi ani (pentru a-si spori proprietatile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. moale.

NEIRIGAT, -A, neirigati, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrari de irigatie. 2. (Despre organe, tesuturi) Prin care nu (mai) circula sange. – Ne- + irigat.

RIDGER s. n. Utilaj folosit pentru executarea digurilor mici, in lucrari de teren pentru irigatii sau pentru retinerea zapezilor pe terenuri agricole. [Pr.: riger] – Cuv. engl.

ARENDAT adj. (inv. si pop.) naimit. (teren agricol ~.)

INTELENIT adj. 1. v. batatorit. 2. necultivat, nedestelenit, nelucrat, (astazi rar) telinos, (inv. si pop.) sterp, (inv. si reg.) sacret, (reg.) parlogit. (terenuri agricole ~.)

prisoase (terenuri agricole) s. n. pl.

AGRIMENSURA f. Tehnica masuratorilor topografice si cadastrale ale terenurilor agricole.[G.-D. agrimensurii] /<it., lat. agrimensura

CULTURA ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale si spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunostinte vaste in diferite domenii, pe care le poseda cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale si spirituale, descoperite in urma sapaturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, intr-o anumita epoca. 4) agr. Ansamblu de lucrari agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Crestere a unor animale. ~a viermilor de matase. 7): ~ de bacterii crestere in laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta in laborator pentru scopuri stiintifice. 8): ~ fizica ansamblu de metode si sisteme de educatie fizica care contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura

A SE DEGRADA ma ~ez intranz. 1) A ajunge in stare de declin moral; a decadea; a se corupe; a se p******i; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A inceta sa functioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-si pierde productivitatea. /<fr. degrader, lat. degradare

A FOSFATA ~ez tranz. (terenuri agricole) A trata cu fosfat. / fr. phosphater

HOLDA ~e f. 1) teren agricol semanat cu plante de acelasi fel (in special cerealiere). 2) mai ales la pl. Semanatura de grau. [G.-D. holdei] /<ung. hold

A INSAMANTA ~ez tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a semana. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducand in sol seminte de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundarii artificiale. /in + samanta

PEPINIERA ~e f. 1) teren agricol rezervat pentru cultivarea si inmultirea materialului saditor. ~ legumicola. ◊ ~ piscicola rezervor special amenajat pentru producerea puietului de peste. 2) fig. Institutie care pregateste in permanenta specialisti intr-un anumit domeniu de activitate. [Sil. -ni-e-] /<fr. pepiniere

PROSIE ~i f. pop. teren agricol cultivat pentru prima data dupa ce a fost lasat un anumit timp parloaga; paragina arata. /v. sl. prosje

SEMANATURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a plantelor rasarite din samanta semanata. ~i de primavara. ~i de toamna. 2) teren agricol semanat. /a semana + suf. ~atura

AGRIMENSURA s.f. Tehnica masuratorilor topografice si cadastrale simple ale terenurilor agricole. [< lat. agrimensura, cf. it. agrimensura].

AGRIMENSURA s. f. tehnica masuratorilor topografice si cadastrale simple ale terenurilor agricole. (< lat., it. agrimensura)

ENCLUSURA s. f. imprejmuire a terenurilor agricole obstesti, in scopul transformarii lor in pasuni, in Anglia, in sec. XV-XVIII. (< fr. enclusure)

SUBINUNDARE s. f. fenomen care afecteaza terenurile agricole si alte obiective economice, cauzat de infiltrarea apei prin fundatia constructiilor hidrotehnice. (dupa fr. sous-inondation)

AGRIMENSURA s. f. Tehnica masuratorilor topografice si cadastrale simple ale terenurilor agricole. – It. agrimensura (lat. lit. agri mensura).

PRISOS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depaseste necesarul, ceea ce intrece o anumita limita; surplus, excedent. ◊ Loc. adj. si adv. De prisos = (care este) in plus; p. ext. inutil, fara rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = in plus; p. ext. din plin, din belsug. ♦ Belsug, abundenta. 2. (La pl.; inv. si reg.) terenuri agricole care prisoseau mosierului si pe care acesta le arenda taranilor. [Pl. si: prisoase. – Var.: (reg.) pristos s. n.] – Ngr. perissos.

CIUVASIA, rep. autonoma in Federatia Rusa (C.S.I.), pe cursul mijlociu al Volgai, creata la 21 apr. 1925; 18,3 mii km²; 1,34 mil. loc. (1989). Cap.: Ceboksari. Relief de cimpie joasa si valurita. Clima continentala. Padurile ocupa 32% din supr. Ind. energetica (hidrocentrala Ceboksari, pe Volga), chimica, electrotehnica, a celulozei si hirtiei, textila. 60% din terenul agricol este cultivat cu cereale (griu, secara, ovaz), restul cu cinepa, sfecla de zahar. Fructe. Se cresc animale pentru carne. Navigatie pe Volga.

CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). Defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.

RECONSTRUCTIE (‹ fr.) s. f. Faptul de a reconstrui; reconstituire, refacere. ♦ (LINGV.) Refacere, cu ajutorul comparatiei dintre formele existente in limbile inrudite, a unor forme ale limbii de baza neatestate in texte; reconstituire. ◊ R. ecologica, realizarea unor habitate complexe, care sa favorizeze o mare diversitate de biocenoze naturale, pe terenuri care au fost anterior puternic degradate sau care au fost implicate in activitati economice la care s-a renuntat (ex. terenuri agricole abandonate, foste exploatari miniere la zi, terenuri pe care au dezafectate unele constructii). Are ca scop refacerea biodiversitatii si integrarea armonioasa a teritoriului respectiv in peisajul natural.

GUNOIT², -A, gunoiti, -te, adj. (Despre terenuri, pamanturi agricole) Care este ingrasat cu gunoi¹. – V. gunoi².

COMASA, comasez, vb. I. Tranz. A reuni, a strange laolalta loturi de teren, unitati agricole, unitati industriale, unitati comerciale, institutii etc.; a concentra. – Din germ. kommassieren, lat. comassare.

MONOCULTURA ~i f. 1) Cultivarea unei plante timp de mai multi ani pe acelasi teren. 2) Cultura agricola care predomina intr-o regiune. ~ de trestie de zahar. /<fr. monoculture

ARONDA vb. tr. 1. a comasa, a reuni terenuri, unitati agricole. 2. a repartiza cartiere sau populatia unui cartier la un anumit centru. (< fr. arrondir)

CAMP ~uri n. 1) Intindere vasta de pamant cu suprafata uniforma fara accidente insemnate de teren; campie; ses. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeste (de disperare, de suparare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Intindere de pamant in afara unei localitati. In plin ~. 3) teren semanat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de lupta. ~ de observatie. 5) Fondul unui tablou, a unei tesaturi etc. 6) Spatiu in care se exercita actiuni de forta asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. si campi in expresii] /<lat. campus

DEZMIRISTITOR ~oare n. Unealta agricola folosita pentru dezmiristirea terenurilor. Plug ~. /dez- + miriste + suf. ~tor

A PRASI ~esc tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operatii de afanare si de inlaturare a buruienilor (cu sapa sau su prasitorul). /<bulg. prasa, sb. prasiti

SCARIFICATOR ~oare n. 1) (in lucrarile agricole) Masina pentru scarificarea terenurilor cultivate. 2) (in lucrarile rutiere) Masina pentru scarificarea unei sosele sau a unui drum in refacere. 3) (in medicina) Instrument chirurgical pentru scarificarea pielii bolnavilor. /<fr. scarificateur

PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de masurat si de control, care sesizeaza neregularitatile unei suprafete. 2. dispozitiv al unei masini agricole pentru urmarirea neregularitatilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, in scopul reglarii pozitiei organelor de lucru ale masinii. 3. dispozitiv de comanda automata a mecanismului de alimentare a masinii de tesut cu fir de batatura. (< it. palpatore)

BURUIANA ~ieni f. 1) Orice planta erbacee necultivata, care creste pe terenuri cultivate si dauneaza culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeata. ◊ ~ de leac buruiana folosita in medicina populara si in farmaceutica; planta medicinala. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan

GLIE ~i f. 1) Brazda de pamant cu iarba, care poate fi desprinsa o singura data cu harletul. 2) teren pregatit special pentru culturi agricole; ogor; tarina. 3) Pamant stramosesc. ◊ Sub ~ (sau ~i) in mormant. /<rus. glej, slov. glie

OGOR ogoare n. 1) teren pregatit special pentru culturi agricole; glie; tarina. 2) Suprafata de pamant semanata cu acelasi fel de plante agricole; lan. ~ de grau. 3) Pamant arabil lasat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; parloaga. ◊ ~ negru teren arat si grapat, dar nesemanat, fiind lasat sa se refaca; tarina. 4) Proprietate agricola. /<bulg., sb. ugar

TARINA ~i f. 1) teren pregatit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat in perechi, cu miscari moderate si insotit de strigate. 3) Melodie dupa care se executa acest dans. [G.-D. tarinii] / tara + suf. ~ina

DEGRADARE, degradari, s. f. Actiunea de a (se) degrada si rezultatul ei; degradatie. 1. Injosire. 2. (Si in sintagma degradare militara) Pedeapsa militara care consta in luarea gradului, excluderea din armata etc. ♦ (In sintagma) Degradare civica = pierdere juridica a unor drepturi cetatenesti. 3. Proces de schimbare in rau; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micsorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zacamant etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbarilor produse in solurile spalate intens prin apa de infiltratie, care determina schimbarea fertilitatii acestora. – V. degrada.

PLANTATIE ~i f. 1) teren plantat; suprafata cultivata cu plante. 2) Suprafata agricola, de mari dimensiuni, destinata pentru cultivarea plantelor tehnice sau alimentare in conditii speciale de clima. [G.-D. plantatiei; Sil. -ti-e] /<fr. plantation

TARLA ~le f. Suprafata (mare) de teren cultivata cu aceeasi specie de plante agricole. [Art. tarlaua; G.-D. tarlalei] /<turc. tarla

ASOLAMENT s. n. alternare periodica a culturilor agricole de pe o anumita suprafata de teren. (< fr. assolement)

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

FERMA¹, ferme, s. f. Gospodarie agricola particulara sau de stat, alcatuita dintr-un teren relativ intins si din amenajarile, constructiile, utilajele etc. necesare exploatarii terenului respectiv. – Din fr. ferme.

PLANTATIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special pregatit. ♦ Cultura de plante speciale. 2. Intreprindere agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de intreprinderi. 3. (Teatru) Planul dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. [Gen. -iei, var. plantatiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].

ponov, ponoave, s.n. (reg.) 1. teren cultivabil; porumbiste. 2. (inv.) cultivare a pamantului, munca agricola. 3. recolta, rod, bucate ale pamantului. 4. (in forma: ponou) inundatie. 5. un fel de ceata la ochi.

BALASTA vb. tr. 1. a acoperi cu balast o sosea, un teren. 2. a incarca cu balast o nava, o masina agricola; a lesta. (< fr. ballaster)

FUNCIAR, -A, funciari, -e, adj. Care se refera la proprietatea particulara asupra pamantului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafetelor de teren aflate intre granitele unei tari, unei unitati administrativ-teritoriale sau ale unei unitati agricole. Impozit funciar = impozit pe care il plateste cineva pentru un teren care se afla in proprietatea sa. Carte funciara = registru oficial in care se inventariaza toate proprietatile de pamant individuale din cuprinsul unei regiuni, mentionandu-se numele proprietarului, suprafata terenului si vecinatatile; carte funduara. ◊ Fig. Care apartine naturii, firii cuiva; de baza. [Pr.: -ci-ar] – Dupa fr. foncier.

FERMA¹ ~e f. 1) Intreprindere specializata de productie agricola. ~ de porci. ~ de pasari. 2) Gospodarie particulara care include o suprafata de teren si constructiile, utilajele necesare pentru prelucrarea acestui teren. /<fr. ferme

TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodarii agricole mari); cultura de pe o astfel de portiune. 2. (Rar) Drum ingust care desparte semanaturile; hotar. – Tc. tarla.

PLANTATIE s. f. 1. unitate de productie agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)

NEagricol, -A, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu tine de agricultura, care nu se foloseste in agricultura. 2. (Despre o regiune, o tara) Care nu isi sprijina economia in special pe agricultura. [Pr.: ne-a-] – Ne- + agricol (dupa fr. non-agricole).

SEGETAL, -A adj. Termen care se refera la plante sau asociatii vegetale raspandite ca buruieni in culturile agricole. Se deosebesc plante s. legate de culturile paioase (de ex. nemtisorul, macul de camp, albastrita, mohorul, palamida) si altele care insotesc culturile prasitoare (ex. pirul gros, stirul, zamosita). Pe terenuri cu umiditate mare este frecvent costreiul.

SCARIFICATOR, scarificatoare, s. n. 1. Masina agricola prevazuta cu mai multe cutite subtiri dispuse vertical, care serveste la afanarea pamantului cu scopul de a asigura patrunderea aerului la radacina plantelor. 2. Masina rutiera prevazuta cu colti de otel, cu ajutorul careia se scormoneste suprafata unui teren sau a unei sosele in refacere pentru a usura executarea lucrarilor ulterioare. 3. Instrument medical format din mai multe lame taioase actionate de un resort, folosit pentru crestarea superficiala a pielii in scopuri terapeutice, pentru vaccinari etc. – Din fr. scarificateur.

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.