ACTUAL adj. 1. contemporan, curent, prezent, (rar) momentan, (inv.) curgator, momentos. (Perioada ~; moda ~.) 2. contemporan, modern, nou, recent. (Preocupari ~ in tehnica de calcul.) 3. proaspat, viu. (O amintire mereu ~.)

CONTEMPORAN adj. 1. v. actual. 2. actual, modern, nou, recent. (Preocupari ~ in tehnica de calcul.)

MODERN adj. 1. actual, contemporan, nou, recent. (Preocupari ~ in tehnica de calcul.) 2. v. uma-nistic.

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

FORTRAN n. inform. Limbaj de programare conceput pentru calculele tehnico-stiintifice, utilizabil insa si in alte domenii. /<fr. fortran, engl. for[mulation] tran[slator]

FORTRAN s. n. (inform.) cel mai popular limbaj de programare de nivel inalt, pentru calcule tehnico-stiintifice. (< engl., fr. fortran)

FORTRAN (‹ engl. For[mula] Tran[slation]) s. n. (INFORM.) Limbaj de programare introdus in 1956; conceput pentru calcule tehnico-stiintifice, dar cu utilizari si in alte domenii. Are diverse versiuni, dintre care cea mai cunoscuta este F. IV.

DECOMPOZITIE, decompozitii, s. f. Determinare, prin analiza sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confectionarea unui obiect dintr-o tesatura sau dintr-un tricot. [Var.: decompozitiune s. f.] – Din fr. decomposition.

DECOMPOZITIE ~i f. Procedeu de determinare prin analiza sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confectionarea unui obiect dintr-o tesatura sau dintr-un tricot. /<fr. decomposition

TOPOMETRIE s. f. Ramura a topografiei care se ocupa cu tehnica masuratorilor si a calculelor necesare pentru intocmirea hartilor si a planurilor. – Din fr. topometrie.

TOPOMETRIE f. Ramura a topografiei care se ocupa cu tehnica efectuarii masuratorilor si calculelor necesare pentru intocmirea hartilor si a planurilor topografice. [G.-D. topometriei; Sil. -me-tri-] /<fr. topometrie

TOPOGRAFIE s.f. 1. Stiinta care se ocupa cu tehnica masuratorilor si a calculelor unor portiuni mici ale suprafetei pamantului vazute in plan orizontal, precum si cu tehnica reprezentarii grafice a acestora. 2. Infatisare, dispozitie, asezare a unui loc, a unui oras etc.; descriere amanuntita a acestei infatisari. [Gen. -iei. / < fr. topographie, cf. gr. topos – loc, graphein – a scrie].

CIANOTIPIE s. f. procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice pe hartie de calc, obtinand o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. (< germ. Zyanotypie)

TOPOGRAFIE s. f. 1. ramura a geodeziei, tehnica masuratorilor si a calculelor unor portiuni mici ale suprafetei terestre vazute in plan orizontal, precum si tehnica reprezentarii grafice a acestora. 2. relief, configuratie a unui teren, a unui organism anatomic etc. 3. infatisare, asezare a unui loc, a unui oras etc. ◊ descriere amanuntita a acestei infatisari. 4. figura de compozitie, constand in descrierea cadrului de desfasurare a unei scene (un templu, peisaj). (< fr. topographie)

TOPOMETRIE s. f. ramura a topografiei, avand ca obiect tehnica masuratorilor si a calculelor necesare intocmirii hartilor si a planurilor. (< fr. topometrie)

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

OZALID n. Hartie fotosensibila intrebuintata la reproducerea heliografica a desenelor tehnice, executate pe hartie de calc. /<fr. ozalid

CIANOTIPIE s.f. Procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice executate pe hartie de calc. [Pron. ci-a-, gen. -iei. / cf. germ. Zyanotypie].

TOPOMETRIE s.f. Ramura a topografiei care se ocupa cu tehnica efectuarii masuratorilor si a calculelor necesare in topografie. [Gen. -iei. / < fr. topometrie, cf. gr. topos – loc, metron – masura].

calculATOR I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, brosura cuprinzand asemenea tabele. 2. instalatie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automata a calculelor matematice si logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operatii aritmetice dupa un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist in calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator)

MULTIPROGRAMARE, multiprogramiri, s. f. (Inform.) tehnica de exploatare a unui sistem de calcul prin care doua sau mai multe programe sunt rulate simultan de un calculator. – Dupa engl. multiprogrammy.

A calcHIA ~ez tranz. 1) (desene sau schite tehnice) A copia cu ajutorul hartiei de calc; a decalca. 2) lingv. (cuvinte, sensuri, expresii etc.) A forma prin calc lingvistic; a decalca. [Sil. -chi-a] /<fr. calquer

A DEcalcA decalc tranz. 1) (desene sau schite tehnice) A copia cu ajutorul hartiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. decalquer

PROIECT ~e n. 1) Plan prin care se intentioneaza realizarea unor actiuni viitoare. 2) Text initial al unui plan de activitate sociala care urmeaza sa fie discutat, completat, aprobat si apoi pus in aplicare. 3) Schema a unui sistem tehnic sau a unei constructii care contine calculele, desenele si explicatiile necesare. [Sil. -iect] /<germ. Projekt, lat. projectus

MULTIPROGRAMARE s.f. (Cib.) tehnica de exploatare a unui sistem de calcul prin care doua sau mai multe programe dispun simultan de resursele unui calculator. [Et. incerta].

CIANOTIPIE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografica, utilizat in special pentru desenele tehnice al caror original a fost executat pe hartie de calc, obtinandu-se o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.

PARAMETRU s. m. 1. (mat.) litera intr-o expresie sau ecuatie care, considerata in calcule, constanta, poate lua diferite valori. 2. marime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristica constructiva sau functionala. ♦ ~ economic = unitate de masura a aspectelor cantitative si calitative ale proceselor si fenomenelor economice. 3. (stat.) marime masurabila care permite prezentarea mai simpla a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemneaza datele preluate de catre o procedura. 4. element constant intr-un calcul, intr-o operatie intelectuala. (< fr. parametre)

BALAN, Stefan (1913-1991, n. Braila), inginer constructor roman. Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul mecanicii teoretice si aplicate, calculul constructiilor si teoria plasticitatii. Lucrari de istorie a stiintei si tehnicii.

PLANSETA, plansete, s. f. 1. Placa dreptunghiulara facuta din lemn sau din metal si folosita ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2. (Top.; in sintagma) Planseta topografica = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fara calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; in sintagma) Planseta de vant = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina directia si viteza vantului. 4. Scandura lata pe care se intind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

calc ~uri n. 1): Hartie de ~ hartie transparenta folosita pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executata pe aceasta hartie. 3) lingv. Fenomen de limba constand in formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii dupa modelul altei limbi sau in atribuirea de sensuri noi, dupa un model strain, unor cuvinte si expresii existente in limba. /<fr. calque

AUTOMATIZARE (‹ fr. {i}) s. f. Echiparea cu automate (1) a unei instalatii, in vederea efectuarii unor operatii fara interventia nemijlocita a omului. Prin a., functiunile umane de efort, observatie, decizie, memorie si calcul logic, necesare pentru dirijarea unor operatii, sint inlocuite prin functiuni similare ale unor mecanisme tehnice.

IMPRIMANTA (‹ fr.) s. f. (INFORM.) Echipament de iesire utilizat pentru tiparirea informatiei furnizate de un sistem de calcul intr-o forma direct interpretabila de catre utilizator (litere, cifre, semne de punctuatie etc.). In functie de tehnica de tiparire utilizata, i. pot fi: cu tambur, matriceala, cu jet de cerneala, cu laser. ♦ Hartia folosita pentru aceasta tiparire.

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce sustine, sprijina un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de sustinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicata emulsia fotosensibila. 3. echipament, material destinat memorarii, inregistrarii informatiei in sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a sustine un personaj sau un animal. (< fr. support)

PASCAL³ s.n. (Inform.) Limbaj de programare de nivel inalt orientat spre aplicatiile cu caracter tehnic, stiintific si economic. (cf. fr. pascal < dupa numele matemat. fr. Blaise Pascal, care in sec. al XVII-lea a inventat o masina de calcul; denum. propusa in 1970 de catre informat. elv. Niklaus Wirth)

INDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ◊ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)

INDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

SIMULATOR s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen ori functionarea, evolutia unui aparat. 2. (mil.) aparat care reproduce o situatie tactica, servind la instruirea personalului pe timpul aplicatiilor. 3. aparat special pentru a facilita studiul conditiilor de pilotaj al unui avion. ◊ dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial pentru antrenamentele astronautilor. 4. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator functionarea unei masini, a unui sistem sau fenomen. (< fr. simulateur, engl. simulator)