CRIOLUMINESCENTA s. f. emitere de lumina a unor corpuri racite la temperatura aerului lichid. (< fr. cryoluminescence)

KRIPTON (‹ fr. {i}; {s} kryptos „ascuns”) s. n. Element chimic (Kr; nr. at. 36, m. at. 83,8) din familia gazelor nobile, obtinut prin distilarea fractionata a aerului lichid. Se combina numai cu fluorul, la temperatura aerului lichid, sub actiunea descarcarilor electrice la intuneric. A fost descoperit (1898) de Sir W. Ramsey si M.W. Travers.

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

BAROTERMOMETRU s.n. Instrument pentru determinarea simultana a presiunii si a temperaturii aerului. (din fr. barothermometre)

BAROTERMOMETRU ~e n. Aparat compus dintr-un barometru si un termometru, servind la masurarea concomitenta a presiunii si a temperaturii aerului. /barothermometre

PSIHROMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea umiditatii si temperaturii aerului. /<fr. psychometre

BAROTERMOMETRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru si un termometru, servind la determinarea presiunii si a temperaturii aerului. [< fr. barothermometre].

IZALOTERMA s. f. linie care leaga punctele de pe suprafata terestra cu aceeasi variatie a temperaturii aerului. (< fr. isallotherme)

STRATOSFERA s. f. strat al atmosferei intre troposfera si ionosfera, prin cresterea temperaturii aerului si prezenta unui strat de ozon. (< fr. stratosphere)

PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.

RADIOSONDA, radiosonde, s. f. Instrument folosit pentru efectuarea observatiilor meteorologice (presiune, temperatura, umiditatea aerului) in paturile superioare ale atmosferei, prin semnale radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosonde, germ. Radiosonda, engl. radio-sonde.

IZOTERMA ~e f. 1) Curba pe o diagrama care uneste punctele cu aceeasi temperatura. 2) Linie pe o harta geografica care uneste punctele cu aceeasi temperatura a aerului, a apei si a solului. /<fr. isotherme

TERMOGRAF ~e n. fiz. Termometru care inregistreaza grafic variatiile de temperatura ale aerului. /<fr. thermographe

IZOTERM, -A, izotermi, -e, adj. (Despre transformarile sistemelor fizico-chimice) Care se produce la o temperatura constanta. ◊ Linie izoterma (si substantivat, f.) = linie care uneste pe o harta geografica punctele terestre cu aceeasi temperatura medie a aerului, a apei sau a solului intr-o anumita perioada. Curba izoterma (si substantivat, f.) = curba care uneste, pe o diagrama, punctele cu aceeasi temperatura ale unui proces fizico-chimic. – Din fr. isotherme.

FIERBINTEALA, fierbinteli, s. f. 1. temperatura ridicata (a aerului), caldura dogoritoare (raspandita de razele soarelui, de aerul infierbantat etc.); arsita. ♦ Fig. Stare de traire intensa, de insufletire, de tensiune. 2. (Pop.) Febra, temperatura. – Fierbinte + suf. -eala.

METEOROGRAF, meteorografe, s. n. Aparat care masoara si inregistreaza, simultan si continuu, presiunea atmosferica, temperatura si umiditatea aerului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. meteorographe.

DEJIVRA, dejivrez, vb. I. Tranz. A inlatura stratul de gheata sau de chiciura format pe suprafetele care vin in contact cu aerul umed la temperaturi scazute. [Var.: degivra vb. I] – Din fr. degivrer.

DIESEL s. n. (In sintagma) Motor diesel (si eliptic) = motor cu ardere interna la care combustibilul, pulverizat prin injectare in aerul din cilindru, se aprinde datorita temperaturii inalte a aerului comprimat. [Pr.: dizel] – Din fr. diesel, germ. Diesel.

A DEGIVRA ~ez tranz. (suprafete care vin in contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curata de stratul de givraj. /<fr. degivrer

DIESEL [pr.: dizel] n. : Motor ~ (sau ~) motor cu ardere interna la care combustibilul se aprinde datorita temperaturii inalte a aerului comprimat de piston. /<fr. diesel, germ. Diesel

FRIG ~uri n. 1) Stare atmosferica ce se caracterizeaza prin temperatura joasa a aerului. 2) Senzatie de rece cauzata de o astfel de stare atmosferica. 3) la pl. Boala molipsitoare introdusa in organism prin intepatura unui tantar, care se manifesta prin temperatura inalta si frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emotie puternica, de neliniste, de agitatie. /<lat. frigus, ~oris

TERMOHIGROGRAF s.n. Instrument pentru masurarea temperaturii si umiditatii aerului. [< fr. thermohygrographe].

IZOTERM, -A, izotermi, -e, adj., s.f. I. Adj. (Despre transformari fizico-chimice) Care se produce la o temperatura constanta; izotermic. II. S.f. 1. Linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura (medie) a aerului, apei sau solului intr-o perioada determinata. ♦ Curba care uneste pe o diagrama punctele cu temperatura constanta ale unui proces fizico-chimic. 2. Masina de transport cu instalatie speciala, care mentine o temperatura constanta. (cf. fr. isotherme)

AEROMETEOROGRAF s. n. aparat meteorologic pe aeronave pentru inregistrarea variatiilor presiunii, temperaturii si umiditatii aerului. (< engl. aerometeorograph)

DIESEL [DIZEL] s. n. (motor) ~ = motor cu ardere interna la care combustibilul, injectat in cilindru, se aprinde spontan datorita temperaturii inalte a aerului comprimat. (< fr. diesel, germ. Diesel)

METEOROGRAF s. n. instrument pentru inregistrarea presiunii, temperaturii si umiditatii aerului. (< fr. meteorographe)

GER ~uri n. Stare atmosferica caracterizata prin temperatura foarte joasa a aerului (sub zero grade); frig mare. ◊ ~ de crapa pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)

METEOROGRAF ~e n. Aparat pentru inregistrarea presiunii, temperaturii si a umiditatii aerului. /<fr. meteorographe

RACOARE racori f. 1) Stare atmosferica, care se caracterizeaza prin temperatura usor scazuta a aerului. ~ea noptii. ◊ Pe ~ pe vreme racoroasa. La ~ a) intr-un loc racoros; b) la puscarie. A baga (sau a sta) la ~ a baga (sau a sta) la inchisoare. 2) Senzatie placuta cauzata de o astfel de stare atmosferica. 3) mai ales la pl. fig. Senzatie de frig cauzata de o emotie puternica. ◊ A baga (pe cineva) la racori (sau in toate racorile) a inspaimanta, a infricosa (pe cineva). [G.-D. racorii] /rece + suf. ~oare

METEOROGRAF s.n. Instrument de inregistrare a presiunii, a temperaturii si a umiditatii aerului. [< fr. meteorographe].

SEMICARBONIZARE s.f. Descompunere termica a carbunilor la temperaturi joase in absenta aerului; semicocsificare. [< semi- + carbonizare].

SEMICARBONIZARE s. f. descompunere a carbunilor la temperaturi joase in absenta aerului; semicocsificare, semidistilare. (< semi- + carbonizare)

TERMOHIGROMETRU s. n. aparat, termometru si higrometru, pentru masurarea temperaturii si a umiditatii aerului. (< termo- + higrometru)

CALCINARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie de transformare a unei substante chimice in alta prin incalzire in aer sau curent de oxigen, la temperaturi inalte, in scopul eliminarii apei (de cristalizare, de constitutie etc.), inlaturarii unor compusi volatili, oxidarii etc. 2. Incalzire a unui minereu, in absenta aerului, pina la o temperatura inferioara celei de topire, in scopul eliminarii apei sau al disocierii carbonatilor.

FRONTOGENEZA, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, in cazul convergentei a doua mase de aer, formeaza o zona cu temperatura mai mare si cu umiditate. – Din fr. frontogenese.

CONDITIONARE, conditionari, s. f. Actiunea de a conditiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenta. 2. Operatie prin care un material, un produs etc. se aduc intr-o anumita stare de umiditate, de temperatura, de puritate etc. ◊ Conditionarea aerului = climatizare. [Pr.: -ti-o-] – V. conditiona.

CURENT¹ ~ti m. 1) Miscare a apei in directia pantei. ◊ ~ marin deplasare de apa in mari si oceane, provocata de maree, de inclinarea nivelului marii, de vanturi etc. 2) Miscare de aer cauzata de diferenta de temperatura. ◊ A-l trage pe cineva ~tul a raci fiind expus la un flux de aer in interiorul unei cladiri. 3) fiz. Sarcina electrica aflata in miscare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant

NADUF ~uri n. pop. 1) Stare atmosferica ce se caracterizeaza prin temperatura inalta si sufocanta a aerului; caldura inabusitoare; naduseala; zaduf; zapuseala. 2) Senzatie de sufocare pe care o simte cineva in cazul unor boli. 3) Suparare amestecata cu parere de rau sau cu invidie. ◊ A fi plin de ~ a fi foarte suparat. A-si varsa ~ul a-si spune necazul. /<sl. naduch

NADUSEALA ~eli f. 1) Stare atmosferica ce se caracterizeaza prin temperatura inalta si sufocanta a aerului; caldura inabusitoare; naduf; zaduf; zapuseala. 2) pop. Lichid secretat de glandele sudoripare si eliminat prin porii pielii; sudoare; transpiratie. ◊ A avea ~eli (sau a-l trece pe cineva toate ~elile) a) a transpira abundent; b) a fi cuprins de emotie sau de spaima. A-l trece pe cineva mii de ~eli a munci din rasputeri. [G.-D. naduselii] /a nadusi + suf. ~eala

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

IZOAMPLITUDINE s.f. Linie care uneste punctele cu aceeasi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioada de timp. [Var. isoamplitudine s.f. / cf. germ. Isoamplitude].

STRATOSFERA s.f. Strat al atmosferei cuprins intre troposfera si 40 de km altitudine, in care temperatura este sensibil constanta, deplasarile aerului facandu-se numai orizontal. [< fr. stratosphere, cf. lat. stratum – strat, gr. sphaira – sfera].

CLIMATIZARE s. f. 1. operatie de mentinere a puritatii, temperaturii si umiditatii relative a aerului dintr-o incapere, independent de conditiile meteorologice exterioare. 2. ansamblu de masuri prin care un aparat, o masina sunt aduse in stare de a putea functiona intr-o regiune cu o anumita clima. (< climatiza)

CONDENS s. n. 1. apa rezultata prin lichefierea vaporilor pe suprafete cu temperaturi mai scazute decat a aerului cu care vin in contact. 2. infiltrare a condensului (1) impreuna cu unele specii de ciuperci in peretii locuintelor; igrasie. (< condensare)

IZOAMPLITUDINE s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioada de timp. (< germ. Isoamplitude)

INCALZI, incalzesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa-i fie cuiva cald. ♦ (Despre surse de caldura) A face ca aerul, apa etc. sa-si ridice temperatura. ♦ A expune ceva la o sursa de caldura pentru a-i ridica temperatura. 2. Refl. A i se face (cuiva) cald. ♦ (Despre vreme) A se face (mai) cald. 3. Refl. A se pregati prin exercitii fizice inaintea unui efort sportiv. 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) inflacara, a (se) entuziasma. – In + cald.

DEGAZIFICA, degazific, vb. I. Tranz. 1. A indeparta substantele volatile din carbuni prin distilare, la temperaturi inalte, in afara contactului cu aerul. 2. A indeparta gazele dintr-un lichid prin agitare, improscare etc. 3. A indeparta gazele din noroiul de foraj pentru a-l putea folosi din nou. – De⁴ + gazifica.

SEMICARBONIZARE, semicarbonizari, s. f. Proces de descompunere termica a carbunilor la temperaturi de circa 500°-600°C in absenta aerului, prin care se obtin semicocs, gudron si gaze; semicocsificare. – Semi- + carbonizare.

PIROGENARE f. Procedeu de transformare sau de descompunere chimica a substantelor organice in conditiile unei temperaturi inalte si de nepatrundere a aerului; piroliza. /cf. fr. pyrogenation

PIROLIZA f. Procedeu de transformare sau de descompunere chimica a substantelor organice in conditiile unei temperaturi inalte si de nepatrundere a aerului; pirogenare. /<fr. pyrolyse

CURENT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzata de o diferenta de temperatura si de presiune. 2. Curs al apei, miscare a lichidelor in directia pantei lor. ◊ Curent marin = miscare care antreneaza mase mari de apa din masa oceanelor si a marilor. 3. (Fiz.) Sarcina electrica in miscare. 4. (Mar.) Parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. [< fr. courant].

CALD¹ ~da (~zi, ~de) (in opozitie cu rece) 1) Care are o temperatura ridicata; care produce o senzatie de caldura. aer ~. Soba ~da. ◊ Nici ~, nici rece asa si asa. 2) Care este facut de curand; proaspat. Paine ~da. ◊ A le spune ~de a spune minciuni, a spune brasoave. Bate fierul cat ii ~ nu scapa prilejul. 3) (despre obiecte de imbracaminte) Care tine caldura; calduros. 4) fig. Care porneste din inima. Discutie ~da. ◊ Bun ca painea ~da bun la suflet; marinimos. 5) fig. Care are o intensitate deosebita; fierbinte. Sarut ~. /<lat. caldus

INFLAMABIL, -A, inflamabili, -e, adj. Care se aprinde usor, care ia foc si arde repede. ♦ (Chim.) Care produce, la o temperatura relativ joasa, gaze sau vapori care impreuna cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil. – Din fr. inflammable.

CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.

CLIMATIZARE, climatizari, s. f. Operatie prin care aerul dintr-o incapere este mentinut la o anumita temperatura, umiditate, puritate etc. – Dupa fr. climatisation.

CONDITIONAT, -A, conditionati, -te, adj. (In sintagmele) aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = reactie bazata pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionne.

TEMPERAMENT s. v. aer, climat, clima, conformatie, constitutie, factura, fizic, natura, structura, temperatura, vreme.

CONDITIONARE ~ari f. 1) v. A CONDITIONA. 2) Determinare a raportului de dependenta dintre fapte sau fenomene. 3) Operatie prin care parametrii unei substante sau ai unui obiect (umiditate, temperatura, puritate etc.) se aduc la anumite valori. ~area aerului. ~area cerealelor. [Sil. -ti-o-] /Din a conditiona

PLANOR s.n. 1. Aparat de zbor fara motor, care se mentine in aer prin folosirea curentilor ascendenti provocati de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzand mai ales organele asupra carora se exercita fortele aerodinamice. [Cf. fr. planeur].

temperatura s.f. Starea, gradul de caldura al unui corp; gradul de incalzire a aerului, caldura aerului. ♦ (Med.) Febra. ♦ (Biol.) Caldura corpului fiintelor. [Cf. fr. temperature, lat. temperatura].

CONDITIONAT, -A adj. care indeplineste anumite conditii; facut in anumite conditii (date). ♦ aer ~ = aer din interiorul unei incaperi mentinut in anumite conditii de puritate, temperatura etc.; reflex ~ = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. (< fr. conditionne)

CONDITIONAT, -A adj. Care indeplineste anumite conditii; care este facut in anumite conditii (date). ◊ aer conditionat = aer din interiorul unei incaperi, mentinut in anumite conditii de puritate, de temperatura etc.; reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. [< conditiona].

RACITOR, -OARE, racitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajuta la mentinerea unei temperaturi scazute, care raceste (1). 2. S. n. Instalatie folosita pentru racirea sau mentinerea unei temperaturi scazute fata de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substante sau a unui spatiu inchis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheata, lichid volatil, aer sau apa rece etc.; dulap cu pereti dubli, in care se mentine o temperatura joasa prin introducerea de gheata si care se foloseste pentru pastrarea la rece a alimentelor sau pentru racirea bauturilor. – Raci + suf. -tor.

AZOT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fara” + zoe „viata”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai usor decit aerul, care se gaseste in atmosfera in proportie de 78,4 la suta in volume sau de 76 la suta in greutate. La temperatura ordinara este inactiv, dind compusi numai in conditii speciale (temperatura, presiune, catalizatori). Este intrebuintat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obtinerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit in 1772 de D.R. Rutherford.

POROZITATE (‹ fr.) s. f. 1. Proprietate a unui corp de a avea pori in masa sa. ♦ Defect al pieselor turnate, cauzat de conditiile de turnare necorespunzatoare, care consta in prezenta golurilor in corpul pieselor. 2. Marime caracteristica a materialelor poroase utilizate in acustica, definita de raportul dintre volumul de aer din pori si volumul total al materialului. 3. Caracteristica a hartiei, data de volumul de aer care trece printr-o arie determinata a unei probe de hartie, intr-un anumit interval de timp, la o presiune si temperatura data.

EXPLOZIE s.f. 1. Detonatie produsa prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta, efectuandu-se si un lucru mecanic. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografica = crestere brusca a unei populatii. 4. Iesire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

ALUMINIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Al; nr. at. 13, m. at. 26,98, gr. sp. 2,7, p. t. 658ºC, p. f. 2.500ºC); metal usor, de culoare argintie, cu conductivitate termica si electrica bune, maleabil si ductil, stabil fata de aer. In combinatii fuctioneaza trivalent. Se obtine pe cale electrolitica, utilizind ca materie prima bauxita. A. si aliajele sale au variate utilizari in tehnica. A fost descoperit in 1825 de H. Chr. Oersted. ♦ A. sinterizat = produs finit sau semifabricat obtinut din aluminiu prin presare-sinterizare si utilizat la fabricarea unor organe de masini care lucreaza la temperaturi inalte, precum si in tehnica nucleara.