MAI¹ adv. I. 1. (Serveste la formarea gradului comparativ) Mai bun. ◊ (In locutiuni, intarind sensul unor cuvinte) Mai intai (si-ntai). Mai apoi. Mai inainte. 2. (Serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ◊ (Inaintea unui substantiv) Te comporti ca cel mai copil dintre copii. ◊ (Precedat de „ce” in constructii exclamative, cu valoare de superlativ absolut) Ce mai d**c frumos de fata! ◊ Expr. Mai rar = intalnit extrem de rar. Asa om mai rar!. II. (Atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte, putin, oarecum, intr-o oarecare masura, intrucatva. Copii si mai cuminti, si mai obraznici. Ploaia mai incetase. III. (Exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ; cam. Mai imi vine a crede. ♦ (Urmat de o propozitie subordonata introdusa prin „ca” sau „sa”) Gata sa..., cat pe-aci. Cetina mai ca-i ajunge la pamant. ◊ Mai-mai = cat pe-aci, gata-gata. IV. (Inaintea unui verb) 1. (Arata ca actiunea verbului dureaza) Si acum, in continuare, inca. Mai vine la noi. ◊ Expr. Mai e vorba! = desigur! neaparat! nu incape discutie! sigur! ♦ (In formule interogative, cu referire la o situatie noua) Ce mai faci? 2. (Arata repetarea actiunii verbului) Din nou, inca o data, iar. Poate sa ne mai intalnim. 3. (Exprima nedumerire) Nu se stie ce s-a mai facut. V. (Arata ca, pe langa lucrurile cunoscute, intervine un element nou) 1. (In enumerari) In afara de aceasta, in plus, pe deasupra. Avea casa, mai ceva bani. ◊ Expr. Ce mai atata vorba sau ce mai incoace-ncolo, se zice cand vrem sa punem capat unei discutii. 2. (Corelativ) Cand..., cand; ba..., ba; parte..., parte. Mai una, mai alta. VI. (In propozitii si constructii exclamative, intensifica ideea din fraza) Ce mai zgomot, ce mai freamat! – Lat. magis.

FIOROS¹ adv. 1) In mod ingrozitor; groaznic. 2) rar (urmat de prepozitia de atribuie adjectivului postpus valoare de superlativ absolut). e ~ de frumos. [Sil. fi-o-] /fior + suf. ~os

FOC² ~uri n. I. 1) Senzatie de arsura in interiorul corpului, cauzata de o boala. 2) Ardoare a sentimentelor; inflacarare deosebita. ~ul tineretii. 4) fig. Discutie aprinsa in contradictoriu. ◊ A turna gaz in (sau pe) ~ a agrava o neintelegere. II. (urmand un adjectiv, ii atribuie valoare de superlativ absolut) Scump ~. Urat ~. Frumos ~. ◊ (Frumos, urat etc.) de mama ~ului grozav, strasnic (de frumos, de urat etc.). /<lat. focus

FIOROS, -OASA, fiorosi, -oase, adj. Care inspira spaima, frica, groaza; inspaimantator, groaznic, ingrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formeaza superlativul absolut) Fioros de urat. ♦ (Adverbial) In mod inspaimantator, ingrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.

absolut¹ adv. (Serveste la formarea superlativului) Cu totul, cu desavarsire; exact, intocmai. Argumentare absolut justa. ♢ (Intarind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni ♦ Verb folosit absolut = verb tranzitiv folosit fara exprimarea complementului. – Lat. lit. absolutus.