TARANA, (2) tarane, s. f. 1. Pamant sfaramat marunt. ♦ Pamantul cu care se acopera sicriul, cu care se umple groapa, mormantul. ◊ Expr. Fie-i tarana usoara! = (formula folosita cand se vorbeste despre un mort) odihneasca-se in pace! Praf si tarana = nimic. ♦ Stratul de la suprafata (sau de la mica adancime) al pamantului. ◊ Expr. A se asterne taranii = a se intinde la pamant. 2. Fig. Trup neinsufletit, oseminte; ramasite pamantesti. [Var.: (reg.) tarna s. f.] – Tara + suf. -ana.

SIT TIBI TERRA LEVIS (S.T.T.L.) (lat.) fie-ti tarana usoara – Inscriptie funerara crestina reprezentata printr-un cerc taiat de o cruce si avand gravat in fiecare sfert ce cerc initiala unuia dintre cele patru cuvinte.

tarana f. 1) Sol faramitat. ◊ Fie-i ~a usoara formula folosita la inmormantare. 2) fig. Ramasite ale unei fiinte dupa moarte. 3) Strat superior al scoartei terestre. [G.-D. taranei] /<lat. terrina