BOBINA (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.

INDUCTIE, inductii, s. f. 1. Forma fundamentala de rationament, care realizeaza trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influentare a unui fenomen de catre un alt fenomen altfel decat printr-o actiune mecanica nemijlocita. ◊ Inductie magnetica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului magnetic, determina macroscopic starea magnetica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electrica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului electric, determina macroscopic starea electrica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electromagnetica = fenomen de aparitie a unei tensiuni electromotoare intr-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil. Inductie electrostatica = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; electrizare prin influenta¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie aflata intr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio.

INDUS, -A, indusi, -se, adj., s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influentat de un alt proces fizic cu care evolueaza concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare si curenti electrici) Care se produce prin inductie electromagnetica. 2. S. n. Parte componenta a unui sistem electromagnetic in care se produc tensiunile electromotoare induse de campul magnetic al inductorului. – V. induce.

electromotor, -OARE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ tensiune (sau forta) electromotoare = tensiune electrica la bornele unui generator cand circuitul electric este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. electromoteur.

FOTOVOLTAIC, -A, fotovoltaici, -ce, adj. 1. (In sintagma) Efect fotovoltaic = aparitie a unei tensiuni electromotoare intr-o jonctiune semiconductoare sau intr-un contact metal-semiconductor. 2. (In sintagma) Pila (sau celula) fotovoltaica = fotoelement. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. photovoltaique.

POTENTIOMETRU, potentiometre, s. n. (Fiz.) 1. Aparat pentru divizarea tensiunii electrice. 2. Aparat pentru masurarea tensiunii electromotoare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. potentiometre.

VOLT, volti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare si a diferentei de potential, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. – Din fr. volt.

VOLTMETRU, voltmetre, s. n. Instrument electric folosit pentru masurarea tensiunii electrice si a tensiunii electromotoare, cu indicatiile scalei exprimate direct in volti sau in multiplii sau submultiplii voltului. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. – Din fr. voltmetre.

FOTOVOLTAIC, -A adj. 1. Efect fotovoltaic = aparitie a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor cand pe acest contact cade un fascicul de radiatii. 2. Pila (sau celula) fotovoltaica = fotoelement. [Pron. -ta-ic. / < fr. photovoltaique].

COMPENSARE s. f. 1. actiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reactii sau impulsuri orientate in sens opus. ◊ mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului, in cazul lezarii sau indepartarii unor organe ori parti anatomice. 3. operatie comerciala, constand dintr-un schimb echivalent de marfuri si servicii intre vanzator si cumparator, fara utilizarea mijloacelor de plata. ◊ operatie financiara prin care se regleaza raportul dintre vanzare si puterea de cumparare. 4. retributie pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

FOTOVOLTAIC, -A adj. 1. efect ~ = aparitie a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor, cand pe acest contact cade un fascicul de radiatii. 2. pila (sau celula) ~a = fotoelement. (< fr. photovoltaique)

INDUS, -A I. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influentat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenti electrici) produs prin inductie (4). ◊ (mat.) operatie (relatie) ~a = restrictia unei operatii (relatii) la o submultime stabila a multimii sale. II. s. n. parte a unei masini electrice in care se produce prin inductie un curent electric. (dupa fr. induit)

POTENTIOMETRU s. n. 1. aparat din rezistente etalonate, pentru masurarea diferentelor de potential si a tensiunii electromotoare. 2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice. (< fr. potentiometre)

VOLT s.m. Unitate de masura a fortei electromotoare, a tensiunii electrice si a diferentei de potential, corespunzand tensiunii electrice care, aplicata unui conductor cu rezistenta de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

MILIVOLT, milivolti, s. m. Unitate de masura a tensiunii electrice si electromotoare, egala cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt.

POTENTIOMETRU ~e n. 1) Reostat pentru divizarea si reglarea lina a tensiunii din circuit. 2) Instrument pentru masurarea fortei electromotoare sau a tensiunii prin metoda compensatiei. [Sil. -ti-o-] /<fr. potentiometre

VOLT ~ti m. fiz. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvolta o putere de un watt. /<fr. volt

VOLTMETRU s. n. instrument pentru masurarea tensiunii electrice sau electromotoare in volti. (< fr. voltmetre)

MILIVOLT ~ti m. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare si a diferentei de potential, egala cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

electromotor, -OARE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forta) ~ oare = tensiune electrica la bornele unui generator, cand circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. electromoteur)