CAMUFLA, camuflez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi si a ascunde o sursa de lumina, pentru ca razele ei sa nu strabata afara in timpul noptii. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.

CAMUFLAT, -A, camuflati, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursa de lumina) Acoperit (ca sa nu strabata razele in timpul noptii). ♦ Fig. Deghizat, mascat. – V. camufla.

HELIOTROPISM s. n. Proprietate pe care o au unele plante de a se indrepta spre soare sau spre alta sursa de lumina; fototropism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotropisme.

APRINS², -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursa de lumina) Care lumineaza. ♦ Fig. Stralucitor. Ochi aprinsi. 3. Incins², infierbantat; ars. 4. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor) Pasionat, inflacarat. ♦ Imbujorat, rosu (la fata). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fan, cereale etc.) Incins²; alterat. – V. aprinde.

FOTOFOR, -A, fotofori, -e, adj. Care poarta, care are o sursa de lumina. – Din fr. photophore.

PROIECTOR, proiectoare, s. n. Aparat care concentreaza (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) intr-un fascicul intens razele produse de o sursa de lumina si care se foloseste pentru semnalizari luminoase ori pentru luminare la autovehicule, in sali de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursa luminoasa si dintr-un sistem optic. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projecteur.

FAR, faruri, s. n. 1. Constructie inalta prevazuta cu o sursa de lumina puternica, pentru semnalarea la distanta a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigatie maritima. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza lumina intr-o anumita directie sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro.

APRINS² ~sa (~si, ~se) 1) v. A APRINDE si A SE APRINDE. 2) (despre o sursa de lumina) Care lumineaza. 3) (despre culori) Care are o nuanta vie. Rosu ~. [Sil. a-prins] /v. a (se) aprinde

FASCICUL ~e n. Manunchi de obiecte similare. ◊ ~ de lumina flux de raze emise de o sursa de lumina. ~ de raze grup de raze care trec prin acelasi punct. /<fr. fascicule, lat. fasciculus

FLUORESCENT ~ta (~ti, ~te) Care prezinta fluorescenta; bazat pe fluorescenta. Corp ~. ◊ Tub ~ sursa de lumina bazata pe principiul descarcarii intr-un amestec de gaze si vapori de mercur, aflati in interiorul unui tub de sticla. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorescent

RAZA ~e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia

REVERBER ~e n. Oglinda montata la o sursa de lumina pentru reflectarea si orien-tarea fluxului luminos. /<fr. reverbere

FOTOFOR, -OARE adj. Care poarta, care are o sursa de lumina. // s.n. Lampa electrica portativa care se prinde de casca celui care o poarta (mineri, speologi etc.). ♦ Lampa frontala folosita in otorinolaringologie. // s.m. (Zool.) Organ luminos la coleoptere. [< fr. photophore, cf. gr. phos – lumina, phoros – care poarta].

CAMUFLA vb. I. 1. tr., refl. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ tr. A acoperi (o sursa de lumina) pentru a nu putea strabate lumina in afara noaptea. 2. tr. (Fig.) A ascunde, a deghiza (un plan, o intentie, o actiune etc.). [< fr. camoufler, cf. it. camuffare – a deghiza, a insela].

CAMUFLA vb. I. refl. a (se) ascunde vederii inamicului. II. tr. 1. a acoperi orice sursa de lumina pe timp de noapte. 2. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intentie etc.). (< fr. camoufler)

FOTOFOR, -OARE I. adj. care poarta, care are o sursa de lumina. II. s. n. lampa electrica portativa care se prinde de casca celui care o poarta (mineri, speologi etc.). ◊ lampa frontala folosita in otorinolaringologie. III. s. m. organ luminos la coleoptere si la unele animale marine. (< fr. photophore)

ORTOHELIOTROPIC, -A adj. (despre frunze) orientat drept spre sursa de lumina. (< fr. orthoheliotropique)

REFLECTOR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijeaza intr-o anumita directie fluxul luminos emis de sursa de lumina. 2. oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita. ◊ telescop al carui obiectiv este constituit dintr-o oglinda concava. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mari directivitatea. II. s.m. personaj literar, purtatorul de cuvant al autorului. (< fr. reflecteur)

CAMUFLA, camuflez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi o sursa de lumina, pentru ca razele ei sa nu strabata afara in timpul noptii. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Fr. camoufler.

CAMUFLAT, -A, camuflati, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursa de lumina) Acoperit (ca sa nu strabata razele in timpul noptii). – V. camufla.

BLIT s. n. sursa de lumina proprie, intensa si de scurta durata, cu care este prevazut un aparat fotografic si care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Blit secundar = blit comandat pe cale optica de lumina blitului principal, asigurandu-se o sincronizare perfecta. [Scris si: blitz] – Cuv. germ.

CAUSTIC, -A, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substante chimice) Care arde, distruge tesutul animal si vegetal. ◊ Soda caustica = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe intrebuintari in industrie. 2. Adj. Fig. Muscator, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pata luminoasa de forma unei suprafete care infasoara razele reflectate sau refractate intr-un sistem optic, reprezentand imaginea deformata a unei surse de lumina. – Din it. caustico, lat. causticus.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea sau sa nu mai vada (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele sau a insela pe cineva (in legatura cu ceva care poate fi vazut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, facand ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. – Din chior.

IZVOR, izvoare, s. n. 1. Apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvoraste la suprafata pamantului un izvor (1), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. sursa de lumina sau de caldura. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursa. 5. Document, text original (istoric, stiintific). – Din sl. izvoru.

TARCALAN, tarcalanuri (tarcalane), s. n. (Reg.) 1. Unealta asemanatoare cu compasul, intrebuintata mai ales in dulgherie. 2. Cerc luminos care se observa in jurul unui astru sau al unei alte surse de lumina. [Var.: tircalam s. n.] – Din magh. circalom.

ZARE, zari, s. f. 1. Partea cerului sau a pamantului pe care o margineste linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare sau (rar) In zari = la orizont; p. ext. departe. Din zari = din departari. ♦ (La pl.) Vazduh. 2. lumina care se imprastie in jurul unei surse luminoase; raza. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) in zare la ceva = a privi un obiect (transparent) asezandu-l in dreptul unei surse de lumina pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mica de...** Zori de ziua, zorii zilei, 3. Culme, creasta, coama, varf. – Din sl. zarja.

CLIPI, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia si a indeparta in mod ritmic (si reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. Cat ai clipi (din ochi) = numaidecat, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumina) A sclipi, a licari, a scanteia. – Din sl. klepati.

LUCIOS, -OASA, luciosi, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceste; stralucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumina) Care raspandeste lumina; care straluceste, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe stralucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os.

FOTOMETRIE s. f. Parte a opticii care se ocupa cu masurarea intensitatii surselor de lumina, a iluminarii etc. – Din fr. photometrie.

FOTOMETRU, fotometre, s. n. Instrument care serveste la masurarea intensitatii surselor de lumina. – Din fr. photometre

FOTOSFERA s. f. Stratul exterior al globului solar sau al unei stele format din gaze si vapori metalici cu temperatura foarte mare, care radiaza lumina, constituind sursa principala a luminii solare. – Din fr. photosphere.

PAL¹, -A, pali, -e, adj. (Despre oameni si despre fata lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Putin intens, sters; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin intensa, stearsa; (despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care raspandeste o lumina slaba; care este fara stralucire; stins, palid. – Din fr. pale.

PALID, -A, palizi, -de, adj. 1. (Despre fata sau despre parti ale fetei) Care este fara culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fara culoare; livid, pal. 2. (Despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care raspandeste o lumina slaba; fara stralucire; stins². 3. (Despre culori) Care este putin intens, care este sters, estompat sau spalacit; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin estompata sau spalacita. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; sters; searbad. – Din lat. pallidus, it. pallido.

CLAR, -A, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslusit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumina) care imprastie o lumina limpede, stralucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de luna = lumina stralucitoare de luna. ♦ Care este lipsit de impuritati. 2. (Despre sunete sau voce) Care rasuna distinct, precis. 3. (Despre ganduri, idei, cuvinte etc.) Usor de inteles; evident, lamurit. ♦ (Despre facultati intelectuale) Care patrunde usor, intelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprima limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

ORGA, o**i, s. f. 1. Instrument muzical complex, al carui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse in actiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi si al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niste foale. ◊ Orga de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale caror aprindere si intensitate sunt comandate electronic in concordanta cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comanda pentru reglarea intensitatii luminoase a surselor de lumina in studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrari miniere subterane, stalp langa stalp, ca tuburile de orga (1). – Din fr. orgue.

LUCITOR, -OARE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumina) Care imprastie lumina; stralucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scanteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viata, care luceste; lucios. – Luci + suf. -tor.

ELECTRIC, -A, electrici, -ce, adj. Care apartine electricitatii, privitor la electricitate, care produce sau are energie legata de prezenta electricitatii. ◊ (Adverbial) Aparat care functioneaza electric. ◊ Energie electrica = energie proprie campurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). lumina electrica (si substantivat, f.) = sistem de iluminatie in care sursele de lumina sunt alimentate cu energie electrica. – Din fr. electrique.

REFLECTOR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijeaza fluxul luminos al unei surse de lumina pe o anumita directie sau intr-o anumita zona mai intinsa; p. ext. aparat inzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al carui obiectiv este construit dintr-o oglinda concava. 3. (Elt.) Element component al unor antene in scopul maririi directivitatii lor. – Din fr. reflecteur.

A APRINDE aprind tranz. 1) A face sa arda. ~ focul. ◊ A-si ~ paie in cap a-si pricinui singur neplaceri. 2) inv. (arme de foc) A face sa ia foc. 3) (surse de lumina) A face sa lumineze. ~ lanterna. 4) si fig. A face sa se aprinda. [Sil. a-prin-] /<lat. apprehendere

BLITZ [pr.: blit] n. sursa de lumina intensa si de scurta durata, avand forma unei lampi (electrice), cu care este prevazut un aparat de fotografiat. /<germ. Blitz (licht)

A CAMUFLA ~ez tranz. 1) A face sa se camufleze. 2) (surse de lumina) A acoperi pentru a nu strabate in timpul noptii afara. 3) (obiective militare) A ascunde de inamic, prin diverse procedee. /<fr. camoufler

CEARCAN ~e n. 1) Dunga vanata care se formeaza in jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2) pop. Cerc luminos din jurul unui astru sau al unei surse de lumina; tarcalan. [Sil. cear-can] /<lat. circinus

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

A CHIORI ~asc 1. intranz. 1) A-si pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina slaba. 2. tranz. 1) A face sa-si piarda un ochi; a face sa devina chior. 2) A face sa vada slab (temporar). 3) fig. (persoane) A incerca sa insele. /Din chior

FELINAR ~e n. 1) Lampa de gaz portativa, prevazuta cu un glob de sticla, pentru a proteja fitilul aprins, folosita in afara incaperilor; lanterna. 2) sursa de lumina instalata pe un suport fix, destinata iluminarii. /<turc. fener + suf. ~ar

FOTOMETRIE f. Ramura a opticii care se ocupa cu masurarea surselor de lumina. [Art. fotometria; G.-D. fotometriei; Sil. -tri-e] /<fr. photometrie

FOTOMETRU ~e n. Instrument folosit la masurarea intensitatii unei surse de lumina. /<fr. photometre

FOTOTROPISM n. 1) Proprietate a unor plante de a-si indrepta frunzele si florile spre surse de lumina; heliotropism. 2) v. FOTOTROPIE. /<fr. phototropisme, germ. Phototropismus

HELIOTROPISM n. bot. Proprietate a unor plante de a se indrepta spre surse de lumina; fototropism. /<fr. heliotropisme

A LICARI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina difuza si intermitenta. 2) fig. A aparea abia deslusit; a capata contururi vagi. /Orig. nec.

A LOVI ~esc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge in mod violent (si repetat), producand durere (cu mana sau cu un obiect). 3) A atinge din intamplare (fara violenta). 4) fig. A face sa suporte o durere fizica sau morala. 5) fig. (despre stari fiziologice si psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neasteptate, aducand prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumina) A atinge brusc, provocand neplacere. lumina m-a ~it in ochi. 7) A face sa se loveasca. 2. intranz. A bate cu putere, producand un zgomot (puternic). ~ cu pumnul in masa. /<sl. loviti

A LUCI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

LUCITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre surse de lumina) Care luceste; stralucitor. 2) (despre obiecte) Care reflecta lumina; lucios; sclipitor. 3) fig. (despre ochi) Care vadeste o stralucire deosebita; sclipitor; scanteietor. /luci + suf. ~tor

LUCOARE ~ori f. inv. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, actionand asupra retinei ochiului, permite ca lumea inconjuratoare sa fie vizibila; lumina. 2) fig. sursa care lumineaza spiritul. /<lat. lucor, ~oris

A lumina ~ez 1. intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspandi lumina; a arde; a luci. 2) (despre ganduri, idei) A aparea pe neasteptate in minte. 2. tranz. 1) A supune actiunii unei surse de lumina (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face sa se lumineze. ◊ ~ (cuiva) calea (sau drumul) a calauzi (pe cineva). 3) fig. A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a instrui. /Din lumina

A PALI² ~esc intranz. 1) (despre persoane sau despre fata lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumina) A straluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. palir

A POLEI ~iesc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (in scop protector sau/si decorativ); a sufla; a spoi. 2) fig. (despre lumina sau surse de lumina) A invalui intr-o lumina stralucitoare; a face sa straluceasca (ca poleiul). 3) fig. (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta intr-o lumina mai favorabila decat este in realitate; a infrumuseta. /<sl. polijati

A SCANTEIA pers. 3 ~iaza intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari ca o scanteie. Stelele ~iaza. 2) A luci, reflectand emanatia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprastia scantei. Rugul ~iaza. /Din scanteie

A SCLIPI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci, reflectand emanatia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a straluci; a luci. Mobila ~este. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

A STRALUCI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A luci foarte puternic; a raspandi o lumina vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumina puternica (venita de la alte corpuri). Podgoriile stralucesc la soare. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a luci. 4) fig. (despre oameni) A produce impresie deosebita (prin calitati sau fapte exceptionale). /stra- + a luci

STRIGOIAS ~i m. (diminutiv de la strigoi) la pl. Fluturi mici de noapte care se aduna la sursele de lumina. /strigoi + suf. ~as

TARCALAN ~uri n. reg. 1) v. Tarc. 2) Cerc luminos care apare in jurul unui astru sau al unei surse de lumina; cearcan. 3) rar Compas de dimensiuni mari, folosit de dulgheri. [Pl. si tarcalane] /<ung. circalom

A VARSA vars tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apa. ◊ ~ lacrimi a plange. 2) (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumina, caldura etc.) A raspandi in toate directiile; a imprastia; a risipi; a dispersa. 5) inv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate in alta. /<lat. versare

ZARE zari f. 1) Portiune a cerului sau a globului terestru marginita de linia orizontului; zariste. ◊ In zari in departari. 2) lumina din jurul unei surse luminoase. ◊ A se uita in zare (la un obiect) a examina un obiect transparent, asezandu-l in dreptul unei surse de lumina. 3) lumina care apare la orizont inainte de rasaritul Soarelui; zori. [G.-D. zarii] /<sl. zarja

DIAPROIECTIE s.f. Proiectie care se realizeaza trecand lumina unei surse prin obiectele transparente. [Pron. di-a-pro-iec-, gen. -iei. / et. incerta].

LAMBERT s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru luminanta, egala cu radiatia unei surse de lumina care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm² din suprafata ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german].

luminaNTA s.f. (Fiz.) Raportul dintre intensitatea luminoasa a unei surse de lumina si proiectia ariei sursei pe un plan; stralucire. [< fr. luminance].

NIT s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru luminanta, reprezentand luminanta uniforma a unei surse de lumina plane cu aria de un metru patrat, care emite in directia normala o intensitate luminoasa de o candela. [Pl. niti. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – stralucitor].

TRUCA s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzand, in functie de destinatie, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiectie, surse de lumina sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck].

FOTOMETRIE s. f. ramura a fizicii care studiaza metodele de masurare a intensitatii unei surse de lumina. (< fr. photometrie)

FOTOTROP, -A adj. 1. fototropic. 2. (despre organisme) care se orienteaza in directia sursei de lumina. (< germ. phototrop)

LAMBERT s. m. unitate de masura pentru luminanta, egala cu radiatia unei surse de lumina care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm² din suprafata ei. (< fr. lambert)

TRUCA s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmari combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiectie, surse de lumina sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck)

CINEMATOGRAFIE (‹ fr..) s. f. 1. Arta si tehnica de inregistrare forografica pe pelicula a unor imagini succesive si apoi a proiectarii lor cu ajutorul unei surse de lumina pe un ecran, astfel incit sa se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiectie cinematografica publica a fost realizata la Paris, in 1895, de L. Lumiere. In preajma anului 1930 a aparut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producatoare de filme.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea; a orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele pe cineva. 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. 4. Intranz. (Inv.) A ochi, a tinti. – Din chior.

IluminaT, -A (‹ ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre incaperi, straiz etc.) luminat artificial. 2. Fig. (Despre fata, ochi) Care radiaza (de veselie, de inteligenta etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere si raspandire a luminii in vederea asigurarii conditiilor pentru desfasurarea normala a activitatii omenesti. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorita luminii solare directe si a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumina artificiala: lampi electrice, lampi cu gaz de iluminat, lampi cu petrol, lumanari etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursa este indreptat direct spre suprafata de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este indreptat spre plafon, realizandu-se o raspandire uniforma a luminii, fara umbre; utilizat in salile de lectura, in salile de desen etc.

FOTOTERAPIE, fototerapii, s. f. Tratament medical care foloseste radiatiile solare sau ale unei surse artificiale de lumina, indicat in rahitism, tuberculoza osoasa etc. – Din fr. phototherapie.

IZVOR s. 1. (reg.) cismea. (Un ~ cu apa lina.) 2. obarsie, (rar) sursa, (inv.) fantana, scaturina, sorginte. (La ~ul Oltului.) 3. sursa. (Un ~ de lumina.) 4. v. act. 5. informatie, sursa. (Studiu bazat pe ~oare bogate.) *6. (fig.) germen, samanta, sursa. (~ul dragostei lor.)

FAR ~uri n. 1) Turn construit pe o coasta sau pe o insula, prevazut cu o sursa puternica de lumina in partea superioara, servind drept reper la orientarea navelor si avioanelor in timpul noptii. 2) Dispozitiv de iluminat, instalat in partea din fata a unui vehicul, destinat sa lumineze drumul. 3) fig. Lucru care lumineaza o cale noua. 4) fig. Persoana care se afla in fruntea unui domeniu de activitate, servind drept exemplu demn de urmat. /<fr. phare, lat. pharus

lumina ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

DIAVIZOR s. n. dispozitiv de vizionare a diapozitivelor prin intermediul unei lentile, (cu sursa proprie de lumina). (< germ. Diavisor)

sursa, surse, s. f. 1. Loc unde se produce, unde se poate gasi sau de unde se propaga ceva; sediul sau obarsia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumina, radiatii nucleare etc. ◊ sursa de energie electrica (sau electromagnetica) = generator de energie electrica (sau electromagnetica). ♦ (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de camp, care furnizeaza putatorii de sarcina majoritari. 2. Posibilitate de castig. 3. Fig. Loc de unde emana o informatie, o noutate. 4. Fig. Izvor, obarsie, origine. ◊ sursa de inspiratie = domeniu din care se inspira un scriitor – Din fr. source.

DOZIMETRU ~e n. 1) Aparat pentru masurarea dozelor de radiatie. 2) Aparat pentru masurarea cantitatii de lumina, produsa de o sursa luminoasa intr-un anumit interval de timp. /<fr. dosimetre

FLUORESCENTA ~e f. fiz. Insusire a unor substante de a emite lumina sub actiunea unor surse exterioare de energie (radiatii luminoase, ultraviolete etc.). [Sil. flu-o-] /<fr. fluorescence

SUBSTRACTIV, -A adj. (Despre un amestec de culori) Care se realizeaza prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe. [Var. (dupa alte surse) sustractiv. / cf. fr. soustractif].

MITHRAISM s. n. Religie antica bazata pe cultul zeului persan al luminii si adevarului. – Var. (dupa alte surse) mitraism. – Din engl. Mithraism.

DARA ~e f. 1) Urma neintrerupta lasata de un obiect tarat (pe pamant, pe nisip, pe zapada), de un lichid ce se scurge etc. 2) Sir de urme lasate de un om sau de un animal (pe pamant, pe nisip sau pe zapada). 3): ~ de lumina raza de lumina proiectata in intuneric de o sursa. /<sl. dira

IRADIATIE ~i f. Raspandire radiala a razelor (de lumina, de caldura) emise de o sursa. [G.-D. iradiatiei; Sil. -di-a-ti-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis

MITRAISM s.n. Religie antica bazata pe cultul zeului Mithra; mazdeism. [Pron. -tra-ism. / cf. it. mitraismo, var. (dupa alte surse) mithraism, cf. Mithra – zeu al luminii la persi].

REVERBERATIE s.f. 1. Persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o incapere inchisa dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a caldurii; stralucire, scanteiere. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor de topit cu acoperisul boltit si captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radierea caldurii din acoperis. [Gen- -iei, var. reverberatiune s.f. / < fr. reverberation].

luminaNTA s. f. lumina fotometrica, egala cu raportul dintre intensitatea unei surse luminoase si proiectia suprafetei acesteia pe un plan; stralucire. (< fr. luminance)

DOZIMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea dozelor de radiatii. 2. Aparat de masura a cantitatii de lumina produse intr-un interval de timp de o sursa luminoasa. [< fr. dosimetre].

LAMPA s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumina. ◊ Lampa de radio = tub electronic. 2. Aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. [Pl. lampi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas].

REVERBERATIE ~i f. 1) Fenomen de persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, dupa ce sursa sonora a incetat sa-l mai produca. 2) Reflectie multipla a luminii sau a caldurii. [G.-D. reverberatiei] /<fr. rever-beration

LAMPA s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumina. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)

CROMOTAXIE (‹ fr.; {s} cromo- + gr. taxis „ordine”) s. f. Reactie locomotorie, orientata si obligatorie a organismelor mobile, declansata si intretinuta de o lumina cu o culoare strict determinata, care se poate efectua spre sursa (c. pozitiva) sau in sens opus acesteia (c. negativa).

sursa ~e f. 1) Loc de aparitie sau de existenta. ~ de informatie. ~ de petrol. ~ de lumina. 2) Mijloc de existenta. 3) Document sau text original la care se face o referinta; izvor. A indica ~a. 4) Opera care furnizeaza unui om de creatie o tema sau o idee; izvor de inspiratie. /<fr. sourse

IRADIATIE, iradiatii, s. f. Emisiune de raze de lumina, de caldura etc. de catre un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursa. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiatiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

REVERBERATIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a caldurii. 2. (si fig.) persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o sala, dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. ♦ ~ artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor produse de reverberatia naturala. (< fr. reverberation)

sursa s. f. 1. loc unde se gaseste si de unde se poate procura ceva din belsug. 2. corp care emite sunete, lumina, radiatii nucleare etc. 3. (fig.) loc de unde emana o informatie. ♦ izvor, origine, obarsie. ♦ ~ de inspiratie = domeniu din care se inspira un scriitor, un artist. 4. electrod al unui tranzistor cu efect de camp, care furnizeaza purtatorii de sarcina majoritari. (< fr. source)

LUMEN s.m. (Fiz.) Unitate de masura a fluxului luminos emis de catre o sursa punctiforma cu intensitatea de o candela in unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulara. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumina].

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.