salacas, salacasi, s.m. (inv.) taran clacas, care isi avea salasul pe mosia unei manastiri.

CLACAS, clacasi, s. m. 1. Taran obligat sa faca claca (1) pe pamantul stapanului de pamant. ◊ (Adjectival) taran clacas. 2. Persoana care ia parte la o claca (2). – Claca + suf. -as.

PONTAS¹, pontasi, s. m. (Inv.) taran clacas. – Pont² + suf. -as.

NART ~uri n. inv. 1) Pret fixat de autoritati ca limita la vanzarea unor categorii de marfuri. 2) Norma zilnica de munca care trebuia indeplinita de taranii clacasi pe mosia boierului. /<turc. nark

chisam, chisamuri, s.n. (reg., inv.) contributia in bani si in natura data de taranul clacas (iobag) proprietarului, in locul zilelor de munca la care era obligat; boieresc, claca, dijma.

ciflicar m. (d. ciflic, de unde si mrom. ciuflicar, mosier si „clacas in satele bulgaresti” [CL. 1924, 587]; turc. ciftgi, ciftci, arendas, fermier, satean, taran. V. ciofligar). clacas in peninsula Balcanica.

clacas m. (d. claca). taran stabilit pe o mosie domneasca, boiereasca sau minastireasca si care, pin [!] claca, platea chiria pamintului lui. V. vecin, ciofligar.

clacas ~i m. 1) (in Moldova feudala) taran obligat sa faca claca pe mosia feudalului. 2) Persoana care participa la o claca. /claca + suf. ~as

clacas s. (IST.) (inv. si reg.) robotas, (Mold.) pontas. (taranul care facea claca se numea ~.)

ciofligar m. (var. din ciflicar, clacas din satele bulgaresti. Cp. cu vecin, ciocoi, covrigar, mitocan). Mold. Iron. Orasean rau imbracat (cum ar fi un meserias, un functionaras), taran imbracat oraseneste: taranului ii plac boierii, dar nu si ciofligarii! – In Mold. nord. si -car, in Munt. -ingar, in Bucov. cioflincar. V. bascaliu si ingherocat.