TARE², tari, adj. 1. Care are o consistenta solida, care opune rezistenta si nu poate fi usor patruns, strabatut, desfacut, despicat; p. ext. trainic, durabil. ♦ Fortificat, intarit; vartos. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se indoaie (decat cu greu); (despre panza sau obiecte de panza) scrobit. ◊ Panza tare = panza (cu tesatura rara) foarte apretata, folosita in croitorie. 3. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Voinic, zdravan, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de (-o) ureche (sau de urechi) = a nu auzi bine. ♦ Rezistent. 4. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Cu vointa ferma, energic, darz, neclintit. ♦ (Despre colectivitati) Plin de forta, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inima) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ Neinduplecat, neindurator, nemilos, rau. 5. Care dispune de putere, care constituie o forta, care este stapan pe o situatie. ♦ Care poseda cunostinte temeinice, stapaneste bine o materie de specialitate. 6. (Despre argumente) Convingator, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) care se produce, se desfasoara, se manifesta cu violenta. ◊ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare. 8. (Despre sunete, zgomote) care este emis cu putere, care rasuna pana departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Racoros, rece, taios; p. ext. curat, ozonat. ♦ (Despre mirosuri) Foarte aromat, patrunzator, ametitor, ascutit. 10. (Despre bauturi alcoolice) Care are o concentratie mare de alcool. ♦ (Despre unele substante alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentratie mare (si produce un efect puternic). Cafea tare. 11. (Despre culori) Viu, puternic, aprins. – Lat. talem.

TARE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistenta solida, care opune rezistenta la apasare si nu poate fi usor patruns, strabatut, desfacut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ♦ Care este mai consistent decat in mod obisnuit; vartos, des; (despre paine) uscat; (despre oua) rascopt. ♦ Fortificat, intarit. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se indoaie (decat cu greu), fara suplete; (despre panza sau obiecte de panza) scrobit, apretat. ◊ Panza tare = panza (cu tesatura rara) foarte apretata, folosita in croitorie. 3. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Care are forta sau rezistenta fizica, voinic, robust, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Care este in stare sa reziste, sa faca fata incercarilor, cu vointa ferma, energic, darz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inima) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivitati) Plin de forta, puternic. ♦ Neinduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stapan pe o situatie; atotputernic. ♦ Care poseda cunostinte temeinice intr-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingator, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifesta cu violenta. ♦ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare, insultatoare, injurioase. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care rasuna pana departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Racoros, rece, taios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternica asupra organelor de simt; patrunzator, intens, ascutit. 10. (Despre bauturi alcoolice) Care are o concentratie mare de alcool. ♦ (Despre unele substante alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentratie mare (si produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Batator la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului) Iti voi ramane tare recunoscator. 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a canta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

ALBEI s. m. Specie de iarba albicioasa, cu fire tari si cu spic ramificat. – Alb + suf. -ei.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

ASPRU¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are suprafata zgrunturoasa; cu asperitati. 2) (despre perii, par etc.) Care are firele tari, tepoase. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; dur. 4) (despre faina) Care nu este macinata marunt. 5) Care se suporta greu; care intrece masura obisnuita. Ger ~. Vant ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper

BATATURA ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,

CONTRATIMP ~i m. 1) muz. Nota care ocupa timpul slab al unei masuri (timpul tare fiind ocupat de o pauza). 2): In ~ la un moment nepotrivit; in mod inoportun. /<it. contratempo

ORTOPTERE s.n.pl. Ordin care cuprinde insecte cu patru aripi, dintre care cele dinainte sunt tari si cele dinapoi subtiri; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. ortopter. / < fr. orthopteres, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripa].

CONTRATIMP s.m. 1. (Muz.) Accentuarea timpului slab (neaccentuat) al unei masuri, timpul tare fiind ocupat de o pauza; partea slaba a masurii sau a timpului unei melodii. 2. (Rar) Inoportunitate, nepotrivire. ◊ In contratimp = nepotrivit, inoportun. [Cf. it. contrattempo, fr. contretemps].

CONTRATIMP s. m. 1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei masuri, timpul tare fiind ocupat de o pauza. 2. inoportunitate, nepotrivire. ♦ in ~ = inoportun. (dupa fr. contretemps)

SPUS, (rar) spusuri, s. n. Faptul de a spune; povestire. Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la faptuit (COSBUC).

ACUT, -A, acuti, -te, adj. 1. Patrunzator, puternic, violent. Senzatiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).

ALBEI s. m. Specie de iarba albicioasa, cu fire tari si cu spic ramificat. – Din alb² + suf. -ei.

ASPRU², -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafata zgrunturoasa care da (la pipait) o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre firele de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, napraznic. Vant aspru se izbea in geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Arabul cazuse in aspra robie (MACEDONSKI). ♦ Inversunat. Un camp de aspra lupta (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgenta, neinduplecat, necrutator. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspra. – Lat. asper.

CURAJ s. n. Forta morala de a infrunta cu indrazneala primejdiile si neajunsurile de orice fel; indrazneala, fermitate in actiuni sau in manifestarea convingerilor; tarie de caracter, temeritate, barbatie. ◊ (Cu valoare de interjectie) fii indraznet, tare! nu te lasa!; [Var.: (pop.) coraj s. n.] – Din fr. courage.

SUPRAEXCITAT, -A, suprae*****ti, -te, adj. Care a fost e*****t foarte tare. – V. supraexcita.

A CURMA curm tranz. 1) A strange tare patrunzand. Legatura era prea stransa, ii curma bratul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin taiere; a despica. 3) fig. A face sa inceteze (pentru un timp). ~ o discutie. 4) A face sa se curme. /Cuv. autoht.

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

VERBALIZA vb. tr. 1. a face (incheia) un proces-verbal. 2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat. (< fr. verbaliser)

CANAVA, canavale, s. f. Tesatura rara de fire de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

CANAVA, canavale, s. f. Tesatura rara din fire groase de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

tara s. v. farama, fir, jerpelitura, pic, picatura, piscatura, ruptura, strop, zdreanta.

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. Caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

MANIA, manii, vb. I. Refl. A se lasa ori a fi cuprins de manie (1), a se supara foarte tare, a-si iesi din fire, a se infuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au maniat. [Pr.: -ni-a-] – Din manie.

BALAMA ~le f. 1) Dispozitiv metalic constand din doua placi unite intre ele, care, prinse respectiv de un cadru fix si de un panou mobil, fac posibila inchiderea si deschiderea panoului; tatana. 2) la pl. pop. Legatura mobila intre doua oase si locul acestei legaturi; incheietura; articulatie. ◊ A scoate (pe cineva) din ~le a enerva (pe cineva). A-si iesi (sau a sari) din ~le a se enerva tare; a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) ~lele a avea frica; a se teme. [Art. balamaua; G.-D. balamalei ] /<turc. baglama

VIOLENT, -A adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, fortat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Tipator, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

VIOLENT, -A adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, fortat. 4. (despre culori, lumini) tipator, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)

AMARNIC, -A, amarnici, -e, adj. 1. Neindurat, grozav, strasnic, crunt. N-ai cunoscut decat truda amarnica (DESLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici is cavalerii din ziua de astazi (ALECSANDRI). – Din amar² + suf. -nic.

PIC interj., s. I. interj. tar! (Apa se prelinge si face: ~!, ~.) II. s. 1. v. picatura. 2. v. bucatica. 3. farama, fir, picatura, piscatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (Nici un ~ de ...) 4. (fig.) dram, strop. (Un ~ de noroc, de minte.)

PISCATURA s. 1. v. intepatura. 2. v. ciupitura. 3. intepatura. (~ a vinului, a unei mancari picante.) 4. farama, fir, pic, picatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (Nici o ~ de...)

STROP s. 1. v. picatura. 2. boaba, bob, picatura. (Un ~ de sudoare.) 3. v. lacrima. (Un ~ i se scurgea din ochi pe obraz.) 4. farama, fir, pic, picatura, piscatura, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (Nici un ~ de ...)

PILAF ~uri n. Fel de mancare pregatita din orez fiert cu carne (de oaie, de porc etc.). ◊ A face (pe cineva) ~ a) a bate tare pe cineva; b) a face sa fie cuprins de mirare. /<turc. pilav

PAC interj. (Adesea repetat) Cuvant care reda: a) sunetul exploziv surd produs de fumatori cand trag fumul din lulea sau din tigara; b) sunetul produs de o lovitura data cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ata, de o sfoara, de o coarda etc. cand se rupe. – Onomatopee.

MONOLOG, monoloage, s. n. 1. Scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj, fiind singur pe scena, isi exprima cu glas tare gandurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiza psihologica, prin care personajul supune introspectiei propriile sentimente. ♦ Lucrare dramatica de proportii reduse, destinata sa fie interpretata de catre un singur actor. 2. Vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da altuia timp pentru replica; vorbire cu sine insusi. [Pl. si: monologuri] – Din fr. monologue.

AGUD ~zi m. pop. Pom cu lemn tare, cu fructe mici, carnoase, comestibile, ale carui frunze sunt folosite ca hrana pentru viermii-de-matase; dud. / Din aguda

IASCA s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.

TENACE adj. 1. v. staruitor. 2. perseverent, rabdator, staruitor, (livr.) pacient, (rar) rabduriu, (astazi rar) straduitor, (pop.) pilos, (inv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. darz, indarjit, perseverent, staruitor. (O munca ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.

INGER ~i m. 1) (in conceptiile religioase) fiinta supranaturala considerata ca fiind mediator intre oameni si divinitate. 2) fig. Persoana perfecta; om cu constiinta nepatata. ◊ tare de ~ care nu cedeaza cu usurinta; foarte rezistent. Slab de ~ care se descurajeaza usor; timid; fricos. /<lat. angelus

fiR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum

CIOT ~uri n. 1) v. CIOTCA. 2) Portiune rotunda, compacta si foarte tare dintr-o bucata de lemn; nod. 3) Portiune rotunda, compacta si foarte tare ramasa dintr-o scandura sau dintr-o bucata de lemn, dupa ce restul a fost taiat, rupt sau consumat. ~ de creion. [Monosilabic] /cf. it. ciotto

GRUYERE s.n. Branza fermentata, de reteta franceza, cu scoarta tare; varietate de svaiter. [Pron. gru-ier. / < fr. gruyere, cf. Gruyere – regiune in Elvetia, unde a fost fabricata prima data].

coconet, -eata, adj. si s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin si tare; gogonet, goldan. 2. (s.m.) aluat de faina cu oua; bighiluse. 3. instrument de tinere a fusului pentru depanarea firului de pe el.

decapitez v. tr. (fr. decapiter, mlat. decapito, -tare, d. de si caput, capitis, cap. V. scapat). Tai capu despartindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descapatinez.

A TOROPI ~esc tranz. 1) A aduce in stare de toropeala; a face sa fie cuprins de moleseala; a molesi. 2) A cuprinde din toate partile; a pune stapanire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (in batai); a snopi; a stropsi; a facalui; a stalci; a tabaci. /<ucr. toropyty

ZVANTA, zvant, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa piarda sau a pierde din umezeala; a (se) zbici. ♦ Tranz. A sterge, a usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. A distruge, a nimici. Detera in pagani de-i zvantara (ISPIRESCU). ◊ Expr. A zvanta (pe cineva) in bataie (sau in batai) = a bate foarte tare. ♦ A slei, a secatui (prin jafuri, furturi). ◊ (In propozitii consecutive, legat de diverse verbe, exprima intensitatea actiunilor respective) Fura de zvanta. Bea de zvanta. [Prez. ind. si: zvantez] – Lat. *exventare.

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hartie sau obiecte facute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafata) deformandu-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli si despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafata) prin umflare, cojire etc. din cauza conditiilor de mediu; a se coscovi, a se coji, a se burdusi. 3. (Despre pielea corpului unor fiinte) A se coji, a se descuama; a se zbarci, a se crapa din cauza uscaciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau parti ale lor) A slabi foarte mult; a se scofalci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coscovi”).

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

PIC¹, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.

teara (-eri), s. f. – Urzeala depanata pe sul. – Var. Mold. tara. Mr. teara „caimac”. Lat. tēla (Burla, Conv. lit., XIV, 281; Puscariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tar „fir, fibra” (Lokotsch 2022) nu pare probabila.

A PLOUA pers. 3 ploua 1. intranz. 1) A cadea ploaie. ◊ ~ cu galeata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. ~ ca prin sita a ploua marunt si des; a cerne; a burnita; a bura. 2) fig. A cadea din abundenta. Ploua cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face sa fie ud; a uda. ~ rufele. [Sil. plo-ua] /<lat. plovere

SFOARA sfori f. 1) fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora

CONTRATIMP (‹ contra¹ + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin aparitia unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fractiune de timp tare al masurii pe un timp slab. 2. Circuit in c. = circuit electric sau electronic avind un numar par de elemente grupate simetric, astfel incit tensiunile electrice aplicate celor doua jumatati sa fie egale si in opozitie; se utilizeaza la amplificatoare, redresoare etc. in c. sau in push-pull. 3. in contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.

BERILIU (‹ fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287ºC, p. f. 2.960ºC); metal alb cenusiu tare, casant, foarte usor, putin raspindit in natura, folosit in aliaje (carora le confera rezistenta, duritate si stabilitate fata de agentii fizico-chimici) si ca moderator sau reflector de neutroni in reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, in 1786.

TEAPA tepi f. 1) inv. Par lung si ascutit la un capat, folosit ca instrument de tortura. A trage in ~. 2) Parte ascutita a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascutita la un capat, in care se infige carnea ce trebuie fripta (la gratar); frigare. 4) fir lung, subtire si ascutit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascutita a tulpinii de cereale ramasa dupa recoltare. 6) la pl. Par aspru si tepos care acopera corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formatie tare si ascutita ce creste pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. tepii; Pl. si tepe] /Cuv. autoht.

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj

SPUMA, spume, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ fig. Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Lat. spuma.

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

COARDA¹ ~e f. 1) fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda