VERANDA s. f. galerie exterioara, balcon, terasa inchisa cu geamuri. (< fr. veranda)

VERANDA, verande, s. f. Galerie exterioara (balcon sau terasa acoperita), inchisa adesea cu pereti avand numeroase ferestre, care alcatuieste anexa unei locuinte. – Din fr. veranda.

cerdac (cerdace), s. n. – 1. Balcon inchis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chiosc. – 3. terasa, balcon. – 4. Acoperis cu care se protejeaza troitele si fintinile. – Mr. cirdache, megl. cardac. Tc. cerdak (Cihac, II, 560; Seineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. cardak. Dupa Miklosich, Wander., 13, rut. cerdak provine din rom.

CERDAC ~ce n. 1) terasa cu balustrada si cu acoperisul sustinut de stalpi (uneori inchisa cu geamuri) situata in fata intrarii principale a unei case; pridvor. 2) inv. Constructie izolata, facuta pe o ridicatura de pamant sau pusa pe stalpi, servind ca post de observatie. 3) Acoperis facut deasupra unei fantani. [Pl. si cerdacuri] /<turc. cardak