ACVASTAT s.n. Termostat care limiteaza temperatura apei intr-un cazan de incalzire. [< fr. aquastat].

IZVOR (‹sl.) s. n. 1. Loc de ivire la suprafata pamantului a apei dintr-un strat acvifer sau a surplusului de apa dintr-un teren mlastinos sau turbos, constituind de multe ori obarsia unui curs de apa; i. este considerat uneori si locul prin care se produce deversarea unui lac. Dupa durata curgerii, se deosebesc: i. permanente, periodice si intermediare. In functie de temperatura apei, exista: i. reci (cu temperaturi sub 20ºC) si i. termale (cu temperaturi mai mari de 20ºC). Dupa compozitia chimica, se deosebesc: i. ordinare (cu continut pana la 0,1% saruri minerale), i. minerale (care contin intre 0,1 si 5% saruri minerale) si i. radioactive. Dupa particularitatile hidrogeologice sunt: i. descendente (aparitia la suprafata a apelor subterane care circula in stratul acvifer conform gravitatiei) si i. ascendente (aparitia la suprafata a apelor din stratul acvifer sub influenta presiunii hidrostatice). ◊ I. carstic = ivirea la suprafata pamantului a apei acumulate in fisurile si in golurile din calcare. 2. (FIZ.) Sursa de lumina, de caldura etc. 3. Fig. Sursa, cauza, obarsie, origine. 4. Fig. Document (stiintific, istoric); izvod, informatie. ◊ I. bibliografic = publicatie, lucrare sau document scris, folosit la studierea unei probleme sau la intocmirea unei lucrari stiintifice. 5. Izvoarele dreptului = forme de exprimare a dreptului: legea, decretul, Constitutia, Codul de procedura penala, Codul de procedura civila.

BATITERMOGRAF s.n. (Tehn.) aparat care permite inregistrarea temperaturii apei pana la adancimi de 200 m. [< fr. bathythermographe].

FOTOTERMOMETRU s.n. aparat pentru inregistrarea fotografica a temperaturii apelor la mari adancimi. [Cf. fr. photothermometre].

OMOTERMIE s.f. Scaderea treptata a temperaturii apelor oceanice de la suprafata spre fund. [Gen. -iei. / < fr. h*********e].

BATITERMOGRAF s. n. aparat pentru inregistrarea temperaturii apei la adancimi. (<fr. bathythermographe)

ACVASTAT s. n. termostat pentru limitarea temperaturii apei intr-un cazan. (< fr. aquastat)

FOTOTERMOMETRU s. n. aparat pentru inregistrarea fotografica a temperaturii apelor la mari adancimi. (< fr. photothermometre)

CERAM [seram] (SERAM) 1. Ins. indoneziana in Arh. Moluce, la V de Ins. Noua Guinee; 17,1 mii km²; c. 100 mii loc. Relief muntos. Alt. max.: 3.019 m. Expl. forestiere si petrolifere. Cafea, piper, trestie de zahar si mango. 2. Mare in bazinul Oc. Pacific, intre ins. indoneziene Ceram, Buru, Obi, Misool; 161 mii km². Ad. medie: 1.209 m; ad. max.: 5.319 m. temperatura apei: 27 ºC. Salinitate: 34‰. Recife coraligene.

SILICE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil in apa, cu temperatura de topire foarte inalta, care se gaseste in natura in compozitia celor mai multe roci si care se foloseste la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

HIDROIZOTERMA s. f. curba care uneste punctele cu aceeasi temperatura a apei din rocile acvifere. (< hidro- + izoterma)

IZOTERMOBATA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura a apei de mare in adancime. (< izoterm + -bata)

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

HIPERTERMAL, -A, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatura foarte ridicata. – Hiper- + termal.

TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.

LITRU, litri, s. m. 1. Unitate de masura pentru capacitati, egala cu volumul ocupat de un kilogram de apa pura la temperatura de plus patru grade Celsius si la presiunea de o atmosfera. 2. Vas care are aceasta capacitate. 3. Cantitate de lichid egala cu un litru (1). – Din fr. litre.

KILOGRAM, kilograme, s.n. 1. Unitate fundamentala de masura a masei, egala cu masa unui litru de apa distilata la temperatura de 4⁰C. [Sil. -lo-gram]

SOFFIONI s. m. pl. (Geol.) Izvoare externe si vapori de apa emanati la temperaturi inalte si la presiuni mari. [Pr.: -fi-oni] – Din it. soffioni.

HOMEOTERM, -A adj., s.n. 1. (op. poichiloterm) (Animal) cu temperatura constanta. 2. (Despre ape termale) Care izvoraste la o temperatura apropiata de aceea a organismului omului. [Pron. -me-o-. / < fr. homeotherme, cf. gr. h*****s – asemanator, thermos – caldura].

HIPERTERMAL, -A adj. (despre ape minerale) cu temperatura foarte ridicata. (< fr. hyperthermale)

HIPOLIMNION s. n. strat profund al apei lacurilor, cu temperatura scazuta vara si mai ridicata iarna. (< fr. hypolimnion)

TERMOCLINA s. f. zona de discontinuitate intre doua mase de ape marine cu temperaturi diferite. (< fr., engl. thermocline)

CALORIE, calorii, s. f. Unitate de masura egala cu cantitatea de caldura care ridica temperatura unui gram de apa distilata de la 19,5 la 20,5 °C; unitate de masura care indica valoarea energetica a unui aliment. ◊ (Fiz.) Calorie mare = kilocalorie. – Din fr. calorie.

HIPSOMETRU, hipsometre, s. n. Instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin masurarea variatiei temperaturii de fierbere a apei. – Din fr. hypsometre.

CALORIE ~i f. 1) fiz. Unitate de masura a energiei termice, egala cu caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa distilata de la 19,5° la 20,5°C la presiune normala. 2) Unitate de masura care indica energia furnizata organismului de un aliment. [Art. caloria; G.-D. caloriei; Sil. -ri-e] /<fr. calorie

GHEATA gheturi f. 1) apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

HIPSOMETRU ~e n. Instrument care indica inaltimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. /<fr. hypsometre

IZOTERMA ~e f. 1) Curba pe o diagrama care uneste punctele cu aceeasi temperatura. 2) Linie pe o harta geografica care uneste punctele cu aceeasi temperatura a aerului, a apei si a solului. /<fr. isotherme

IZOTERM, -A, izotermi, -e, adj., s.f. I. Adj. (Despre transformari fizico-chimice) Care se produce la o temperatura constanta; izotermic. II. S.f. 1. Linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura (medie) a aerului, apei sau solului intr-o perioada determinata. ♦ Curba care uneste pe o diagrama punctele cu temperatura constanta ale unui proces fizico-chimic. 2. Masina de transport cu instalatie speciala, care mentine o temperatura constanta. (cf. fr. isotherme)

CALORIE s.f. Unitate de masura a caldurii, reprezentand cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa cu un grad centigrad.; (curent) cantitatea de energie pe care o dezvolta in corpul omului alimentele in procesul anabolismului. [Gen. -iei. / < fr. calorie, cf. lat. calor – caldura].

HIPSOMETRU s.n. Instrument care indica inaltimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. [< fr. hypsometre, cf. gr. hypsos – inaltime, metron – masura].

CALORIE s. f. unitate de masura a caldurii, cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa distilata cu un grad centigrad; unitate de masura a energiei pe care o dezvolta in corp alimentele in procesul anabolismului. (< fr. calorie)

CALORIE, calorii, s. f. Unitate de masura a cantitatilor de caldura, egala cu cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 19,5° la 20,5°; (sens curent) cantitatea de energie pe care o produc in corpul omului alimentele, in cursul transformarii pe care o sufera in organism. – Fr. calorie.

calorie f. (fr. calorie, d. lat. calor, caldura). Fiz. Cantitatea de caldura necesara sa ridice [!] c´un grad centigrad temperatura unui litru de apa.

CALCINA, calcinez, vb. I. Tranz. A transforma o substanta chimica in alta prin incalzirea ei la o temperatura inalta in scopul eliminarii apei, al inlaturarii unor compusi volatili, al oxidarii etc. – Din fr. calciner.

IZOTERM, -A, izotermi, -e, adj. (Despre transformarile sistemelor fizico-chimice) Care se produce la o temperatura constanta. ◊ Linie izoterma (si substantivat, f.) = linie care uneste pe o harta geografica punctele terestre cu aceeasi temperatura medie a aerului, a apei sau a solului intr-o anumita perioada. Curba izoterma (si substantivat, f.) = curba care uneste, pe o diagrama, punctele cu aceeasi temperatura ale unui proces fizico-chimic. – Din fr. isotherme.

INCALZI, incalzesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa-i fie cuiva cald. ♦ (Despre surse de caldura) A face ca aerul, apa etc. sa-si ridice temperatura. ♦ A expune ceva la o sursa de caldura pentru a-i ridica temperatura. 2. Refl. A i se face (cuiva) cald. ♦ (Despre vreme) A se face (mai) cald. 3. Refl. A se pregati prin exercitii fizice inaintea unui efort sportiv. 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) inflacara, a (se) entuziasma. – In + cald.

A CALCINA ~ez tranz. (substante chimice) A supune actiunii unei temperaturi inalte (in vederea eliminarii apei, a unor compusi volatili etc.). /<fr. calciner

CALCINARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie de transformare a unei substante chimice in alta prin incalzire in aer sau curent de oxigen, la temperaturi inalte, in scopul eliminarii apei (de cristalizare, de constitutie etc.), inlaturarii unor compusi volatili, oxidarii etc. 2. Incalzire a unui minereu, in absenta aerului, pina la o temperatura inferioara celei de topire, in scopul eliminarii apei sau al disocierii carbonatilor.

KELVIN s.m. Unitate de masura a temperaturii, egala cu 1/273,16 din temperatura absoluta a punctului triplu al apei. (cf. engl., fr. kelvin) [def. MDN]

A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare

CURENT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzata de o diferenta de temperatura si de presiune. 2. Curs al apei, miscare a lichidelor in directia pantei lor. ◊ Curent marin = miscare care antreneaza mase mari de apa din masa oceanelor si a marilor. 3. (Fiz.) Sarcina electrica in miscare. 4. (Mar.) Parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. [< fr. courant].

HOMEOTERM, -A I. adj., s. m. f. (mamifer, pasare) cu temperatura constanta, independenta de cea a mediului extern. II. adj. (despre ape termale) care izvoraste la o temperatura apropiata de aceea a organismului omului. (< fr. homeotherme)

H********E s. f. 1. insusire a unui corp cu temperatura omogena si constanta. 2. proprietate a apelor din rauri, lacuri sau mari de a avea aceeasi temperatura pe toata grosimea stratului de apa. (< fr. h*********e)

KELVIN s. m. unitate de masura a temperaturii, egala cu 1/27³,1⁶ din temperatura absoluta a punctului triplu al apei. (< engl., fr. kelvin)

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

AMFIBIENI s.m.pl. (Zool.) Clasa de animale vertebrate cu temperatura corpului variabila, care pot trai in apa si pe uscat; batracieni; (la sg.) Animal din aceasta clasa. [Pron. -bi-eni, sg. -ian. / < fr. amphibiens].

AMFIBIENI s. m. pl. clasa de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabila, care pot trai in apa si pe uscat; batracieni. (< fr. amphibiens)

SONDAJ s. n. 1. explorare facuta cu o sonda in sol, pe fundul unei ape etc.; prospectiune. ♦ ~ meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. 2. introducere a unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului ori intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 3. cercetare sumara prin consultarea unor parti dintr-un material. 4. sapatura pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ◊ luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 5. (in invatamant) actiune de cunoastere care se efectueaza doar asupra unui fragment considerat ca reprezentativ pentru totalitate. ♦ ~ de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. (< fr. sondage)

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, se afla inainte de unu si care se indica prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus, pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. – Fr. zero (< it.).

CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.

SONDAJ s.n. 1. Cercetare facuta cu o sonda in sol, in fundul unei ape etc.; prospectiune. ◊ Sondaj meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. ♦ Introducerea unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului sau intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 2. Cercetare sumara facuta prin consultarea atenta numai a unor parti dintr-un material. 3. Sapatura facuta pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ♦ Luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 4. Sondaj de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. [< fr. sondage].

TERMOSTAT s.n. 1. aparat care serveste la mentinerea unei temperaturi prestabilite; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere interna, instalat in circuitul apei de racire. 2. aparat, incapere unde exista o temperatura constanta. [< fr. thermostat, cf. gr. thermos – cald, statos – stare].

CONDENS s. n. 1. apa rezultata prin lichefierea vaporilor pe suprafete cu temperaturi mai scazute decat a aerului cu care vin in contact. 2. infiltrare a condensului (1) impreuna cu unele specii de ciuperci in peretii locuintelor; igrasie. (< condensare)

ZapaDA, zapezi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica solida, sub forma de fulgi albi, alcatuiti din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, cand temperatura solului este sub 0° C; omat, nea, ninsoare. 2. (Chim.; in sintagma) Zapada carbonica = bioxid de carbon in stare solida. – Cf. sl. zapadati „a cadea”.

TERMOSTAT, termostate, s. n. 1. aparat automat sau instalatie care serveste pentru reglarea si mentinerea unei temperaturi constante intr-o incinta sau intr-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere interna, instalat in circuitul apei de racire. 2. Incinta in care se mentine o temperatura constanta in vederea efectuarii unor operatii tehnologice, a desfasurarii in anumite conditii de temperatura a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat.

TERMOFIL, -A adj. (Despre bacterii, vegetatie) Care poate trai la temperaturi ridicate – pana la 70°- dezvoltandu-se, de obicei, in apele fierbinti. [< fr. thermophile, gr. thermos – cald, philein – a iubi].

TERMOOSMOZA s. f. proces de miscare a apei prin porii mici ai pamantului datorita diferentei de temperatura. (< fr. thermoosmose)

HIDROPATIE, hidropatii, s. f. Tratament medical care consta in intrebuintarea apei sub forma de bai, dusuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

HIDROTERAPIE, hidroterapii, s. f. Tratament medical care consta in intrebuintarea apei sub forma de bai, dusuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrotherapie.

RACITOR, -OARE, racitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajuta la mentinerea unei temperaturi scazute, care raceste (1). 2. S. n. Instalatie folosita pentru racirea sau mentinerea unei temperaturi scazute fata de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substante sau a unui spatiu inchis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheata, lichid volatil, aer sau apa rece etc.; dulap cu pereti dubli, in care se mentine o temperatura joasa prin introducerea de gheata si care se foloseste pentru pastrarea la rece a alimentelor sau pentru racirea bauturilor. – Raci + suf. -tor.

INGHET ~uri n. 1) Fenomen care se produce in natura (la o temperatura mai joasa de zero grade) si care se manifesta prin trecerea apei din stare lichida in stare solida sau prin intarirea corpurilor ce contin apa. A da (sau a se lasa) ~ul. 2) fig. Senzatie de frig; raceala puternica. /v. a ingheta

ANALCIT (‹ fr., gr.) s. n. Mineral din grupa feldspatoizilor de culoare alba, cenusie, rosiatica sau verzuie, care contine apa de natura zeolitica. Se formeaza ca produs al activitatii hidrotermale de temperatura joasa, in cavitatile rocilor efuzive.

SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)

A FIERBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub actiunea caldurii; a clocoti. apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi in proces de trecere la starea comestibila sub actiunea temperaturii inalte. 3) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitatie; a se agita. 5) (despre spatii) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a rasuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere

SCORIE, scorii, s. f. 1. Zgura. 2. Strat de oxid negru format la suprafata unei piese de otel incalzite la temperaturi inalte. 3. (In sintagma) Scorie vulcanica = material provenit din lava vulcanilor incomplet degazificata in contact cu apa. – Din fr. scorie, lat. scoria.

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

CRESTERE s. 1. dezvoltare, marire. (Procesul de ~ al unei fiinte.) 2. dezvoltare, vegetatie. (Perioada de ~ a plantelor.) 3. v. inaltare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultura. 7. v. inmultire. 8. v. extindere. 9. marire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. marire, ridicare, umflare. (~ apelor in matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. marire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. marire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

SCAZUT, -A, scazuti, -te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborat. ♦ (Despre mancaruri) Cu sos putin si bine legat. 2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slaba; coborat, soptit. 3. (Despre temperatura) Cu valori coborate, joase. – V. scadea.

CHICIURA (‹ bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheata albicioasa si poroasa, formate prin sublimarea vaporilor de apa, pe obiecte subtiri (ramuri, conductori aerieni etc.) in conditii de timp calm sau cu vint slab cu ceata si cu temperaturi sub -15 ºC.

CURENT¹ ~ti m. 1) Miscare a apei in directia pantei. ◊ ~ marin deplasare de apa in mari si oceane, provocata de maree, de inclinarea nivelului marii, de vanturi etc. 2) Miscare de aer cauzata de diferenta de temperatura. ◊ A-l trage pe cineva ~tul a raci fiind expus la un flux de aer in interiorul unei cladiri. 3) fiz. Sarcina electrica aflata in miscare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant

CARAMIDA, caramizi, s. f. Material de constructie artificial, avand forma unei piese prismatice, obtinut dintr-un amestec de argila, nisip si apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.), uscat la soare sau ars in cuptor. ◊ Caramida refractara = caramida confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramidi.

MAREE s. f. miscare periodica de ridicare (flux) sau coborare (reflux) a nivelului apelor marii sau oceanului (de doua ori pe zi), datorita atractiei gravitationale a Lunii si a Soarelui. ♦ ~ atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui; ~ neagra = panza de petrol din accidente ale petrolierelor, care pluteste pe mare, poluand-o. (< fr. maree)

PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.

MAREE s.f. Ridicare sau coborare a nivelului apelor marii (care are loc de obicei de doua ori pe zi) datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ♦ Maree atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. maree, it. marea].

CARAMIDA (‹ ngr.) s. f. Material de constructie artificial, avind forma prismatica, obtinut dintr-o pasta de argila, nisip amestecate cu apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare si, de regula, ardere; este folosita, in general, la executarea zidariilor. ♦ C. refractara = c. confectionata dintr-un material cu temperatura de topire foarte inalta, folosita la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silica sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.

CRESTE vb. 1. a se dezvolta, a se inalta, a se mari, (inv. si pop.) a odrasli, (pop.) a se ridica, a salta, a (se) zburataci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trai, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. v. inalta. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. inmulti. 9. v. extinde. 10. a (se) mari, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. indesi. 12. a se mari, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele in matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mari, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mari, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. inteti. 19. v. adanci.

MARIRE s., interj. 1. s. v. crestere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. crestere, ridicare, umflare. (~ apelor in matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantitati de cateva ori.) 7. s. v. inmultire. 8. s. crestere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.). 10. s. crestere, inmultire, sporire. (~ numarului de participanti la ...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) marire un-ghiulara = grosisment, putere maritoare unghiu-lara. 14. s. crestere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. crestere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, crestere, dezvoltare, extensiune, extindere, largire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamarire. 22. interj. osana.

MARI vb. 1. v. creste. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creste, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ in matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. inmulti. 9. a creste, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Si-a ~ averea.) 11. a creste, a se inmulti, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a prisosi, a se multi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creste, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creste, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adanci. 19. v. glorifica. 20. v. preamari.