REVER, revere, s. n. Parte rasfranta a unei haine, in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitura in care racheta sau paleta sunt manuite din partea opusa mainii care le tine, la jocul de tenis sau de tenis de masa. – Din fr. revers.

PING-PONG s. tenis de masa.

TENIS s. (SPORT) 1. sportul alb. 2. tenis de masa = ping-pong.

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

TOPSPIN s.n. Lovitura de atac la tenis de masa, in urma careia mingea urmeaza o traiectorie neprevazuta. [Cf. engl. topspin].

LIFTA vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis si la tenis de masa) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. 2. A aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

REVER s.n. 1. Partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. Lovitura executata cu partea exterioara a rachetei sau a paletei la jocul de tenis de masa; backhand. [Pl. -re, -ruri. / < fr. revers].

DUBLU², -A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ◊ (s. m.) ~ baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< fr. double)

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalatie mecanica servind pentru scoaterea la suprafata a titeiului acumulat in sonde. 3. (la tenis, tenis de masa, volei etc.) lovitura care imprima mingii o traiectorie ascendenta. (< engl., fr. lift)

LIFTA vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masa, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. II. tr. 1. a ridica si a aduce in pozitie, cu ajutorul unei macarale, un acoperis, planseu etc. 2. a aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. 3. (fam.) a sacai. (< fr. lifter, engl. tolift)

PING-PONG s. n. tenis de masa. (< fr., engl. ping-pong)

ALEXANDRU, Maria (n. 1939, sat Plugova, jud. Caras-Severin), jucatoare romana de tenis de masa. Campioana mondiala (dublu femei – 1961, 1973, 1975), campioana europeana (simplu femei – 1966). Multipla campioana nationala.

ROZEANU (ADELSTEIN), Angelica (1921-2006, n. Bucuresti), sportiva romana. S-a stabilit in Israel (din 1962). Una dintre cele mai performante jucatoare de tenis de masa din Romania si din lume. Multipla campioana a Romaniei la simplu, dublu si dublu-mixt (40 de titluri), campioana europeana (sapte titluri) si mondiala (29 de medalii).

tenis n. Joc sportiv intre doi jucatori sau intre doua perechi de jucatori pe un teren special amenajat, constand in aruncarea mingii peste o plasa, lovind-o cu racheta. ◊ ~ de masa tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masa speciala, despartita in doua jumatati printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis

PALETA, palete, s. f. 1. Placa de lemn, de portelan etc., prevazuta cu o deschizatura pentru a putea fi tinuta cu mana, pe care pictorii isi intind si isi amesteca vopselele cand lucreaza. ♦ Fig. Gama cromatica specifica unui pictor sau unei picturi; cromatica, colorit; p. ext. maiestrie artistica a pictorului; p. gener. maiestrie artistica. 2. Lopatica rotunda sau ovala de lemn, de obicei acoperita cu cauciuc sau cu pluta, cu care se loveste mingea in tenisul de masa. 3. Piesa (plata) de forme variate, folosita ca suport, ca unealta de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme si instrumente. ♦ Pala² (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.

PING-PONG s. n. (Astazi rar) tenis de masa. – Din fr., engl. ping-pong, germ. Pingpong.

PING-PONGIST, -A, ping-pongisti, -ste, s. m. si f. (Astazi rar) Persoana care practica tenisul de masa. – Ping-pong + suf. -ist.

TENIS (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.

TOPSIN, topsine, s. n. Lovitura de atac la tenis (de masa), in urma careia mingea urmeaza o traiectorie neprevazuta. – Cf. engl. top-side.

PALETA ~e f. 1) Placa de lemn pe care pictorul isi dispune si isi amesteca culorile. 1) Gama de culori caracteristica pentru opera unui pictor; cromatica; colorit. 3) fig. Maiestrie artistica a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite in creatia unui om de arta. 5) sport Racheta mica de lemn acoperita cu cauciuc sau cu pluta si folosita pentru a lovi mingea la tenisul de masa. 6) Piesa a unei masini cu rotor, avand forma unei aripi cu fete curbe. /<fr. pallete

PING: ping-pong sport tenis de masa. /<fr., engl. ping-pong, germ. Pingpong

PALETA s.f. 1. Placuta de lemn, de obicei ovala, pe care pictorii isi amesteca culorile cand lucreaza. ♦ (p. ext.) Denumire data gamei cromatice specifice unui pictor sau unei lucrari. ♦ (Arheol.) Obiect de forma plata, geometrica sau animaliera, din sist, pe care se crede ca erau preparate culorile. 2. Placuta rotunda cu maner care se foloseste pentru lovirea mingii la tenisul de masa. 3. Organ al turbinelor sau al rotilor hidraulice care conduce fluidul; pala mica. 4. (Mar.) Platforma folosita in porturi si pe nave la manipularea si la stivuirea unor marfuri. [< fr. palette].

PING-PONG s.n. tenis de masa. [< fr. ping-pong].

TENIS s.n. Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu racheta, de catre un numar par de jucatori, pe un teren despartit in doua printr-o plasa. ♦ tenis de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

PALETA s. f. 1. placuta de lemn (ovala) pe care pictorii isi amesteca culorile cand lucreaza. ◊ (fig.) gama cromatica specifica unui pictor, unei lucrari; cromatica, colorit, maiestrie a unui scriitor, compozitor etc. 2. placuta rotunda cu maner pentru lovirea mingii la tenisul de masa. 3. organ al turbinelor sau al rotilor hidraulice care conduce fluidul. 4. (mar.) platforma in porturi si pe nave la manipularea si stivuirea unor marfuri. (< fr. palette)

TOPSIN s. n. (tenis /de masa/) lovitura a mingii de jos in sus, usor oblic inainte. (dupa engl. top-side)

tenis I. s. n. joc sportiv ce se disputa intre doi sau patru jucatori, care isi trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. ◊ ~ de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa impartita printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong. II. s. m. pl. incaltaminte de sport, din panza, cu talpi de cauciuc. (< fr., engl. tennis)

CAREU s. n. 1. asezare in forma de patrat. ◊ fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. incapere pe o nava pentru adunari, studii si servitul mesei. 3. suprafata marcata a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. patrat de cuvinte incrucisate. 5. formatie de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. (< fr. carre)

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafata a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, care delimiteaza anumite zone in campul de joc, si in cadrul careia se aplica unele reguli speciale. 3. Incapere la bordul unei nave folosita ca sala de mese, de lectura si de recreatie pentru ofiteri. 4. (La unele jocuri de carti) Grup de patru carti de aceeasi valoare. – Din fr. carre.