BAT s. v. batran, bunic, mos, mosneag, tata mare.

MOS s. v. ascendent, bunic, ghibort, inaintas, nas, palamida-de-balta, tata mare, unchi.

bunic, -a (dim. d. bun). Est. Tata sau mama mamii sau tatii. – Azi in Munt. tata mare, mama mare (dupa fr.) V. bunel.

TATOASA, tatoase, adj. (Despre femei) Cu sanii mari. – tata + suf. -oasa.

SOCRU, socri, s. m. tatal unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ◊ Socru-mare = tatal mirelui. Socru-mic = tatal miresei. ♦ (La pl.) Parintii unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. – Din lat. socrus (= socer).

BUN s. v. bunic, calitate, insusire, tata-mare, virtute.

BUNEL s. v. bunic, tata-mare.

BUNIC s. tata-mare, (pop.) bun, bunel, (inv. si reg.) mos, (reg.) bat, taica, (Mold. si Dobr.) tete, (inv.) deadiu, papuca, (in limbajul copiilor) tataie.

DEADIU s. v. bunic, tata-mare.

PAPUCA s. v. bunic, tata-mare.

TAICA s. v. bunic, parinte, tata, tata-mare.

tataIE s. v. bunic, parinte, tata, tata-mare.

tata s. 1. parinte, (frantuzism) papa, (inv. si pop.) taica, (pop.) tatan, (inv. si reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babaca, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. si sudul Transilv.) tete, (fam.) batranul (art.), tati, (arg.) puriu. (Are ~ doi copii.) 2. tata-mare v. bunic. 3. v. Dumnezeu. 4. (BIS.) tatal nostru = (inv. si reg.) ocinas.

TETE s. v. bunic, nene, parinte, tata, ta-ta-mare.

tata-mare s. m., art. tata-mare, g.-d. art. lui tata-mare

BUNIC ~ci m. 1) (folosit si drept cuvant de adresare) Barbat luat in raport cu nepotii sai; tatal tatalui sau al mamei; tata-mare. 2) la pl. Parintii parintilor. 3) la pl. Persoana care apartine generatiilor precedente; stramos; strabun. /bun + suf. ~ic

SOCRU ~i m. tata al unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ◊ ~-mare tatal mirelui. ~-mic tatal miresei. [Sil. so-cru] /<lat. socrus

TATOS ~oase (~osi, ~oase) pop. Care are tate mari; cu sanii bine dezvoltati; pieptos. /tata + suf. ~os

catabaie, catabai, s.f. (reg.) fata cu tate mari.

1) dada f., pl. e (bg. sirb. dada, tata, sora mai mare, alb. dada, d. turc. pers. dada, ngr. dada [scris ntanta], dadaca; ung. dada, tata. V. dadaca, daica, doda). Vest. tata, gaga, epitet respectuos unei surori mai mari sau unei femei mai in virsta, dar nu prea. V. matusa.

BOGDAN II, domn al Moldovei (1449-1451). tatal lui Stefan cel mare. A invins pe poloni la Crasna (1450). Ucis de Petru Aron.

BUNICA ~ci f. 1) (folosit si drept cuvant de adresare) Femeie luata in raport cu nepotii sai; mama tatalui sau a mamei; mama-mare. ◊ De (sau pe) cand era ~ca fata (mare) de demult. [G.-D. bunicai/bunicii/bunichii] /bun + suf. ~ica

BUNICA, bunici, s. f. 1. Mama tatalui sau a mamei; mamaie, mama-mare, bunita, buna (VIII), bata, iaca. 2. ◊ Expr. (Pe) cand era bunica fata (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adreseaza cineva unei femei batrane. – Buna + suf. -ica.

hunie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu tata in fund, ca o palnie mare, in care se toarna mustul pentru a se scurge in butoi. 2. unealta de dogar; leica. 3. loc priporos, accidentat, rapos.

unchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor catre fratii parintilor. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, var al tatalui. – Var. unchiu. Lat. aνunculus, probabil provenit din *unclus (Puscariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchias, s. m. (batrin).

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

tata tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

tata (-te), s. f. – 1. Titlu de respect pe care il dau tinerii surorilor mai mari, matusilor si, in general, femeilor mai in etate. – 2. Namila de femeie, femeie voinica. – Var. Mold. (ti)taca, Olt., taica, tatae. Creatie expresiva, cf. tita. Se foloseste in Munt. si in Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mama”, care se considera ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Galdi 259) ar putea proveni din acesta.

tata, tate, s. f. 1. (Pop.) Matusa. ♦ Termen de respect cu care cineva se adreseaza (la tara) unei surori mai mari sau unei femei mai in varsta; lele. 2. (Pop.) Termen alinator dat de un barbat femeii iubite; mandra. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgara, lipsita de gust si de finete; mahalagioaica. – Din ngr. tsa'tsa.

TAICA m. invar. pop. 1) (si cuvant de adresare a copilului catre tatal sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ◊ A scapa de d****l si a da peste ~-sau a iesi dintr-o incurcatura si a da peste alta (si mai mare). A trimite de la d***u la ~-sau a amagi, a insela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvant de adresare a celor tineri catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva; tata. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tata

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

AMENHOTEP (AMENOPHIS), numele a patru faraoni ai Egiptului Antic din dinastia 18. Mai importanti: 1. A. III (c. 1400-1362 i. Hr.), ultimul mare faraon al Regatului Mijlociu, initiatorul a numeroase constructii la Karnak si Teba (Colosii lui Memnon). 2. A. IV Ehnaton (c. 1361-1340 i. Hr.), sotul Nefertitei si tatal lui Tutankhamon. A efectuat o importanta reforma religioasa, inlocuind cultul lui Amon-Ra cu cel monoteist al lui Aton. A mutat capitala de la Teba la Akhetaton (Amarna), noul oras construit de el.

tata ~e f. pop. (folosit si ca termen de adresare) 1) Sora (sau vara) a unuia dintre parinti, luata in raport cu copiii acestora; matusa. 2) Sora mai mare sau femeie mai in varsta; lele. 3) peior. Femeie cu apucaturi grosolane. /<ngr. tsatsa

TROITA ~e f. 1) Cruce mare (de lemn sau piatra) ornamentata cu picturi sau sculpturi pe teme religioase, instalata la fantani, la raspantii etc. 2) Icoana care reprezinta cele trei fete ale divinitatii (tatal, Fiul si Sfantul Duh). 3) fig. Reunire de trei persoane sau de trei lucruri care constituie o unitate; trinitate. [G.-D. troitei; Sil. tro-i-] /<sl. troica

ISSA (pe numele adevarat Kobayashi Nobuyuki) (1763-1827), poet japonez. Unul dintre marii maestri ai haiku-ului. Versuri inchinate iubirii sau compasiunii pentru toate fiintele Universului, caracterizate prin simplitatea exprimarii sentimentelor, pasticitatea imaginii, umorul de inspiratie populara („Jurnalul mortii tatalui meu”, „Primavara mea”).

Canace, fiica lui Aeolus si a lui Enarete. S-a indragostit de propriul ei frate, Macareus, si a nascut in taina un copil. Descoperita de tatal ei, Aeolus, Canace a fost silita de catre acesta, drept pedeapsa, sa se sinucida. Dupa o alta versiune, Canace a fost iubita de Poseidon. Cu zeul marii ea a avut mai multi fii, printre care pe Aloeus si pe Triopas.

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

CAROL, numele mai multor regi ai Suediei. Mai importanti: C. XII (1697-1718). Fiul lui Carol XI. A continuat politica absolutista a tatalui sau, a luptat in Razboiul Nordic (1700-1721) impotriva Rusiei, Poloniei si Danemarcei, in care a obtinut victoria de la Narva (1700) asupra rusilor, dar a fost infrint la Poltava (1709) de Petru cel mare. A murit la asediul cetatii Fredrikshald (1718).

BALABANI, balabanesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) misca intr-o parte si intr-alta; a (se) legana, a (se) clatina. A iesit in ograda cu clopotul cel mare si a prins a-l balabani (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovai. Cat s-a balabanit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a ramas (CREANGA).

PHILIPS [filips], companie olandeza fondata in 1891, la Eindhoven, de inginerul Gerard P. (1858-1942) si de tatal sau, bancherul Frederik P. Initial s-a numit P. Electronics N.V.; in 1912 a luat actualul nume, iar in 1914 a creat P. Research Laboratories. Dupa Primul Razboi Mondial, a devenit cea mai mare exportatoare din lume de lampi cu incandescenta. Dupa 1927, s-a lansat in fabricarea tuburilor electronice si a aparatelor de radio, creandu-si numeroase filiale. In prezent isi desfasoara activitatea in aproximativ 60 de tari, cuprinzand productie de instalatii de iluminat, aparate electrocasnice, instalatii si aparate pentru sunet si imagine, semiconductori, echipamente electronice si medicale etc.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

baci m., pl. tot asa (ruda cu badea si badia, care se reduc la vsl. bratu, frate, de unde vin formele familiare: sirb. bato, frate, tata, rut. batio, tata, rus. batea, batika, tata, parinte, preut, ceh. vechi batia, „frate, ruda, tovaras”, moravic „unchi”). Din aceste forme Romanu a facut baci, bade, badie si bitu. De la rom. baci vine ngr. Epir basios, alb. bat, frate mai mare; bg. baco, nene, bg. sirb. bac, vacar, bacija, brinzarie, stina; pol. bacza, ceh. baca, vatav; ung. bacs, nene, bacsa, baci. Nene, badie (Ban. s.a.). Sefu ciobanilor (un om mai batrin care face casu s.a.). Fig. Iron. Orasean cu infatisare de sef de ciobani: ce cauta acest baci in biblioteca? – V. scutar.

badea m. fara pl., gen. badii ori al lui badea, voc. bade (ruda cu ung. batya si bg. bae, batiu, frate mai mare. V. bastina). Epitet respectuos dat de un taran mai tinar altuia mai batrin (dar nu mos) ori de nu orasean unui taran (uneori iron.). Epitet adresat de o taranca ibovnicului ori sotului (P.P.) V. nenea, lelea, tata.

bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.

URANUS (ORANUS) (in mitologia greaca), zeul cerului. Sotul Geei, zeita Pamantului si tatal Titanilor si Ciclopilor. Stiind ca va fi detronat de unul dintre copiii sai, ii tinea inchisi in Tartar. Totusi, fiul sau Cronos il va detrona, castrandu-l cu o secera si luandu-i locul de stapan al Universului. Din sangele sau raspandit pe Pamant s-au nascut Furiile, iar din cel cazut in spuma marii s-a nascut Afrodita. Personaj central in „Teogonia” lui Hesiod si in orfism.

Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.

A SE TINE ma tin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cadea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu in imediata apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tata-sau. 4) A nu se indeparta (de ceva) conformandu-se. ~ de lege. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de indeletnicire) ~ de munca. ◊ ~ de ale sale a continua sa procedeze in felul sau. ~ de casa a duce o viata casnica; a nu fi usernic. ~ la distanta a) a merge la o oarecare departare dupa cineva sau dupa ceva; b) a fi putin sociabil. 2) (sugereaza ideea de dainuire a insusirii sau a imprejurarii exprimate de cuvantul din imbinare) ~ mandru. ◊ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slabiciune fizica; b) a fi beat. /<lat. tenere

Aeetes, fiul lui Helios si al lui Perse, frate cu Circe si tatal Medeei. Domnind in Colchis pe vremea cind argonautii, condusi de Iason, au sosit acolo sa caute Lina de Aur, el le-a fagaduit-o cu conditia ca Iason sa iasa biruitor intr-o serie de incercari. Spera ca in felul acesta va reusi sa se sustraga fagaduielii facute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit insa toate greutatile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci in mod deschis, Iason, impreuna cu Medeea, au furat Lina de Aur. Pentru a scapa apoi de urmarirea lui Aeetes, ce venea dupa fugari, Medea – care-l luase cu ea si pe Absyrtus – si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in mare (v. si Absyrtus).

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).