RECEPTIE s. f. I. 1. luare in primire a unui material, a unei lucrari pe baza unor verificari calitative; receptionare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; receptioner (2). 3. proces neuropsihic constand in formarea unor imagini prin detectarea, captarea si codificarea la nivelul analizatorilor a informatiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatica = reuniune organizata, in tara de resedinta, de o misiune diplomatica cu ocazia sarbatoririi zilei nationale. 2. faptul de a primi un membru intr-o societate (academica). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire si cazare a voiajorilor intr-un hotel. (< fr. reception, lat. receptio)

CAPITALA s. 1. (inv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism inv.) stolita. (~ unei tari.) 2. resedinta. (~ de judet.)

METROPOLA s.f. 1. Stat, oras antic considerat in raport cu coloniile pe care le-a intemeiat. 2. Stat considerat in raport cu coloniile sale. 3. Oras mare, de obicei capitala unei tari. ♦ resedinta unei arhiepiscopii catolice. [< fr. metropole, cf. lat., gr. metropolis < gr. meter – mama, polis – oras].

CONAC, conace, s. n. I. 1. Casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pasa; cartier oficial. II. (Inv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanta de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumatate de zi. – Din tc. konak.

CAPITALA s.f. 1. Oras al unei tari unde isi au resedinta organele puterii de stat. 2. Litera (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

CAPITALA s. f. oras al unei tari unde isi au resedinta organele puterii de stat. (< fr. capitale)

CETATE, cetati, s. f. 1. Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata. ♦ Oras sau cartier al unui oras care reprezinta o unitate cu caracteristici speciale. Cetate universitara. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oras in care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oras (intarit). 2. (Inv.; in sintagma) Cetate de scaun = resedinta permanenta a domnului in tarile romanesti; capitala. – Lat. civitas, -atis.

REZIDENTA s.f. (Jur.) 1. resedinta. 2. Dreptul si starea unei persoane care se stabileste intr-o tara straina in calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. residence, germ. Residenz, lat. residentia].

REZIDENTA s. f. 1. resedinta. 2. drept si stare a cuiva care se stabileste intr-o tara straina in calitate de rezident (I, 2). (< fr. residence, germ. Rezidenz)

CURTE, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. Pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) Numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. Curtea de casatie. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.

RASCOALA DIN 1907, cea mai puternica rascoala taraneasca din istoria Romaniei moderne, izbucnita la capatul unui lant de miscari taranesti, desfasurate dupa 1888. Printre cauzele rascoalei: mentinerea a numeroase vestigii feudale in agricultura, repartitia inechitabila a proprietatii funciare. Declansata in N Moldovei, la Flamanzi (8/21 febr. 1907), rascoala s-a intins cu rapiditate, cuprinzand intreaga tara, taranii arzand conacele si registrele cu invoielile agrare indreptandu-se spre resedintele judetene. Reprimata cu ajutorul armatei, rascoala s-a soldat cu numeroase victime omenesti. A avut un larg ecou in tara si peste hotare.

PRETORIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) resedinta pretorului, sala in care pretorul isi exercita functiile judecatoresti. ♦ Loc dintr-o tabara romana unde era asezat cortul comandantului. 2. (Inv.) Sala de judecata (in incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (In evul mediu, in tara Romaneasca) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiati ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. pretoire.