GRAF-PLOTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul caruia se poate genera o imagine grafica pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotar] – Din engl. graph-plotter.

PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. Persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) Proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m²). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina

PLANFILM s. n. suport semirigid transparent, din material sintetic neinflamabil, pe care se afla o emulsie fotosensibila. (< germ. Planfilm, fr. plan-film)

FLAMURA ~i f. 1) Bucata de material textil atasata la un suport, purtand culorile si emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii si servind ca semn distinctiv sau simbol al acestora; steag; drapel; stindard. 2) Steag mic de forma triunghiulara reprezentand emblema marinei unui stat sau semnul distinctiv al unui stat. 3) Steag mic folosit pentru semnalizare; fanion. /< ngr. flammuron

PLANFILM s.n. suport semirigid transparent, confectionat din material sintetic neinflamabil, pe care se afla o emulsie fotosensibila. [< germ. Planfilm].

RABIT n. Retea de sarma folosita ca suport la fixarea tencuielii pe unele materiale (lemn, metal etc.). /<germ. Rabitz

MARUFLA vb. tr. a lipi un material flexibil, o panza pictata pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

SEMNIFICANT, semnificanti, s. m. (Lingv.) Realizare materiala a semnului lingvistic, complex sonor care constituie suportul unui sens. – Din fr. signifiant (dupa semn, semnificare).

CADRU ~e n. 1) Rama in care se fixeaza un tablou sau o fotografie. 2) Tablou sau fotografie dispusa intr-o astfel de rama. 3) Pervaz al unei usi sau ferestre. 4) Desen care margineste o harta, un text sau o fotografie. 5) Spatiu care cuprinde o imagine pe o pelicula fotografica sau cinematografica. 6) Schelet din diferite materiale, intrebuintat in constructii (la poduri, galerii etc.) ca suport de rezistenta; osatura; carcas. 7) Ansamblu de circumstante materiale sau morale care inconjoara o persoana; ambianta; climat; mediu; anturaj. 8) fig. Limita (prevazuta sau impusa) a unei probleme sau actiuni. 9) mai ales la pl. Efectiv de baza care include oamenii dintr-o intreprindere, institutie sau organizatie. 10) Persoana care face parte dintr-un astfel de efectiv. 11) (in armata) Personal de conducere si de comanda. /<fr. cadre, rus. kadri

CARTELA ~e f. 1) Carnet cu bonuri detasabile in baza carora se elibereaza produse rationalizate. ~ de aliment. 2) suport informational de carton, de hartie sau de material plastic. ~ magnetica. 3): ~ perforata fisa folosita la pastrarea si prelucrarea codificata a informatiei la calculator. [G.-D. cartelei] /<it. cartella

SERA, sere, s. f. Constructie speciala cu acoperis (si cu pereti) din sticla sau din material plastic pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. – Din fr. serre.

TOC², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etc. in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teaca de sabie. 2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din magh., scr. tok.

RULOU ~ri n. 1) Obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; sul. ~ de hartie. 2) Cilindru care serveste drept suport pentru deplasarea obiectelor masive si grele. 3) Varga subtire pe care se infasoara storurile, cand sunt ridicate. 4) Stor constand din stinghii subtiri paralele, care se ridica si se coboara cu ajutorul unui snur; jaluzea. /<fr. rouleau

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund si plat in proba atletica de aruncare la distanta; proba insasi. 2. placa circulara de material plastic pe care sunt gravate inregistrari sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informatiei. ♦ ~ de frecventa = disc cu inregistrari speciale pentru verificarea si masurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzica inregistrata pe disc (2). 4. suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamant. 5. organ sau structura anatomica circulara, plata. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formatie a embrionului in stadiul de blastula la rechini, pesti ososi, reptile si pasari; banut; ~ intervertebral = tesut fibros intre doua vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminala la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

EGUTOR s. n. 1. cilindru gol, cu o sticla din metal, care stoarce si netezeste materialul in cutiile aspiratoare ale masinilor de fabricat hartie. 2. suport pentru scurs vesela, branzeturile. (< fr. egouttoir)

JUG ~uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale, in special al boilor, care trag la car sau la plug. ◊ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in ~ a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) fig. Constrangere materiala sau morala. 3) fig. Munca grea si istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

ACRILAT, acrilati, s. m. material plastic sintetic folosit in stomatologie pentru confectionarea protezelor, a diverselor aparate si suporturi dentare etc. – Din fr. acrylate.

SUPUNE, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Inv.) A imblanzi animale. 2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etc. sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare. 4. (Inv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Lat. supponere.

ACRILAT ~ti m. material plastic sintetic, folosit in stomatologie pentru confectionarea protezelor, a diferitelor aparate si suporturi dentare etc. /<fr. acrylate

CLOISONNE (cuv. fr.) [clauzone] subst. Tehnica in arte emailului, constind din impartirea suprafetei suportului metalic (in functie de desenul motivulului decorativ), prin fisii subtiri din acelasi material, in mici compartimente si din umplerea acestora cu smalt (de diferite culori); p. ext. obiect realizat dupa o astfel de tehnica.

REZISTENT,-A, rezistenti, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezista; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-si modifica usor proprietatile sub actiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre fiinte) Care nu se lasa doborat, care suporta bine o boala, o oboseala, o suparare etc.; puternic, tare; darz, neclintit. – Din fr. resistant, it. resistente.

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin

DARAC, darace, s. n. 1. Unealta de pieptanat si de scarmanat lana, canepa sau inul, formata dintr-un sistem de piepteni cu dinti mari de otel, fixati pe un suport. 2. Masina de lucru alcatuita din doua piese cu suprafete cilindrice concentrice si cu dinti in forma de cuie, folosita pentru scarmanatul lanii si al altor materiale textile. [Var.: darac s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.

A IMPARTI impart tranz. 1) A face sa se imparta. 2) rar (obiecte eterogene amestecate) A repartiza in clase si categorii; a categorisi; a clasifica. 3) mat. A supune operatiei aritmetice a impartirii. ~ zece la cinci. 4) (bunuri materiale) A da conform unor principii; a repartiza; a distribui. ~ averea. ◊ A nu avea ce ~ cu cineva a nu avea nimic comun cu cineva. 5) (bucurii, necazuri etc.) A suporta impreuna; a impartasi. /<lat. impartire

A SE SPARGE ma sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apasare etc.). ◊ ~ (oalele) in capul cuiva a suporta consecinte neplacute fara a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticla, faianta, portelan) A forma despicaturi la suprafata (fara a se preface in cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorandu-se (prin actiunea unor factori externi). Acoperisul s-a spart. 4) (despre adunari, petreceri etc.) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se mantui; a se sfarsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, rani etc.) A se deschide, lasand sa curga puroiul; a incepe sa supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni ragusit. /<lat. spargere

SUBSTRAT s. n. 1. baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect; (p. ext.) continut. (fig.) cauza adevarata, dar ascunsa, a unei actiuni etc. 2. strat peste care s-a asezat un alt strat. ◊ suport de care este fixata o planta sau un animal sedentar etc. 3. totalitatea elementelor lingvistice patrunse intr-o limba noua din limba unei populatii mai vechi, disparut in urma unei cuceriri, a unei migratii sau a unei colonizari. 4. substanta chimica asupra careia actioneaza o enzima. (< fr. substrat, lat. substratum)

EXPLOATAT, -A, exploatati, -te, adj., s. m. si f. 1. (In teoria marxista) Adj., s. m. si f. Persoana care suporta o exploatare (1), care isi vinde forta de munca. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, impilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, paduri etc.) De unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor; care se afla in exploatare. – V. exploata.

SUBSTRAT ~uri n. 1) Strat peste care se afla alt strat. 2) filoz. Baza materiala a unor fenomene sau stari, care exista independent de calitatile lor si constituie esenta lor. 3) lingv. Ansamblu de elemente pastrate intr-o limba din limba populatiei autohtone de alta data. 4) fig. suport adevarat, dar ascuns, al unei actiuni; cauza. [Sil. sub-strat] /<fr. substrat, lat. substratum

TOLERANTA, tolerante, s. f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ Casa de toleranta = stabiliment in care se practica p*********a; b****l. 2. Obisnuinta sau dispozitie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substante, conditii de mediu etc. 3. Abatere admisa de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevazuta pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. – Din fr. tolerance.

RESORT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietati elastice mari si care, sub actiunea unei forte exterioare, se deformeaza, revenind la forma initiala cand actiunea exterioara inceteaza; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursa, izvor de energie fizica sau morala; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

suport I. s. n. 1. ceea ce sustine, sprijina un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de sustinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicata emulsia fotosensibila. 3. echipament, material destinat memorarii, inregistrarii informatiei in sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a sustine un personaj sau un animal. (< fr. support)

RASTEL, rastele, s. n. 1. suport compartimentat, facut din bare de lemn sau de metal, pentru pastrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor masini de filat si al masinilor de rasucit firele textile avand rolul de a sustine materialul cu care sunt alimentate aceste masini¹. [Pl. si: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.

TOLERANTA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ Casa de toleranta = b****l, lupanar. 2. Obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la masura, de la calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolerance].

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafata unei piese, a unui obiect, a unui element de constructie care urmeaza sa fie finisata. 2. Strat de vopsea alba care se aplica pe panza, pe cartonul sau pe scandura pe care se picteaza. 3. Strat de mortar aplicat pe zidarie, servind ca suport pentru tencuiala vizibila. – Din germ. Grund.

TOLERANTA s. f. 1. atitudine ingaduitoare; ingaduinta, indulgenta. ◊ casa de ~ = b****l, lupanar. 2. obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. ◊ (biol.) insusire a unor organisme de a trai, de a se dezvolta in conditii nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, masura, calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ◊ (tehn.) diferenta dintre dimensiunea maxima si cea minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea prescrisa in norme si standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolerance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre. ◊ sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneala. ◊ tavalug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugravit. ◊ (text.) valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. obiect, material infasurat in forma de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. 4. pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. (< fr. rouleau)

chibrit (chibrituri), s. n. – Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil care se aprinde prin frecare. Tc. (arab., per.) kibrit „sulf”, de unde si sp. alcrebite (Roesler 596; Seineanu, II, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144). Inventia dateaza aproximativ din 1830; prima fabrica romana din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Insa cuvintul circula inainte, la inceputul sec. XIX, ca turcism, cu acceptia „ardoare, minie”. Cf. alb., bg. kibrit, cu sensul rom., ngr. ϰιμπρίτης „slab ca un bat”. – Der. chibritelnita, s. f. (suport de cutie de chibrituri).

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care serveste ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subtire de lemn pe care se infasoara transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul insusi. ♦ Sul de hartie sau de carton in care se pastrau in trecut diplomele si documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneala. ♦ Tavalug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valt pentru aplicarea masei de incleiere. 2. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat ca un sul. 3. Obiect sau material infasurat in forma de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frisca ori cu crema, care se ruleaza (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constand din siruri curbe de vute care se incastreaza unele in altele. [< fr. rouleau].

TEAVA, tevi, s. f. Piesa de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de forma cilindrica si goala in interior, cu lungime mare in raport cu diametrul ei exterior, realizata prin deformare plastica, prin turnare sau prin sudura si avand numeroase intrebuintari. ◊ Teava de extractie = teava de otel cu diametrul relativ mic, utilizata la sondele de extractie a petrolului in vederea formarii unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de otel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit in intreprinderile textile ca suport pentru infasurarea firelor. – Din sl. cevĩ.

SUSTINE, sustin, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca sa nu cada). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabila fata de o actiune, de o cauza etc.; a sprijini; a apara. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente in sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tarie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obtine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a intretine cu mijloace materiale o institutie, o persoana etc. ♦ Refl. A-si castiga existenta; a se intretine singur. 5. Refl. A se tine in picioare. ♦ Fig. (Rar) A se mentine pe pozitie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (dupa tine).