DEMOCRATIE ~i f. 1) Forma de organizare si de conducere politica a societatii, care proclama suveranitatea poporului. 2) Forma de guvernare a statului, bazata pe separatia puterilor si pe votul universal. 3) Stat caruia ii este proprie o astfel de organizare. 4) Metoda de conducere a unui colectiv, care asigura participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democratia; G.-D. democratiei; Sil. -ti-e] /<fr. demo-cratie

INDEPENDENTA f. 1) Caracter independent. 2) Stare de independenta; libertate de a actiona sau de a judeca independent. 3) Stare de libertate (politica, economica, nationala) a unui stat sau popor; suveranitate; neatarnare. 4) Statut international al unui stat in care suveranitatea sa este recunoscuta si de celelalte state. [G.-D. independentei] /<fr. independance, it. independenza

INDEPENDENTA s. f. 1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie. 2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din fr. independance.

SUVERAN, -A, suverani -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea suprema. ♦ Fig. Absolut, fara margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucura de suveranitate. 2. S. m. si f. Conducator al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoana sau colectivitate libera sa dispuna de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

INDEPENDENTA s.f. 1. Stare in care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatarnare. ♦ Stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau inclinare de a face sau de a privi ceva in mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< fr. independance].

RAZBOI¹ ~oaie n. 1) Conflict armat intre doua sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ◊ ~ de eliberare nationala lupta armata a popoarelor impotriva cotropitorilor straini in vederea cuceririi independentei si apararii suveranitatii statului. ~ rece stare de tensiune in relatiile internationale, caracterizata prin mentinerea unei incordari permanente intre statele cu oranduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare; sfada; cearta. /<sl. razboj