ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].

REPARTITIONIST, -A adj. Teorie repartitionista = teorie antistiintifica care sustie ca clasele sociale s-ar deosebi, in esenta, numai dupa sursa venitului. [Pron. -ti-o-. / et. incerta].

INZESTRA, inzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cand se marita). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursa de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o intreprindere, o institutie etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calitati morale, fizice etc. – In + zestre.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.

VISTIERIE, vistierii, s. f. 1. Institutie care administra in trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau incaperea in care se pastra tezaurul public. ♦ Fig. sursa de venituri, de bogatie. 2. (Inv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visterie s. f.] – Vistier + suf. -ie.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Compozitie cu caracter informativ, documentar, stiintific etc., tiparita intr-o publicatie periodica. ◊ Articol de fond = articol cu un continut general de indrumare, de orientare in problemele importante actuale; editorial. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice, la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intr-un buget sau intr-un plan financiar. Articol contabil = formula de inregistrare a unei operatii economice, in ordine cronologica. 3. Obiect de comert. 4. Particula sau cuvant care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui, pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. – Fr. article (lat. lit. articulus).

FANTANA, fantani, s. f. 1. Constructie alcatuita dintr-o groapa cilindrica sau prismatica (cu peretii pietruiti) cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea curenta cu apa in mediul rural; put. ◊ Expr. A cara apa la fantana = a intreprinde o actiune zadarnica, a depune o munca inutila. ♦ Constructie de zid, de piatra etc. care adaposteste o sursa de apa (venita prin conducta), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (in parcuri, pe strazi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. si: (rar) fantane] – Lat. fontana.

MERCANTILISM n. 1) Doctrina economica, aparuta la inceputul dezvoltarii capitalismului, conform careia avutia statului era identificata cu banii si cu metalele pretioase, iar sursa principala a veniturilor era considerata circulatia marfurilor. 2) Caracter mercantil. /<fr. mercantilisme

venit¹ ~uri n. 1) Volumul surselor materiale sau banesti care ii revine unui stat, unei intreprinderi, unui particular etc. pe o anumita perioada de timp. ◊ ~ national totalitate a bunurilor obtinute in economia nationala intr-o anumita perioada de timp. /v. a veni

A SE CONTAGIA ma ~ez intranz. A se imbolnavi, venind in contact cu o sursa de infectie; a contacta o boala; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier

A SE CONTAMINA ma ~ez intranz. A se imbolnavi, venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se contagia; a se infecta; a se molipsi; a se umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

A CONTRACTA² ~ez tranz. 1) (maladii) A prinde, venind in contact cu o sursa de infectie. 2) (deprinderi, sentimente) A capata prin anumite eforturi; a obtine; a dobandi; a capata. /<fr. contracter, lat. contractare

A SE INFECTA ma ~ez intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decadea din punct de vedere moral; a duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

A SE MOLIPSI ma ~esc intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o boala contagioasa; a se contamina; a contagia; a infecta; a se umple. 2) fig. A capata anumite deprinderi (rele) sub influenta cuiva. /<ngr. molepsa

A SE UMPLE ma umplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A se acoperi partial sau peste tot. ~ tot de grasime. ~ de cornuti. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciuda. ~ de bucurie. /<lat. implere

BENEFICIU s. n. 1. (in feudalism) concesiune de pamant facuta de un suzeran unui vasal ca recompensa in schimbul achitarii de unele obligatii. 2. folos, profit, castig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucura un mostenitor de a accepta conditionat o succesiune. ◊ venit net al unei intreprinderi; sursa de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = in mod provizoriu, sub rezervat verificarii. (< lat. beneficium, fr. benefice)

PTAH (in religia egipteana), personificare a fortei creatoare a Universului, sursa a tot ce este viu. Protector al artelor si mestesugurilor. Initial o zeitate locala a Memphis-ului, capitala Egiptului incepand cu prima dinastie. Identificat de greci cu Hefaistos.

TERMOSIFON, termosifoane, s. n. Aparat folosit in instalatiile de incalzire centrala, in care circulatia fluidului se face in circuit inchis, datorita diferentei dintre greutatea specifica a fluidului cald care se ridica prin conducta de plecare si greutatea specifica a fluidului care vine pe conducta de intoarcere la sursa de caldura. – Din fr. thermosiphon.

BIOENERGETIC, -A, bioenergetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a biofizicii care studiaza sursele energetice si transformarile de energie la nivelul materiei vii. 2. Adj. De bioenergetica (1). [Pr.: bi-o-e-] – Din fr. bioenergetique, engl. bioenergetics.

APRINS² ~sa (~si, ~se) 1) v. A APRINDE si A SE APRINDE. 2) (despre o sursa de lumina) Care lumineaza. 3) (despre culori) Care are o nuanta vie. Rosu ~. [Sil. a-prins] /v. a (se) aprinde

A STRALUCI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A luci foarte puternic; a raspandi o lumina vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumina puternica (venita de la alte corpuri). Podgoriile stralucesc la soare. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a luci. 4) fig. (despre oameni) A produce impresie deosebita (prin calitati sau fapte exceptionale). /stra- + a luci

VIRUS, virusuri, s. n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obisnuit, care se reproduce numai in interiorul celulelor vii si provoaca diverse boli infectioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. sursa a unui rau moral. [Pl. si: (m.) virusi]. – Din fr., lat. virus.

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

berbinta (berbinte), s. f. – 1. Vas, putina, mai ales pentru a pastra branza. – 2. (Inv.) Taxa de intrare in breasla cizmarilor. – 3. Larva de furnici. Mag. berbence, de unde provine si rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Galdi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 si Wander., 12, cred ca termenul rut. provine din rom.; urmind pe acelasi drum, Draganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea ca mag. poate fi sursa cuvintului rom.; dar fara a oferi alta explicatie mai plauzibila; iar in Dacor., VII, 216, se refera la sl. ber „contributie”, cf. bir.

CINEMATOGRAFIE (‹ fr..) s. f. 1. Arta si tehnica de inregistrare forografica pe pelicula a unor imagini succesive si apoi a proiectarii lor cu ajutorul unei surse de lumina pe un ecran, astfel incit sa se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiectie cinematografica publica a fost realizata la Paris, in 1895, de L. Lumiere. In preajma anului 1930 a aparut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producatoare de filme.

APRINS², -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursa de lumina) Care lumineaza. ♦ Fig. Stralucitor. Ochi aprinsi. 3. Incins², infierbantat; ars. 4. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor) Pasionat, inflacarat. ♦ Imbujorat, rosu (la fata). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fan, cereale etc.) Incins²; alterat. – V. aprinde.

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solara = sursa de energie formata dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transforma energia radiatiei solare in energie electrica. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. ♦ P. ext. Un litru de vin si o sticla de sifon luate impreuna. – Din fr. batterie.