JIU-JITSU s. n. Gen de lupte in stil liber, de origine japoneza, cu o tehnica speciala, in care sunt folosite procedee brutale de atac si de autoaparare, mergand pana la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jitu] – Din fr. jiu-jitsu.

ZEN s.n. Secta budista din Japonia care se bazeaza pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnica speciala de meditatie filozofica, menita sa stimuleze concentrarea gandirii. (din fr. zen)

FOTOPICTURA s. f. tehnica speciala de reproducere foto a picturilor; reproducerea insasi. (dupa fr. photopeinture)

GRAVA, gravez, vb. I. Tranz. A sapa o imagine, ornamente, litere etc. intr-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obtine un cliseu de imprimare sau in scop decorativ. – Din fr. graver.

JAMBON, jamboane, s. n. Produs alimentar obtinut din pulpa de porc preparata prin sarare si afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; sunca. – Din fr. jambon.

tehnicOLOR, -A, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe pelicula a culorilor din natura. – Din fr. technicolor.

A GRAVA ~ez tranz. (imagini, ornamente, litere etc.) A imprima pe suprafata unui material cu ajutorul unui instrument ascutit sau al unor procedee tehnice speciale, pentru a obtine un cliseu grafic sau in scopuri decorative. /<fr. graver

A PATINA² ~ez tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatra etc.) A face sa se patineze (pe cale naturala sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner

DIALECT s.n. 1. Ramificatie teritoriala a unei limbi, ale carei trasaturi caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comuna a intregului popor si de alte ramificatii teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos – grai].

PLANTATIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special pregatit. ♦ Cultura de plante speciale. 2. Intreprindere agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de intreprinderi. 3. (Teatru) Planul dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. [Gen. -iei, var. plantatiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].

TRUCAJ s.n. (Fot.) Falsificare a unor documente, a realitatii prin folosirea unor tehnici speciale. ♦ (Cinem.) Nume dat, artificiilor folosite in tehnica cinematografica. [< fr. truquage, trucage].

COSMODROM s. n. baza tehnica special amenajata pentru lansarea si aterizarea navelor cosmice si a satelitilor artificiali; astrodrom. (< fr. cosmodrome, rus. kosmodrom)

PLANTATIE s. f. 1. unitate de productie agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)

TRUCAJ s. n. falsificare a unor documente, a realitatii prin folosirea unor tehnici speciale. ◊ artificiu in tehnica cinematografica si teatrala pentru a crea o iluzie optica sau auditiva. (< fr. trucage, truquage)

ALPINISM s. n. Sport in care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se executa ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. – Fr. alpinisme.

HAMILTON [hæmiltən], Richard (1922-2011), pictor britanic. Unul dintre precursorii curentului pop-art in Marea Britanie. Influentat de M. Duchamp, evolueaza spre o arta abstracta ce promoveaza in special tehnica colajului („Omul care umbla”, „Londra dansand”, „Trafalfar Square”).

ACETAT, acetati, s. m. 1. Sare a acidului acetic, folosita in industria chimica si farmaceutica. 2. Ester al acidului acetic, intrebuintat in tehnica in special ca dizolvant. ◊ Acetat de celuloza = acetat folosit la fabricarea unor materiale plastice. Acetat de vinil = acetat care serveste la fabricarea unor fibre textile artificiale (a poliacetatului de vinil, a unor copolimeri). – Din fr. acetate.

GALALIT n. Masa plastica dura, cornoasa, obtinuta din cazeina si folosita la fabricarea unor obiecte uzuale (nasturi, piepteni, stilouri etc.), cat si a unor piese tehnice (in special a izolantilor electrici). /<fr. galalithe

BIOINGINERIE s.f. Stiinta de legatura intre stiintele biologice si fizica, chimie, matematica si in special stiinte tehnice. [Gen. -iei. / et. incerta].

CIANOTIPIE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografica, utilizat in special pentru desenele tehnice al caror original a fost executat pe hartie de calc, obtinandu-se o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.

OALA ~e f. 1) Vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) Vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla

NOMENCLATURA s. f. 1. totalitatea termenilor folositi sistematic intr-o stiinta, intr-o ramura a tehnicii etc. 2. lista, catalog cuprinzand termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, in special din domeniul tehnicii etc. 3. schema de organizare a unei institutii, continand enumerarea posturilor sau a institutiilor in subordine; (p. ext.) persoanele care ocupa diferite functii in cadrul acestei scheme: (peior.) categorie privilegiata a varfurilor politice intr-un regim dictatorial. (< fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)

PATENT¹, -A, patenti, -te, adj. (Despre sisteme si obiecte tehnice) Construit in chip special pentru a prezenta garantii de soliditate, de buna functionare sau pentru a putea fi folosit usor; care functioneaza perfect. ◊ Cleste patent (si substantivat, n.) = cleste special cu care se pot executa diferite operatii de apucare, de taiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsa, buton de incheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de tarnacop, folosit in mine. – Din germ. Patent.

TERMINOLOGIE ~i f. 1) Totalitate a termenilor speciali folositi in stiinta, tehnica sau in alt domeniu de activitate. ~ stiintifica. 2) lingv. Compartiment al lexicologiei care se ocupa cu studiul termenilor. [G.-D. terminologiei] /<fr. terminologie

specialIZA vb. I. 1. refl. A se consacra studiului si aplicarii unei discipline, unei ramuri speciale a stiintei, a tehnicii etc.; a deveni specialist. 2. tr. (Despre procese de productie) A limita numai la anumite produse. ♦ A perfectiona. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. specialiser].

specialIZA vb. I. refl. a se consacra studiului si aplicarii unei discipline, unei ramuri speciale a stiintei, a tehnicii etc. II. tr. a face sa capete caractere specifice, individualizate. ◊ (despre procese de productie) a limita numai la anumite produse. (< fr. specialiser)

PLANTATIE, plantatii, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate dupa o anumita metoda pe un teren amenajat in acest scop. ◊ Plantatie de protectie = plantatie de arbori sau de arbusti facuta pentru a apara un teren de cultura impotriva secetei, a vantului etc. 2. Mare gospodarie caracterizata prin monocultura unor plante tehnice si alimentare in conditii speciale de clima (tropicala si subtropicala). [Var.: plantatiune s. f.] – Din fr. plantation.

DESENATOR, -OARE, desenatori, -oare, s. m. si f. Persoana care deseneaza; artist care practica arta desenului, in special a desenului decorativ sau tehnic. – Din fr. dessinateur.

PLANTATIE ~i f. 1) Teren plantat; suprafata cultivata cu plante. 2) Suprafata agricola, de mari dimensiuni, destinata pentru cultivarea plantelor tehnice sau alimentare in conditii speciale de clima. [G.-D. plantatiei; Sil. -ti-e] /<fr. plantation

MICRORADIOGRAFIE s.f. 1. Radiografie efectuata pe un film special de dimensiuni reduse; micro. 2. tehnica obtinerii acestor radiografii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. microradiographie].

TIFLOtehnica s. f. ramura a tiflologiei care se ocupa cu problema materialelor didactice a aparatelor speciale pentru uzul nevazatorilor. (< tiflo- + tehnica)

COBALT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493ºC, p. f. 3.520ºC), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obisnuita. In combinatii functioneaza in starile de valenta 2 si 3. Este un element indispensabil vietii celulare si in special hematopoezei. Este intrebuintat in tehnica sub forma de aliaje, iar sub forma de saruri la colorarea in albastru a sticlei, portelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu numar de masa 60 este folosit in radioterapie, in radiografie si in industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt in 1735.

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

MECANICA s.f. 1. Stiinta care studiaza conditiile miscarii si ale repausului corpurilor. ♦ Mecanica cereasca = stiinta care studiaza miscarea astrilor. 2. tehnica procedeelor in care intervin in special fenomene mecanice; mecanotehnica. [Gen. -cii. / cf. fr. mecanique, cf. gr. mechane – masina].

LASEROPUNCTURA s. f. tehnica a aplicarii laserului in punctele speciale de acupunctura. (< laser + /acu/punctura)

specialITATE s.f. 1. Ramura anumita a unei stiinte, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifica (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. specialite, lat. specialitas].

SPECIALITATE s. f. 1. ramura anumita a unei stiinte, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care apartine unei anumite specialitati; (despre persoane) specialist intr-o anumita ramura de activitate. 2. gen, categorie specifica. ◊ produs, preparat obtinut dupa o reteta speciala. (< fr. specialite, lat. specialitas)

tehnicITATE s. f. Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ♦ Spor de tehnicitate = suma adaugata la retributia anumitor angajati care au o pregatire profesionala speciala sau care executa (temporar) o lucrare cu caracter tehnic. – Din fr. technicite.

SILICAGEL, silicageluri, s. n. Material granular cu porozitate mare obtinut prin deshidratare in conditii speciale a gelului de bioxid de siliciu, folosit in tehnica, ca absorbant si ca purtator de catalizatori; gel de silice. – Din fr. silicagel.

CHAMPLEVE [SANLOVE] s. n. tehnica in arta emailarii, umplerea cu smalt a spatiilor adancite special intr-o placa metalica, in scop decorativ. ◊ obiectul decorat. (< fr. champleve)

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre partile in care se impart unele jocuri sportive, determinate de castigarea unui anumit numar de puncte in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vand impreuna. 3. Ansamblul de obiecte de imbracaminte (in special pulover si jacheta) ale carui piese sunt confectionate din acelasi material; garnitura (3). – Din engl., fr. set.

STEREOCROMIE s. f. (arhit.) tehnica fixarii culorilor pe corpuri solide, cu un strat de mortar special preparat. (< fr. stereochromie)

AERODROM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea si stationarea avioanelor, cuprinzand si instalatiile, asistenta tehnica etc. necesare activitatii de zbor. [Pl. si: aerodroame – Pr.: a-e-] – Din fr. aerodrome.

TUS ~uri n. 1) Cerneala speciala (mai ales de culoare neagra), rezistenta la apa, folosita pentru desene tehnice si in poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneala. /<germ. Tusche, rus. tus

MEZZO-TINTO s. n. inv. tehnica a gravurii pe metal constand in granularea placii cu un instrument special, astfel ca la imprimare sa rezulte gradatii treptate de luminozitate si nuante de negru, intense si catifelate. (< it. mezzo tinto)

AERODROM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea si stationarea avioanelor, cuprinzand si instalatiile, asistenta tehnica etc. necesare activitatii de zbor. – Din fr. aerodrome.

FONOGRAMA ~e f. 1) Banda pe care sunt inregistrate sunetele cu ajutorul mijloacelor tehnice. 2) Mesaj transmis prin telefon sau telegraf si inregistrat automat pe un formular special. /<fr. phonogramme

CHAMPLEVE (cuv. fr.) [sãlove] subst. 1. tehnica in arta emailului, care consta in umplerea cu smalt a spatiilor adincite special intr-o placa metalica in scop decorativ. 2. Obiect decorat prin c. (1).

STATIUNE s.f. I. 1. (Liv.) Statie. ◊ Statiune balneara (sau climaterica) = localitate in care se gasesc ape minerale sau conditii climaterice prielnice sanatatii. 2. Ansamblu de cladiri si de instalatii care serveste la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ♦ Centru special pentru cercetari experimentale. 3. Asezare omeneasca din epocile primitive. II. Pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. (Biol.) Totalitatea factorilor care constituie mediul in care se dezvolta o specie sau o grupare vegetala. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio].

STATIUNE s. f. I. 1. localitate care prezinta elemente de atractie turistica sau conditii climatice prielnice sanatatii, ape minerale etc. 2. ansamblu de cladiri, instalatii, laboratoare la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ◊ centru special pentru cercetari experimentale. 3. asezare omeneasca din epocile primitive. II. pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze. (< fr. station, lat. statio)

CINEMATOGRAFIE, cinematografii, s. f. tehnica si arta inregistrarii fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special si a reproducerii lor prin proiectare luminoasa pe un ecran, astfel incat sa dea iluzia miscarii si a vietii; industrie producatoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinematographie.

PILOTAJ, pilotaje, s. n. 1. Faptul de a conduce o nava, o aeronava, o locomotiva in calitate de pilot¹; pilotare; stiinta si tehnica acestei conduceri. 2. Incetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor conditii speciale (portiuni periculoase ale traseului, intrari in porturi, vizibilitate scazuta etc.). – Din fr. pilotage.

specialIZA, specializez, vb. I. 1. Refl. A se consacra studiului si aplicarii unei anumite ramuri din stiinta, din tehnica etc.; a deveni specialist. 2. Tranz. A face sa capete trasaturi specifice, a imprima caractere speciale. [Pr.: -ci-a-] – Fr. specialiser.

specialIZA, specializez, vb. I. 1. Refl. A se consacra studiului si aplicarii unei anumite ramuri din stiinta, din tehnica etc; a deveni specialist. 2. Tranz. A face sa capete trasaturi specifice, a imprima caractere speciale. 3. Tranz. si refl. A (se) limita la fabricarea anumitor produse. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialiser.

ORGAN¹ ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste anumite functii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicatie periodica (ziar, revista). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institutie cu functii speciale intr-un domeniu anumit al vietii sociale. /<ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe

PATENT² ~ta (~ti, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele in procesul de functionare; cu garantii de functionare buna. ◊ Cleste ~ cleste special pentru apucat si taiat sarma, tabla etc. /<germ. Patent

CUVA, cuve, s. f. 1. Vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticla etc., de diferite forme si marimi, folosit in operatii tehnice. ◊ Cuva de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, in care se cufunda transformatoarele, reostatele etc. 2. Portiunea superioara a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.

TRANSEE ~i f. 1) Adapost in forma de canal (cu parapet), sapat special in timp de razboi pentru aparare sau tragere cu armele; sant. 2) Sapatura lunga si adanca, facuta in scopuri tehnice. [Art. transeea; G.-D. transeei; Sil. -se-e] /<fr. tranchee

STEREOCROMIE s. f. tehnica de a efectua, pe peretii sau pe tavanele incaperilor, picturi sau zugraveli in relief, folosind un strat de mortar special preparat. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereochromie.

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vascos, insolubil in apa si mai usor decat aceasta, de provenienta vegetala, animala sau minerala, avand diferite intrebuintari (in alimentatie, in industrie, in tehnica, in pictura etc.). ~ de masline. ◊ Pictura (sau tablou) in ~ pictura sau tablou pictat in culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rana a alina durerile cuiva. /<sl. olej

PLANSA s. f. 1. foaie de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. 4. (sport) banda speciala de lemn in forma de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafata apei. (< fr. planche)

BANC¹, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. Masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.

specialITATE, specialitati, s. f. 1. Ramura a stiintei, a tehnicii, a artei etc. din studiul si din aplicarea careia cineva isi face o profesiune. ◊ Loc. adj. De specialitate = care apartine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent intr-o anumita ramura de activitate. 2. Produs sau preparat facut din anumite retete sau metode de fabricatie deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialite, lat. specialitas, -atis.

PIESA ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) Obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) Act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece

BUBA, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflaturilor cu caracter purulent ale tesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o buba coapta = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe fata; s-a dezvaluit totul. ◊ Compuse: (pop.) buba-neagra = dalac; bube-dulci = bubulite dese, de natura infectioasa, care apar in special la copii, in jurul gurii, pe cap etc.: buba-manzului = gurma. ♦ Rana. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicata, dificila a unei probleme. ♦ Defect, defectiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

SIMULATOR s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen ori functionarea, evolutia unui aparat. 2. (mil.) aparat care reproduce o situatie tactica, servind la instruirea personalului pe timpul aplicatiilor. 3. aparat special pentru a facilita studiul conditiilor de pilotaj al unui avion. ◊ dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial pentru antrenamentele astronautilor. 4. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator functionarea unei masini, a unui sistem sau fenomen. (< fr. simulateur, engl. simulator)

RADIOGRAFIE (‹ fr.) s. f. Inregistrarea pe film fotografic special a imaginii structurale a unui obiect obtinuta cu ajutorul radiatiilor γ sau X (roentgen). In medicina, r. se utilizeaza pentru examinarea organelor profunde (plamani, oase, inima, tub digestiv, rinichi etc.). In domeniul tehnic, r. se aplica la controlul calitatii sudurilor, pieselor turnate, precum si in cercetarea stiintifica; radiograma (2). ♦ (Concr.) Fotografie obtinuta cu ajutorul acestor radiatii.

CAMERA ~e f. 1) Incapere in interiorul unei case; odaie. ~ mobilata. ◊ Muzica de ~ compozitie muzicala, executata de un numar redus de instrumente. 2) Incapere cu destinatie speciala. ~ de comanda. 3) Incapere speciala din care se efectueaza in mod automat controlul si conducerea functionarii unei centrale sau statiuni electrice. 4) Spatiu dintr-un dispozitiv, instalatie asemanatoare cu o odaie sau insasi instalatia, in care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc in care se introduce aer sub presiune, avand diferite intrebuintari. ~a unei mingi. ~ de bicicleta. 6) Organ legislativ al parlamentului. /<it. camera, engl. camera, fr. camera

INSTRUMENT s. n. 1. unealta, aparat propriu pentru a face o anumita operatie. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, masurarea sau controlul unor marimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoana, lucru de care se foloseste cineva pentru a indeplini o actiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat international. 4. ~ gramatical = cuvant cu functie exclusiv gramaticala, care nu se poate folosi singur in vorbire, exprimand doar raporturi (prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)

FUNDATIE, fundatii, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de constructie care serveste ca suport sau ca baza de sustinere a unei constructii, a unui utilaj, a unei masini etc.; fundament, baza, temelie. ♦ (La pl.) Ramura a tehnicii care se ocupa cu proiectarea si cu executarea fundatiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijina o constructie cu o baza foarte mare. 3. Institutie cu caracter obstesc careia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afecteaza un fond special; asezamant. ♦ Fond constituit pentru intretinerea unei activitati de interes public. [Var.: fundatiune s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1831), balerina rusa. Balerina (din 1899), apoi prim-balerina (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerina in compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirica, create cu o tehnica desavarsita („Silfidele”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Giselle”). Stabilita la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Rusia (1913-1914). Celebra pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creata special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saens.

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

SERCLAJ (‹ engl.) s. n. tehnica de osteosinteza folosita pentru a solidariza printr-un surub un fragment de osos foarte mic sau greu de mentinut. ♦ Metoda chirurgicala de mentinere pe loc a unui organ sau de strangere a unui orificiu prin fixarea cu un fir special. S. colului uterin se practica pentru a impiedica pierderea sarcinii la femeile care prezinta acest risc.

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Scaldat, scalda, imbaiere. 2. Cada, vas special de imbaiat; feredeu. ♦ Apa de imbaiat. ◊ Expr. Baie de sange = cantitate mare de sange pierduta de cineva; p. ext. macel. ♦ Cladire cu instalatii speciale de imbaiere; p. restr. incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. (Urmat de determinari) Expunere a corpului (gol), in scop igienic sau curativ, la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie chimica etc. in vederea unor operatii tehnice; p. ext. lichidul, solutia chimica etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Statiune balneara. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

CONSILIUL EUROPEI, organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Strasbourg, creata in 1949, in scopul promovarii intereselor comune ale statelor europene. Organele principale sint: Comitetul Ministrilor, Adunarea Consultativa, Secretariatul si comisiile tehnice si consultative. Are 26 de membri: Austria, Belgia, Ceho-Slovacia, Cipru, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, San Marino, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria si Polonia; Bulgaria, Iugoslavia, Romania, Estonia, Letonia si Lituania au primit statutul de invitat special. In prezent are 27 de membri (prin acceptarea Bulgariei in 1992). Statutul de invitat special a fost acordat Sloveniei si ridicat Iugoslaviei (1992).

JUG ~uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale, in special al boilor, care trag la car sau la plug. ◊ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in ~ a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) fig. Constrangere materiala sau morala. 3) fig. Munca grea si istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) Apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

FRIGE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.