Rezultate din textul definițiilor
FAGAS s. 1. (inv. si reg.) scursura. (~ lasat de un suvoi de apa de ploaie.) 2. (Olt. si Munt.) sleau. (~ lasat pe drum de rotile carutei.)
burtuca (-ci), s. f. – Copca, gaura in gheata unei ape. Cuvint rar, pe care in ce ne priveste nu il cunoastem. La Cihac, II, 486, este mentionat ca un der. al mag. burduga „suvoi de apa”. Inclinam sa vedem acest cuvint ca un diminutiv de la borta, „gaura” probabil scris gresit.
ciur interj. – Exprima zgomotul produs de un suvoi de apa. Creatie expresiva, cf. sp. chorro „siroi”. – Der. ciuroi, s. n. (suvoi), cf. Giuglea, Dacor., I, 250; ciurui, vb. (a picura, a clipoci). Apartin aceleaisi radacini siroi (var. sur(l)oi, sirloi, jirloi), s. n. (suvoi); sirui (var. siroi, surui), vb. (a picura). Ciurgau, s. n. (izvor, suvoi), din mag. csurgo (DAR), pare a face parte din aceeasi familie expresiva. Cf. Iordan, BF, VI, 181.
FAGAS, fagase, s. n. Urma adanca (si ingusta) sapata in pamant de suvoaiele apelor de ploaie sau lasata de rotile unui vehicul. ♦ Scobitura sapata pe intreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a usura desprinderea ulterioara a rocii. ♦ Fig. Directie, drum. Si-a orientat cercetarile pe un nou fagas. [Pl. si: fagasuri. – Var.: (reg.) haugas, hogas, vagas s. n.] – Din magh. vagas.
SIROI vb. (rar) a suvoi. (apa ~ pe jgheaburi.)
jirlau s.n. (reg.) 1. siroi de apa; suvoi, torent. 2. rapa foarte lunga cu maluri pline de iarba.
pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.
scruntar, scruntare si scruntaruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntarie. 2. loc ridicat, damb. 3. rapa cu pietre, facuta de suvoiul apelor. 4. (in sintagma) scruntar de padure = padurice; palc de padure. 5. (adj.) curat.
tarhot s.n. (reg.) urma adanca, rapa facuta de suvoiul apelor.
CLOCOTI, clocotesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, rauri, suvoaie) A se agita puternic si zgomotos. 2. Fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gandurile lor) A ajunge la un inalt grad de intensitate; a fi gata sa se dezlantuie. 3. Fig. A rasuna cu putere; a vui. [Var.: (inv.) colcoti vb. IV.] – Din sl. klokotati.
RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).
PROASCA ~te f. pop. suvoi de apa sau de noroi care tasneste de undeva improscand. /v. a [im]prosca
scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.
sel, seluri, s.n. (reg.) 1. torent. 2. sant prin care se scurge apa unui suvoi.
sugau s.n. (reg.) 1. suvoi (de apa); rau. 2. portiune in matca unui rau unde apa este repede si putin adanca. 3. cascada.
RIGOLA s. f. 1. adancitura de-a lungul marginilor unei strazi pentru scurgerea apelor pana la gurile de canal. 2. sant mic destinat scurgerii sau drenarii apei. ◊ forma de eroziune in adancime a solului, datorita actiunii suvoaielor de apa. (< fr. rigole, dupa germ. Rigole)
SCOCHINA, scochini, s. f. (Reg.) Vale stramta si adanca, sapata de suvoaiele de apa care vin de la munte. ♦ Gaura, groapa, scorbura.
A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere
TORENT s.n. apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].
NIAGARA s. f. suvoi mare de apa. (< Niagara, n.pr.)
TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)
SPALATURA, spalaturi, s. f. Faptul de a (se) spala. 1. Curatare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, sapunului, detergentilor etc. ♦ apa murdara in care s-a spalat ceva; laturi. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) intr-o cavitate fiziologica sau patologica a organismului pentru a o curata sau a o dezinfecta. 2. Actiune de eroziune a pamantului cauzata de suvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urma lasata de suvoaie. ♦ Pietris adus de ape; loc acoperit cu acest pietris. – Spala + suf. -atura.
TORENT s. 1. puhoi, suvoi, (pop.) noian, zapor, (inv. si reg.) naboi, (reg.) susoi, (prin Dobr. si Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, rau, siroi, suvoi. (~ de vin.)
prag (praguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontala a tocului usii. – 2. Consola, treapta. – 3. (Inv.) Stilp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. suvoi adinc, cadere de apa. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragu (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Barbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. pragar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grinda pe temelia unei case).
suvoi, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).
NOIAN s. v. abis, adanc, apa, mare, ocean, prapastie, puhoi, suvoi, torent.
suvoi ~oaie n. 1) Curent vijelios de apa care vine cu repeziciune la vale; torent; puhoi. 2) pop. Ploaie abundenta si repede; puhoi. 3) fig. Multime de oameni care se misca intr-o directie; puhoi. /cf. ung. sio
VAJOI, vajoaie, s. n. (Reg.) apa care curge repede si zgomotos; suvoi, torent. ♦ Avalansa. – Din vaj1 (dupa suvoi).
PUHOI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.
PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni
FLUVIU, fluvii, s. n. apa curgatoare mare, care se varsa in mari sau in oceane. ♦ Fig. suvoi; debit mare. – Din lat. fluvius.
NABOI ~uri n. inv. Curs vijelios de apa, format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; puhoi; torent; suvoi. /cf. sb. naboj
ciuciui (-uesc, -it), vb. – A sopti, a susoti. Creatie expresiva, cf. sl. cucati (Berneker 161), sp. chuchear, si sosoi, susui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, suvoi), cf. bg. cucur „canal de scurgere, teava de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurau, s. n. (corn mic).
PARAU, paraie, s. n. 1. apa curgatoare mica, rau mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); suvoi. [Var.: parau s. n.] – Cf. alb. perrua, rom. rau.
FLUVIU s.n. apa curgatoare cu debit mare care se varsa in mare sau in ocean. ♦ (Fig.) suvoi; potop; debit mare de curgere, revarsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius].
FLUVIU s. n. 1. apa curgatoare cu debit mare, care se varsa in mare sau in ocean. 2. (fig.) suvoi; potop; revarsare. (< lat. fluvius)
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conducta sau canal deschis in partea superioara, facut in piatra, intr-un trunchi de copac etc., permitand (prin inclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apa sau adapatoare pentru vite. ♦ Streasina. 2. Crestatura, scobitura, adancitura. 3. Fagas, rapa facuta la munte de suvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Santulet, canal mic care serveste la udatul semanaturilor (in gradinile de zarzavat); rigola. 5. Scocul morii. – Din sl. zlebu.
DEBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)
SIROI1, siroaie, s. n. 1. Suvita (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge siroaie (sau siroi) = a curge din abundenta. 2. Torent de apa care se scurge cu repeziciune si abundenta pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); suvoi. – Et. nec.
A CURGE pers. 3 curge intranz. 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se insira cu usurinta. /<lat. currere
FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].
FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)
DEBIT2 s.n. 1. Desfacere, vanzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa in unitatea de timp in suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate intr-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. debit].
TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis
TORENT, torente, s. n. apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.