mastihoi s.m. (reg.) tata vitreg.

vitreg (-ga), adj. – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mama vitrega. – Frate vitreg. – 2. Contrarm dusman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtricus (nu vitricus) „tata vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Puscariu 1914; REW 9400), cf. logud. bidrigu, bitricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exacta a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Melanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifica observatia lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 si Tiktin, care considerau acest cuvint drept cultism. Comun in Munt., Mold. si Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dusmanie, ostilitate, rautate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).

BABALAC, babalaci, s. m. 1. (Fam. si depr.) Om batran si neputincios; mosneag. ♦ (Ir.) Om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vant si in jurul caruia moara poate fi invartita dupa cum bate vantul. – Tc. babalık „tata vitreg, mosneag”.

babalic m. (turc. babalνk, paternitate, tata vitreg). Batrin hodorogit, hodorog (iron.). O grinda care sustinea moara de vint (numita si baba). Cu acest. int. e si n., pl. uri sau e.

masteh (-hi), s. m. – tata vitreg. – Var. mastih, (Bucov.) mastie. Sl. (bg.) mastecha (Cihac, II, 188; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Berneker, II, 27; Conev 58), cf. rus. macecha, mag. mastoha. Inv., azi numai in Banat, Trans. si Mold de N. (ultima regiune lipseste din ALR, I, 154). – Der. mesteha (var. mastiha), s. f. (mama vitrega).

vitreg adj. 1. adoptiv. (tata ~.) 2. (reg.) master. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (inv. si pop.) nepriincios. (Conditii ~ de dezvoltare.)

FRATE ~ti m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ◊ ~ bun (drept, adevarat) fiecare dintre copiii de s*x masculin luat in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ vitreg frate numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ geaman frate nascut o data cu alt frate sau cu o sora. ~ti de lapte copii nascuti de mame diferite, dar alaptati de aceeasi femeie. ~ de cruce prieten nedespartit al cuiva (legat prin juramant si prin amestecul simbolic al sangelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate prin activitate si viata dusa in comun, luate in raport una cu alta. 3) inv. Calugar insarcinat cu treburi gospodaresti. 4) (la unele plante) Lastar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater

SORA surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) Persoana de s*x feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ buna (sau dreapta, adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror

Aeson, fiul lui Cretheus si al lui Tyro si tatal lui Iason. Alungat de catre fratele sau vitreg Pelias, Aeson este reinscaunat de Iason, la intoarcerea acestuia din expeditia intreprinsa de Colchis, si reintinerit prin vrajile Medeei. Dupa o alta versiune, Aeson ar fi fost omorit de catre Palias si razbunat mai tirziu de Iason (v. si Iason).