CIRCUMCIZIE s. f. taiere imprejur a preputului (in ritul unor religii). (< lat. circumcisio)

CIRCUMCIZIE ~i f. (la unele popoare semite) Ritual religios care consta in taierea imprejur a preputului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis

CIRCUMCIZIE s.f. taiere imprejur a preputului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].

CIRCUMCIZIE (CIRCUMCIZIUNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu si initiere, constind in taierea imprejur a preputului, simbolizind omagiul omului fata de divinitate. La evrei, c. e indeplinita la copiii de s*x barbatesc in a opta zi de la nastere, atunci dindu-li-se si numele. 2. Excizie totala sau partiala a preputului utilizata in tratamentul fimozei; postectomie.

PERITOMIE s.f. Circumcizie. [Gen. -iei. / < fr. peritomie, cf. gr. peri – imprejur, tome – taiere].

CIRCUMCIZIE, circumcizii, s. f. taiere rituala a preputului de jur imprejur, practicata de unele popoare orientale. [Var.: circumciziune s. f.] – Din lat. circumcisio.

CIRCULAR, -A, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. In forma de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferastrau circular (si substantivat, n.) = ferastrau mecanic cu panza in forma unui disc dintat, care taie invartindu-se in jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur imprejur. 2. Adj., s. f. (Dispozitie, directiva, ordin de serviciu) care a fost trimis in scris, pentru a fi aplicat de cei in subordine. – Din fr. circulaire.

CIRCULAR, -A adj. 1. In forma de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur imprejur. 2. (si s.f.) (Ordin, dispozitie) care se transmite in aceeasi forma la mai multe institutii, persoane etc. // s.n. 1. Ferastrau in forma de disc, care taie prin invartire in jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acopera peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].