MOTOCROS, motocrosuri, s. n. Cursa de motociclism care se desfasoara pe teren accidentat si in care plecarile se dau de obicei in grup, pe clase, dupa capacitatea cilindrica a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursa care se desfasoara pe apa, cu ambarcatii speciale, pe trasee in circuit sau in linie dreapta; motonautica. – Din fr. moto-cross.

MOTOCROS ~uri n. Competitie sportiva intre motociclisti, care se desfasoara pe un teren accidentat. /<fr. motocross

TOT-TEREN adj. invar. (Despre un vehicul sau o masina) Capabil a circula si pe teren accidentat. [Cf. fr. tout-terrain].

scrum (-muri), s. n. – Cenusa, coaja arsa, resturi de la ardere. – Mr., megl. scrum. Var. inv. scrumb. Origine incerta. Explicatia prin tc. cuman. kurum „funingine” (Meyer 409; Seineanu, II, 318; Densusianu, Hlr., 383; Pascu, II, 161; Capidan, Raporturile, 458; Puscariu, Lr., 258), cf. mag. korom, nu pare suficienta. Legatura cu alb. skrumb (Philippide, II, 733; Rosetti, II, 122), este evidenta: dar nu si explicatia sa. Mai probabil e vorba de o formatie expresiva, ca in (s)grunt sau sdrum(ica), explicatie care serveste si pentru scruntar; ideea de baza este cea de a „a se face praf”. Der. scruma (var. scrum(u)i), vb. (a arde, a incinera); scrumelnita (var. scrumiera), s. f. (cenusiera); scruntar, s. n. (loc nisipos si pietros la marginea unei ape; Mold., insulita, duna), pornind probabil de la *scrunt „tandari, farime” (dupa parerea de nesustinut a lui Giuglea, Dacor., III, 627), din v. germ. scrunta › germ. Schrund „crapatura”); scruntar, s. n. (teren accidentat), din acelasi cuvint, probabil contaminat cu sgrunt; scrupos, adj. (Mold., sfarimicios), fara indoiala in loc de *scrumpos, de la scrumb (legatura cu sl. krupa „gris”, propusa de Tiktin, nu pare convingatoare). – Din rom. provin bg. skrum (Capidan, Raporturile, 211), ngr. σϰοῦρμος (Murnu, Lehnw., 42), si desigur alb. skrumb, skrump. – Cf. scurma.

accidentat, -a adj. (d. accident; fr. accidente). Plin de accidente, zgrunturos, gropilat, hopuros, cu ridicaturi si adincaturi: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viata accidentata. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentatii au fost dusi la spital.

TANC, tancuri, s. n. 1. Masina de lupta blindata, inzestrata cu tunuri, mitraliere etc. instalate in turela si in partea din fata a vehiculului, cu rotile montate pe senile, care poate strabate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tabla sau din otel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul inzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = nava folosita la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit in mine, cu capacitatea de o tona. 3. (Fot.) Cutie de plastic de constructie speciala, in care se developeaza filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

AUTOSENILA ~e f. Autovehicul echipat cu senile, destinat transportului pe terenuri accidentate. /<fr. autochenille

TANC ~uri n. 1) Masina blindata pe senile, prevazuta cu un tun si capabila sa strabata terenuri accidentate si sa treaca peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru pastrarea sau transportarea diferitelor lichide. ◊ ~ petrolier nava pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tona) folosit in mine. /<fr. tank, germ. Tank

JEEP [dʒi:p] (‹ fr.; {s} engl. General Purpose „utilizare generala”) s. n. Autovehicul militar, proiectat (1939) de K. Probst pentru fortele armate americane. A intrat in productia de serie in 1942. Dupa razboi, companiile Bantam, Ford, Willys Overland l-au adaptat pentru a deveni autovehicul de teren si i-au diversificat modelele, fiind utilizat in prezent pe scara larga. Cantareste c. 1 tona si este echipat cu un motor avand patru cilindri (60 CP); robust si cu tractiune pe toate cele patru roti, opereaza pe terenuri accidentate, urca in panta pana la 60º, traverseaza ape putin adanci etc.

NEREGULAT, -A, neregulati, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la norma, de la forma obisnuita. ◊ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obisnuita, avand forme proprii, specific. ♦ (Despre terenuri, drumuri) accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostasi cu instructie neomogena, nesistematica, constituiti in unitati ocazionale, de lupta. ♦ (Despre clima, factori climaterici etc.) Variabil, instabil. – Ne- + regulat.

MOTOCROS s. n. concurs de motociclism in circuit, pe un teren foarte accidentat. ♦ ~ nautic = cursa pe apa cu ambarcatii mici cu motor, in circuit sau in linie dreapta; motonautica. (< fr. motocross)

accidentez v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adincaturi sau ridicaturi): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ti accidenta stilu.

abrupt, -a I. adj. 1. (despre un teren) foarte inclinat; accidentat, prapastios. 2. (despre stil) alcatuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. forma de relief abrupta (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)

INVALURAT, -A, invalurati, -te, adj. 1. Care se misca, se clatina ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicaturi multe; accidentat. [Var.: invalurit, -a adj.] – V. invalura.

accidentat, -A adj. 1. (si s.m. si f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularitati. [< accidenta].

accidentat, -A I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularitati. (< accidenta)

poviste, povisti, s.f. (reg.) colina mica si accidentata, care nu poate fi cultivata; teren, loc necultivat, nelucrat.

accidentat, -A, accidentati, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoana) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezinta neregularitati. – V. accidenta. Cf. fr. accidente.

accidentat, -A, accidentati, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezinta neregularitati. – V. accidenta.

accidentat ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival Care a suferit un accident. 2) (despre teren, relief etc.) Care prezinta neregularitati. /v. a (se) accidenta

accidentat adj. (GEOGR.) denivelat, invalurat, neregulat, (inv. si reg.) sapat. (teren ~.)

NEaccidentat, -A, neaccidentati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a iesit nevatamat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezinta neregularitati. [Pr.: ne-ac-] – Ne- + accidentat.

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.