lega¹ [At: COD. VOR.¹ 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega¹, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de s*x opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza s*xual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui s*xual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (fig) A fi impiedicat. 225 vt (fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea s*xuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.

RASCHETA, raschete, s. f. 1. Dalta incovoiata cu care se rade vopseaua si rugina de pe o piesa metalica sau de pe un vas. 2. Perie avand cuie in loc de peri si care serveste la raschetarea tencuielilor. 3. Unealta in forma de perie de bordaj, la care perii sunt inlocuiti cu o bucata prismatica de cauciuc, folosita la curatarea puntii. 4. Razuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.

oara (ori), s. f. – 1. (Inv., rar) Ora, ceas. – 2. Data. – Mr., megl. oara. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puscariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. here (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-si veni in ori (Bucov., Trans., Banat, a-si veni in fire) pare sa aiba la baza acelasi cuvint. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (inv., o data; cind), cu a- adverbial, cf. alb. ahere.

CARUNT, -A, carunti, adj. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de par alb. – Lat. canutus.

INSPICAT, -A, inspicati, -te, adj. 1. Care a dat in spic; care are spice. 2. (Despre par) Cu fire albe; carunt; p. ext. (despre parul sau blana unor animale) cu varful de culoare mai deschisa; cu varful in forma de spic. ♦ (Despre tesaturi, p. ext. despre obiecte confectionate din tesaturi) Cu fire de alta culoare, impestritat. – V. inspica.

PENSULA, pensule, s. f. Instrument alcatuit dintr-un smoc de fire de par sau de material plastic prinse intr-o coada de lemn sau de metal, care serveste mai ales la intinderea vopselelor si a lacurilor pe o suprafata. – Din germ. Pinsel.

SMOC, smocuri, s. n. 1. Manunchi de par sau de pene pe care il au unele animale pe urechi, pe cap, la coada etc. 2. Cantitate de fire (de par, de lana, de iarba etc.) care se poate prinde sau smulge deodata cu mana sau (de catre animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.

PAMATUF, pamatufuri, s. n. Manunchi facut din fire de par, din pene, din fasii de panza etc. prinse de un maner si avand diferite intrebuintari. – Din sl. *pometuhu.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

ARCUS, arcusuri, s. n. Vergea de lemn intre capetele careia se intind fire de par de cal, care serveste la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. – Arc + suf. -us.

EXPURGA, expurg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

PERIE, perii, s. f. 1. Obiect facut dintr-o placa de lemn, de os, de metal in care sunt fixate fire de par de animale, fire textile, de sarma, fire sintetice si care serveste la frecat, la curatat etc. manual diverse obiecte. ♦ fig. (Fam. si depr.) Om lingusitor. 2. Unealta sau organ de masina asemanatoare cu peria (1), folosite la curatirea, netezirea sau inasprirea suprafetei unui corp. ♦ Unealta asemanatoare cu o perie (1), cu care se bate hartia asezata pe un spalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveste pentru corectura. 3. Piesa componenta a masinilor electrice, care face contactul electric alunecator cu colectorul sau cu inelele de contact. Et. nec. Cf. sl. perije.

SfiCHI, (I) interj., (II) sfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvant care imita suieratul biciului. II. S. n. 1. Capatul subtire si neimpletit al biciului; pleasna. ♦ Lovitura data cu varful biciului. ♦ fig. Vorba rautacioasa, rautate, impunsatura. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in sfichi = a intepa cu vorba; a ironiza. 2. Manunchi, grup de fire de par. – Onomatopee.

SUVITA, suvite, s. f. 1. Smoc de fire de par, de lana etc. 2. Fasie lunga si ingusta dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafata. 3. paraias, fir de apa, de lichid. – Cf. bg. sevica.

LANUGO s. n. 1. (Biol.) par fin care acopera unele regiuni ale corpului la fat. ♦ fire de par din alte regiuni decat din cele obisnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.) – Din lat., fr. lanugo.

DEPILAT, -A, depilati, -te, adj. (Despre suprafete ale corpului) De pe care a fost indepartat parul. – V. depila.

DESCALCIT², -A, descalciti, -te, adj. (Despre fire de par, de ata etc.). Care a fost descurcat. – V. descalci.

SPRANCEANA, sprancene, s. f. 1. fire de par scurte si dese crescute in linie arcuita deasupra orbitei ochiului (pentru a impiedica scurgerea transpiratiei in ochi). ◊ Expr. A increti (sau a incrunta) sprancenele = a fi posomorat sau nemultumit. A ridica sprancenele (sau din sprancene) = a privi mirat, a arata surprindere, nedumerire sau nemultumire. A se uita (sau a pandi) pe sub sprancene = a se uita pe furis. A alege pe (sau dupa) spranceana = a alege ce e mai bun, mai pretios etc. A fi cu ochi si cu sprancene = a fi prea exagerat, prea batator la ochi, prea evident (pentru a putea fi tagaduit). 2. fig. Muchie, culme, creasta, coama (de deal). 3. fig. Margine, poala; fasie (de lumina). [Var.: sprinceana s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena).

ARCUS ~uri n. Vergea de lemn, intre capetele careia sunt intinse fire de par de cal si cu care se canta la instrumentele cu coarde. /arc + suf. ~us

A SE INCALCI ma ~esc intranz. 1) (de-spre fire, ate, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incurca. /in + calti

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

PAMATUF ~uri n. 1) Instrument primitiv, format dintr-un manunchi de carpe prinse de o prajina, cu care se curata funinginea din cuptoare sau sobe sau praful din incaperi. 2) Obiect format dintr-un smoc de fire de par prinse intr-un maner cu care se sapuneste fata la barbierit. 3) fam. Smoc de pene lungi cu care se ung preparatele culinare inainte de a fi puse in cuptor. /<sl. pometuhu

A PENSA ~ez tranz. 1) (mai ales fire de par de pe unele portiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de imbracaminte) A inzes-tra cu pense. /<fr. pincer

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

PRAFTURA ~i f. Pamatuf (din fire de par, fasii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului infierbantat, a carbunilor incinsi sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftura + suf. ~ita

SA conj. 1) (semn al conjunctivului) Sa mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propozitii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie sa plec. pare sa fie om cumsecade. E cazul sa incepem lucrul. M-a rugat sa-l vizitez. A iesit sa-l intampine. 3) (in locutiuni conjunctionale) Pana sa. Numai sa. Fara sa. /<lat. si

SMOC ~uri n. Grup de elemente (fire de par, tulpini de plante, pene etc.) de acelasi fel, care constituie un fascicul. /cf. sb. smotak

DEMODEX s.m. (Zool.) parazit din ordinul acarienilor, mic, vermiform, intalnit la animale si la om, unde pare sa fie agentul patogen al acneei. [< fr. demodex].

GHES, ghesuri, s. n. 1. Ghiont, imbrancitura. 2. Imbold, impuls, stimulent. (orig. necunoscuta; nu pare sa fie identic cu ghes s. n. = (arg.) zi, din tig. ges (Juilland); totusi, orig. tig. pare posibila; Draganu il pune in legatura cu magh. gyűszű = degetar, cu care insa nu pare sa se inrudeasca)

PENSULA s.f. Unealta formata dintr-un smoc de fire de par legate de un maner, cu care se picteaza, se intinde un clei etc. 2. (fig.; liv.) Pensulatie (1) [in DN]. [< germ. Pinsel].

SALANGANA s.f. Gen de pasarele raspandite in Asia si Oceania, care isi fac cuibul din frunze si fire de par lipite cu saliva, cunoscute sub denumirea de „cuiburi de randunele”. [< fr. salangane < salamga – cuv. filipinez].

afierosi (-sesc, -it), vb. – 1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Galdi 140). Sensul 2, pe care DAR il interpreteaza ca fiind ironic, pare mai curind o evolutie normala, bazata pe un sens „a consacra nejustificat”.

cocor¹, cocori, s.m. (reg. la pl.) 1. fire de par cret sau pene din coada ratoiului; parul femeilor aranjat cu penele ratoiului. 2. fire de grau necosite. 3. specie de dantela; horbota, cipca, carligei. 4. momaie, ciuha, misana care desparte lanurile de grau.

f*******a s.f. (reg.) 1. fire de par multe. 2. fiinta f******a.

impaia, pers. 3 sg. impaiaza, vb. I refl. (reg.; despre oi) primavara oile se impaiaza = le cresc sub firele vechi de lana alte fire noi (pai); a naparli.

motosina, motosini, s.f. (reg.) 1. smoc de fire de par. 2. saculet.

LANUGO s.n. 1. par foarte fin care acopera corpul unui nou-nascut. ♦ fire de par subtiri si scurte intalnite in afara regiunilor paroase. 2. Puf (la plante, fructe etc.). [< lat. lanugo – puf].

LETARGIE s.f. Stare patologica caracterizata prin somn adanc si lung, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. ♦ (fig.) Stare de apatie, de inactivitate totala. [Gen. -iei. / < fr. lethargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihna].

MASIV, -A adj. 1. Care este (sau pare sa fie) compact, des, plin, dens; cu masa mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant. 2. In mare cantitate, amplu. [< fr. massif].

scutuit, -a, adj. (reg.; despre animale) acoperit cu o crusta de pamant amestecat cu fire de par, cu murdarie.

POL s.m. 1. (Mat.) fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele doua puncte in care bolta cereasca pare sa fie atinsa de axa in jurul careia se efectueaza miscarea diurna a astrilor. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (fig.) Extremitati, puncte opuse unul fata de celalalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pole, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se intoarce, a se invarti].

tepur, -a, tepuri, -e, adj. (reg.) 1. (despre coarne, urechi, fire de par) ridicat in sus si ascutit. 2. cu gust intepator, iute. 3. robust, voinic. 4. tantos, mandru, fudul.

colilie (colilii), s. f. – Planta, Stipa pennata. Tulpina sa este acoperita de stipele albe ca niste fire de par, care fac ca numele acestei plante sa fie sinonim cu „par carunt”. – Var. (Trans., Banat), colie. Sb., cr. slov. kovilje (Cihac, II, 69; Conev 44), cu asimilarea lui ν.

facla (facle), s. f. – Torta. Ngr. φάϰλα, din lat. facula, cf. bg. fakla. – Der. faclie, s. f. (luminare; torta), cu suf. -ie, cf. bg. faklija, sb. faklja, mag. faklya, it. fiaccola (rom. provine din bg., dupa Cihac, II, 106 si DAR; solutia nu pare probabila, fiind cuvint care apare in rom. incepind din sec. XVI; dupa Mladenov, bg. provine din germ. Fackel, solutie care nici ea nu pare convingatoare); faclias (var. rara faclas), s. m. (purtator de torta); faclier, s. m. (luminar); faclies, s. m. (Mold., licurici).

LANUGO s. n. 1. par foarte fin care acopera corpul unui nou-nascut. ◊ fire de par subtiri si scurte intalnite in afara regiunilor paroase. 2. puf (la plante, fructe etc.). (< lat., fr. lanugo)

LETARGIE s. f. 1. stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. (< fr. lethargie, lat. lethargia)

PENSULA s. f. unealta dintr-un smoc de fire de par legate de un maner, cu care se picteaza, se intinde un clei etc. (< germ. Pinsel)

SALANGANA s. f. pasare, din Asia si Oceania, care isi face cuibul din frunze si fire de par lipite cu saliva, denumit „cuib de randunele”. (< germ. Salangane, fr. salangane)

hruba (hrube), s. f. – 1. Incapere subterana, subsol. – 2. Coliba, bordei ingropat. – 3. parte exterioara a hornului. Mag. huruba „coliba ingropata” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare sa fie in legatura cu rut. hruba „soba” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbura intr-un trunchi de copac”, cf. alb. korube „stup” (Conev 80) nu este probabila. Nu este clara nici legatura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. tig. hrobos „sant”, poate din rom.

incaibara (-rez, incaibarat), vb. – 1. A apuca, a prinde, a insfaca. – 2. (Refl.) A ajunge la paruiala, a se lua la bataie. – Var. ingaibara, imbaibara, ingaidara, incaraba. Origine obscura. pare sa fie rezultat de la incaiera incrucisat cu caraba (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. incheibara. Nu pare posibila explicatia lui Puscariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 si DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a inchide in colivie”. Scriban admite o incrucisare a lui incaiera cu cherba.

incala (-lez, -at), vb. – A se ingrasa, a face burta. – Var. ingala. Origine obscura. pare sa fie un der. de la lat. callēre „a face bataturi, a se inaspri pielea”, daca se admite trecerea semantica de la „a se ingrosa pielea” la „a se ingrasa” in general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru parerea contrara, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicatii sint insuficiente: din alb. gale „gras”, ngal „a se ingrasa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la calau „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 si BL, IX, 67). Var. se datoreaza unei confuzii cu ingala „a murdari”.

incoace adv. – Inspre mine. – Megl. ancoati. De la acoace, cuvint pastrat in citeva comp. ca in(tr’) a coace, si aceasta de la eccum hocce (Puscariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; dupa Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Incoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (inspre mine) pare sa fie reducere a cuvintului anterior (der. de la eccum illac propusa de DAR pare mai putin probabila, intrucit sensul ar fi trebuit sa fie cel de incolo; astfel incit autorul trebuie sa admita o incrucisare cu incoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.

leanca (lenci), s. f. – 1. Manta. – 2. Haina uzata. – 3. Femeie neglijenta. Rut. ljanka „haina de pinza de in”, din sl. lininu „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban deriva ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totusi, pentru evolutia semantica, buleandra, treanta, hanta, etc. Leanca, s. f. (urzitoare) pare sa fie acelasi cuvint (sensul ar fi de „alergatoare” si expresia a umbla leanca „a hoinari”). Skok 71 si DAR pleaca de la sb. lijenka „prajina de intins rufele spalate”; dar semantismul nu este convingator.

lighean (lighene), s. n. – Vas de spalat. – Mr. lighen. Tc. legen (Seineanu, II, 236; Meyer 234; Berneker 699; Lokotsch 1290; Vasmer, II, 24), cf. ngr. λεγένι, alb. ljegen (Philippide, II, 720), bg. legen, sb. ledjen, rus. legin. Originea pare sa fie gr. λεϰάνη, cf. leagan.

liur s. n. – Posirca, must. – Var. liura, liurca. Origine indoielnica. Dupa Cihac, II, 174 si Scriban, din rut. ljura (dupa Galdi, Dict., 142, din mag. lőre), ceea ce pare posibil, fiind cuvint uzual numai in N. tarii. Fara indoiala, coincide cu leaorca, care este in mod evident expresiv, cum pot fi si cuvintele indicate ca izvoare.

medelean (-eanca), adj. – Se zice despre o anumita rasa de ciini. Rut. medeljan (Candrea; Scriban). In Mold. pare sa fie cuvint identic cu melean (var. melian, melenas), s. m. (Trans., Mold., galigan, vlajgan).

muche (muchi), s. f. – 1. Coltul unei piese. – 2. Sale, spinare. – 3. Intersectia a doua planuri. – 4. Virf, culme. – Mr. mucl’e, megl. mucl’a. Origine indoielnica. pare sa reprezinte lat. cumulus, intr-o forma *muculus, cf. it. mucchio (Cipariu, Archiv., 470; Arch. glott. it., IV) si, prin urmare, ideea de „proeminenta” sau „iesitura”. E posibil ca acest cuvint sa se fi confundat cu mutulus, „modilion” (Puscariu 1114; REW 5797; Graur, BL, V, 70; Tiktin; Candrea) si chiar ca provine direct din acest ultim cuvint; fara indoiala, pare sa fie vorba de un termen tehnic, care cu greu s-ar fi pastrat in rom. Der. din lat. mutilus, „schilodit, vatamat” (Candrea-Dens., 1159; Pascu, I, 120) nu este convingatoare. – Der. mucher, s. n. (instrument de indreptat).

narui (-uesc, naruit), vb. – 1. A cadea, a se prabusi. – 2. A se ruina. Origine suspecta. pare sa fie in loc de noroi „a se umple de noroi”, caz in care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, cf. megl. muruies „a nivela solul pardosit”. Cf. si fraze ca au murit multi oameni, cit nu-i puteau ingropa, si-i aruncau prin gropi de-i naruiau (Neculce) sau naruiau muntii in mina de-i facea tarina (Creanga), unde sensurile glosate mai sus nu par sa se potriveasca (in primul ex. se poate intelege „a nivela” sau „a acoperi cu pamint”, iar in al doilea, „a farimita”). Der. din sl. rinati „a impinge” (Cihac, II, 305), din sl. nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din lat. ruere (Tiktin) nu pare posibila. – Der. naruiala, s. f. (prabusire a unui zid); naruitura, s. f. (ruina).

neghiob (neghioaba), adj. – Prost, nating. Origine obscura. Ne- pare sa fie element expresiv, ca in nata-, cf. navleg, navirlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinu „ingrat”, cf. rus. negodnyi „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibila. Tiktin il interpreteaza pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobeste, adv. (prosteste); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

odgon (odgoane), s. n. – parima, fringhie. Origine indoielnica. pare sa fie vorba de sb. gumina „odgon” (‹ it. gomena, gomona), cu prep. od „de” interpretat ca un singur cuvint, *odgumina sau confundat cu sb. odgon „brinci”. Der. din acest ultim cuvint (Tiktin; Conev 71; Candrea) nu pare posibila. – Der. odgoni, vb. (a amara).

pajura (-re), s. f. – Acvila (Aquila imperialis). – Var. pajera, pajora. Origine obscura. pare sa fie legat de rus. pozrati „a devora”, cf. rut. pazera „rechin” (Densusianu, Rom., XXIII, 81; Tiktin), probabil datorita reputatiei de mincau de care se bucura pajura in povestile populare. Legatura cu pol. pazur „laba” (Cihac, II, 239) e mai putin sigura.

para s. f. – Flacara, flama. – Mr. pira. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. si opari. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare sa fie sl., cf. pirli. De asemeni, este posibila o incrucisare cu pali „a arde”, cf. ceh. pala „flacara”.

pauca (pauce), s. f. – Timpina, toba. Germ. Pauke (Tiktin). pare sa fie dubletul lui peuca, s. f. (Mold., fluier), cf. Scriban.

perie (perii), s. f. – 1. Unealta de uz casnic formata dintr-un suport pe care sint fixate fire de par, de sirma etc. – 2. Proba de tipar scoasa de mina cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perina. – Der. peria, vb. (a curata cu peria; Trans., a pieptana; a lingusi); perier, s. m. (vinzator, producator de perii); periuta, s. f. (perie mica; lingusitor); perietura, s. f. (faptul de a peria; linguseala).

piftie (piftii), s. f. – Gelatina de carne, racituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatina” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. Dupa Lokotsch 1670 din per. puhti „gelatina” care pare sa fie acelasi cuvint.

pirjoli (parjolesc, -parjolit), vb. – A pirli, a pirpali. Mag. porzsolni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), in legatura cu sl. pruziti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. praji, pirg. – Der. pirjol, s. n. (pirlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pirjala „loc insorit”, slov. prazola „pirlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare indoielnica); pirjoala, s. f. (chiftea; carne la gratar), unde pare sa fie o incrucisare cu it. braciuola, ven. bresuola „vitel la gratar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujola (Pascu, I, 226).

samca s. f. – 1. Nume popular al diavolului. – 2. Boala de copii, atribuita unei interventii malefice. Origine incerta. pare sa fie sl. (bg.) samu, sama, samo „acelasi, aceeeasi” in forma dim., caz in care ar un eufemism, cf. iele, dinsele. Der. din sl. samuka „femeie” (Scriban) nu pare convingatoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rau, dragaica), din acelasi cuvint sl., si bg. diva „zina”; pentru comp., cf. samavolnic, samodirjet. – Der. samcuta, s. f. (nasturel, Nastartium officinale).

scala s. f. – Febra aftoasa. Origine necunoscuta. Legatura cu sl. skala „aschie” (Cihac, II, 329), nu este probabila. Aceasta boala care provine din cauza murdariei, ar putea sa-si lege numele intru citva de lat. squalidus „murdar”, mai ales ca denumirea ei nu pare sa fie mostenita.

spelb (-ba), adj. – Fara culoare, spalacit. Origine incerta. pare sa fie it. scialbo „alb”. Lipseste din toate dictionarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceara). Nu exista probe de uz popular.

talan (-nuri), s. n. – Pustula maligna, antrax. Origine incerta. pare sa fie tc. talak, var. a lui dalak (cf. dalac, Tiktin); dar finala nu este clara. Apropierea de tc. talan „prada” (Scriban) nu este convingatoare. Poate s-ar putea porni de la o forma cu infix nazal, *talanc, sub influenta lui talanca, talanga.

tarina (-ni), s. f. – Cimp, ogor, aratura. Sb. carina „vama” si „cimp”. Sensul initial este cel de „dare”, de la car „imparat”. Trecerea semantica se bazeaza pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. in rom. poarta tarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cimpul sau, si care era pazita de obicei de un slujbas numit jitar. Cf. Tiktin si Densusianu, GS, I, 352; legatura cu bg. celina (cf. telina), propusa de Conev 68, nu este posibila. Rut. caryna, rus. carina, par sa fie sl., in contradictie cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; si Vasmer, III, 282.

tertel (-luri), s. n. – Siret, snur. Tc. tirtil (Seineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare data vitelor mici ca sa poata paste), pare sa fie rezultatul unei disimilatii a aceluiasi cuvint; semantic trebuie pornit de la ideea de legatura sau piedica de picioare care tine animalul legat si din care se s********e treptat, de unde si expresia a da un terpel „a slabi coarda”.

tirimi adv. – Egal, indiferent. Ngr. ταiρι μοι „mi-e totuna” (Bogrea, Dacor., I, 268). Cuvint rar, putin atestat. Poate Bogrea l-ar fi confundat cu tiromi, vb. (a lenevi, a trindavi), si tiromeala, s. f. (inertie, pasivitate, indolenta), cuvinte din Olt., care par sa fie var. lui aromi cu pref. expresiv ta-, cf. taminda.

tugu interj. – Chemare, serveste mai ales pentru porci. – Var. Trans. tugule. Creatie expresiva, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru pasari), cica, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunta cu virful buzelor, de unde der. tuguia, vb. (a ascuti, a face virf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subtia, a avea virf), pe care Cihac, II, 537, il lega de mag. csucsozni „a face virf”; tugui, s. n. (mot, virf; pisc, culme). Tuhai, vb. (a maltrata) in Mold. pare sa fie acelasi cuvint. Tugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povesti pentru copii.

utre (-re), s. f. – Burduf. Lat. utrem. Nu pare sa fie cuvint mostenit, ci imprumut literar: il intilnim numai la Murnu.

zarva (-ve), s. f. – 1. Galagie, larma. – 2. Cearta, gilceava. Sl. zaruvati, de la ruvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zarvai (var. zarvui), vb. (a face zgomot); zarvi, vb. (a lupta), inv.; zarghit, adj. (ticnit), in Mold., pare sa fie o pronuntare locala a lui zarvit (Tiktin); dar aceasta explicatie nu este foarte convingatoare.

ARCUS, arcusuri, s. n. Vergea de lemn intre capetele careia se intind fire de par de cal si cu care se canta la instrumente cu coarde. – Din arc + suf. -us.

CARUNT, -A, carunti, -te adj. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca, albit. ♦ (Despre oameni) Care are (fire de) par alb. – Lat. canutus.

CHICA, chici, s. f. 1. parul capului considerat (altadata) in intregime; (azi) partea parului lasata sa creasca lunga pe ceafa sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau maciuca) sau a face (cuiva) morisca in chica = a trage (pe cineva) de par; p. ext. a bate zdravan. ◊ Compus: chica-voinicului = planta erbacee cu frunze spintecate in lobi ca niste fire de par si cu flori albastre (Nigella damascenna). 2. (Rar) parul din ceafa animalelor; p. ext. ceafa. – Slav (v. sl. kyka).

baliga f., pl i (-iga pare sa fie sufixu lat. -icus. D. rom. vine alb. baiga, sirb. balega, rut. balyga, belega). Excremente de vite mari (de bou, de cal). fig. Fam. Triv. Om bleg, mamaliga. La baliga moale putina apa-i trebuie, unui om slab o boala usoara-i trebuie ca sa cada la pat ori sa moara. V. cacareaza.

albumita f., pl. e (pare sa fie cuv. lit.). Nt. Tudelita. – Si -meala, pl. eli.

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

IMPAIAT, -A, impaiati, -te, adj. (Despre animale) A carui piele jupuita a fost umpluta cu paie pentru a-i da infatisarea naturala. [Pr.: -pa-iat] – V. impaia.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a actiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriva, asemenea, egal, intocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tau, sau etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenientei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... In felul cuiva = intr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemanator cu..., ceva care vrea sa fie sau sa para... A face felul (cuiva) = a) a omori, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rau; c) (pop. si fam.) a d********a. ♦ (Reg.) Chef, pofta. 3. Obicei, datina, traditie. 4. Sortiment de mancare sau de bautura. – Din magh. fele.

CIUNT, -A, ciunti, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre par) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezata, rupta. [Var.: ciont, cioanta adj.] – Probabil contaminare intre ciot si ciung.

CARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre par) Care a inceput sa albeasca; sur. 2) (despre oameni) Care are fire albe in par; sur. ◊ Munti ~ti munti cu varfurile inzapezite. /<lat. canutus

A IMPLETI ~esc tranz. (fire, suvite de par, nuiele etc.) A impreuna intr-un tot, punand alternativ si intr-un anumit mod (pentru a forma o retea). ~ un navod. ~ colaci. /in + pleata

INSPICAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INSPICA. 2) (despre par) Care are fire carunte; cu fire albe. 3) (despre parul sau despre blana unor animale) Care are varful in forma de spic. 4) (despre tesaturi si despre obiecte confectionate din ele) Care contine fire de alta culoare; impestritat. [Sil. in-spi-] /v. a inspica

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

PAIS ~uri n. 1) Iarba cu tulpina de tip pai, avand frunze liniare, de obicei cu marginile rasucite, si inflorescenta in forma de panicul, care creste, mai ales, prin locuri umede. 2) Loc unde sunt adunate multe paie. 3) Multime de paie. /pai + suf. ~is

PENSULA ~e f. Instrument de vopsit sau de colorat, constand dintr-un smoc de par sau din fire sintetice, prins intr-o coada (de lemn, de metal etc.). /<germ. Pinsel

SUR¹ ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur

asijderea adv. – La fel, tot asa, de asemenea. – Var. asisdere(a), asijdere. Hibrid format din asis (forma veche a lui asa) si sb. takozdere „la fel” (Hasdeu 2004; Puscariu 133; DAR). pare a fi fost vorba la inceput de o stingacie a vechilor traducatori din sl. (asa este sinonim cu tako, insa -zdere nu poate fi tradus, nici nu pare sa fi circulat numai in rom.). S-a pastrat datorita limbajului ecleziastic, dar fara circulatie populara.

aua s. f. – Struguri. Lat. ūva (Puscariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. ua). Cuvint vechi, care pare sa fi fost arhaism inca in sec. XVII; totusi, s-a pastrat, partial, in Olt., ca nume al unei varietati de strugure. (Cf. Puscariu, Dacor., VIII, 324).

aura (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avra, megl. aura. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvint folosit aproape exclusiv de poetii romantici, si are aspect de italienism. Totusi, pare sa fi fost popular in trecut, deoarece se conserva in dialecte. In Candrea-Dens., 121, apare ca cuvint popular.

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

bogonisi (bogonisesc, bogonisit), vb. – A bombani, a bodogani. Este creatie personala a lui Odobescu, pe baza sl. Bogu „Dumnezeu”, hapax care nu pare sa fi fost folosit de nici un scriitor. In formarea sa trebuie sa fi intervenit amintirea unor cuvinte ca bongoase si buchisi.

bui (-uesc, -it) vb. – A navali, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dictionarele il traduc prin „in deliciis vivere”, dar al carui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujac „a-si iesi din fire” rom. buiac. Inv.

coama (coame), s. f. – 1. par lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. par lung, plete. – 3. Creasta, culme. – 4. Creasta (de acoperis). Mr., megl. coama, istr. comę. Lat. cŏma (Puscariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. incomat), adj. (cu coama, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare sa fi fost primul care a folosit vb. a incoma „a incununa cu plete” (nori ce trec incomind cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafa a aparatorii de jug).

de-. – Prefix neologic, care adauga anumitor cuvinte ideea de privatiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. In marea majoritate a cazurilor, apartine imprumuturilor straine, in general din fr.; nu pare a fi fost productiv in cadrul rom.

iamurlac (-curi), s. n. – Pieptar taranesc. – Var. imurlac. Tc. yamurluk (Lokotsch 924; Tiktin). Dupa Scriban, ar fi cuvint identic cu iarmurca, s. f. (boneta tipica a evreilor din Mold.), cuvint rar (Cezar Petrescu il foloseste), care pare a fi fost influentat de iarmaroc.

lazaret (lazareturi), s. n. – 1. Leprozerie. – 2. Infirmerie. It. lazzaretto, prin intermediul germ. Lazarett; pare sa fi fost introdus in timpul ocupatiei austriece in Oltenia, in prima jumatate a sec. XVIII.

pajiste (pajisti), s. f. – Pasune mare. – Var. (Trans.) paviste. Sl. pasiste (Cihac, II, 230; Tiktin), poate prin incrucisare cu paziti „fineata”, cf. sb., cr. pasiste. Der. directa din sl. paziti (Conev 30) prezinta dificultati. – Der. impajesti, vb. (a acoperi cu iarba); pajurit, adj. (acoperit cu flori, impodobit), a carui der. nu pare sa fi fost explicata convingator.

porcoi (porcoaie), s. n. – 1. Musuroit, gramada de pamint cu care se acopera baza plantelor cultivate. – 2. Gramada, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „musuroire”, care pare sa fi fost cuvint diferit de la porca „scroafa”, cf. it. porca „brazda”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu exista dovada documentara a folosirii cuvintului primitiv fara suf.; totusi, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscuta dupa Vasmer, II, 407), sa provina din rom.

ZOHAR, carte mistica din categoria literaturii cabalistice, organizata ca un comentariu la Pentateuh. Se pare ca a fost redactata de Moses de Leon (1250-1305).

aparent, -a adj. (lat. apparrens, -entis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care iese la iveala: persoana aparenta. Ireal, care pare fara sa fie: miscarea aparenta a soarelui.

costanda f., pl. e (din costandinat). O moneta [!] marunta cu care se faceau socotelile la 1700. (pare sa fi fost egala cu potronicu. Si azi in P. P. la Rom. din Serbia).

INCALCI, incalcesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) incurca fire de ata, de par etc. 2. Refl. fig. (Despre ganduri, idei, actiuni) A deveni neclar, confuz. – In + calti.

INCALCIT, -A, incalciti, -te, adj. (Despre fire de ata, de par etc.) Incurcat². ♦ fig. (Despre drumuri, strazi etc.) Intortocheat. ♦ fig. (Despre ganduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Necitet, ilizibil, neclar. – V. incalci.

PERUCA, peruci, s. f. Obiect confectionat din par, din lana, din fire sintetice etc. si purtat pe cap, peste sau in locul parului natural. – Din fr. perruque, it. perrucca.

NEOXIGENAT, -A, neoxigenati, -te, adj. (Despre par) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apa oxigenata; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu parul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Ne- + oxigenat.

TOCATURA, tocaturi, s. f. 1. Carne tocata (si amestecata cu paine, condimente etc.), din care se prepara anumite mancaruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat. Tocatura de paie. – Toca + suf. -atura.

RIZACA, rizace, s. f. (Reg.) 1. Unealta asemanatoare cu o coasa cu coada lunga, folosita pentru a taia plantele care impotmolesc baltile. 2. Unealta folosita de pescari la taierea franghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din ucr. rizak.

DESCALCI, descalcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ata, de par etc. incalcite, incurcate. ♦ fig. A descurca, a lamuri, a limpezi. – Des¹- + [in]calci.

BUHAI² ~iuri n. Instrument muzical popular folosit de uratori la Anul Nou, confectionat dintr-o putinica cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de par de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemanatoare cu mugetul taurului. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhaj

A DESCALCI ~esc tranz. 1) (fire de ata, de par etc. incalcite) A desface separand urml de altul; a descurca. 2) (probleme, ganduri etc.) A face sa devina clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [in]calci

A DESCURCA descurc tranz. (fire de ata, de par etc. incurcate) A desface separand unul de altul; a descalci. /des- + a [in]curca

parCA² conj. (exprima un raport modal) Ca si cum; ca si cand. Striga parca era in foc. /a parea + ca

A SE RASCHIRA se raschira intranz. 1) (despre par si obiecte din fire) A se desface indepartandu-se fir de la fir; a se rasfira. 2) pop. (despre fiinte) A-si desface picioarele in laturi; a se cracana. /cf. a se rasfira

RIZACA ~ce f. reg. 1) Unealta asemanatoare coasei, folosita pentru taierea stufului si a papurii; tarpan; sabita. 2) Unealta folosita de pescari pentru a taia franghiile cu care sunt fixate carmacele de pari. /<ucr. rizak

MICOZA s.f. 1. (Bot.) Boala a plantelor provocata de anumite ciuperci. 2. (Med.) Afectiune a pielii datorita unor microbi vegetali, care se pot localiza fie pe piele, fie pe firul de par; pecingine. [< fr. mycose, germ. Mikose, cf. gr. mykes – ciuperca].

bir interj. – 1. Strigat cu care ciobanii isi aduna si conduc turmele. – 2. Indica o senzatie de frig intens. Creatie expresiva; pentru diferitele sale sensuri, cf. Puscariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima acceptie, rr bilabial se foloseste in mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, insasi v******a imita tremuratul. Cf. si Philippide, II, 700. Dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasa incercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvint prin iraniana (cf. Rosetti, II, 111). Der. biriiac, s. m. (miel); birii, vb. (a striga oile; a vorbi impiedicat, a mormai; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au biriit ca un tunet alte potirnichi) pare o greseala datorita confuziei cu pirii. Var. a barai, care apare in unele dictionare, ar putea fi o ortografie gresita.

halima (halimale), s. f. – 1. Titlu al colectiei de povesti orientale, mai cunoscuta ca O mie si una de nopti. – 2. Basm, poveste, snoava. – 3. Incurcatura, incilceala, confuzie. Arab. alima „balerina” (› fr. almee, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Seineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, data fiind complicatia povestii. Se pare ca Graur 161 se insala interpretindu-l ca „harmalaie”, pe care il explica prin tig. halema, de la ha- „a minca”.

hohoti (hohotesc, it), vb. – 1. A izbucni in ris. – 2. A plinge zgomotos. Creatie expresiva, cf. hihoti, chicoti. Se considera in general ca este der. din sl. chochotati „a ride”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Aceasta solutie este posibila, dar cuvintul sl. este tot expresiv si poate, fireste, sa coincida cu rom. Pe de alta parte, cuvintul sl. nu inseamna decit „a izbucni in ris”, pe cind in rom. ideea de „ris” sau de „plins”, pare secundara, ideea initiala fiind cea de „in chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteala, s. f. (ris), cf. chicoteala.

martafoi (martafoi), s. m. – Smecher, potlogar. Origine necunoscuta. Din pol. marcovy „flacau tomnatic” (Cihac, II, 189), pare putin probabil, data fiind extensiunea cuvintului. Relatia cu mag. marcafank „gogoasa” (Scriban) e intimplatoare. Poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fara putere”. – Der. martafoaica, s. f. (vagaboanda).

anocato adv. (ngr. anokato, d. ano, sus, si kato, jos. V. inalgios). Fam. Rar azi. Hara-para, val-virtej: lucrurile erau anocato. – Si anucat, hustiuliuc.

HEI interj. 1. Exclamatie care exprima o chemare sau prin care se atrage cuiva atentia. 2. Exclamatie care exprima: voie buna, satisfactie, placere, admiratie, nerabdare, rezerva, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamatie care lasa sa se inteleaga ca lucrurile sunt mult mai complicate decat par sau decat le crede cineva. [Var.: he, hehe interj.] – Onomatopee.

PASLA s. f. Material textil obtinut din fire de lana sau de par de animal netoarse batute in piua, intrebuintat la confectionarea palariilor, a incaltamintei calduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plustĩ.

ZGARDA, zgarzi, s. f. ~ (et. nec.; explicatiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoaba, alb. skardhe sau gherdan nu sunt satisfacatoare; ucr. si alb. par sa provina din rom.)

NETEZIT, -A, neteziti, -te, adj. 1. Care a fost facut neted. 2. (Reg.; despre par, barba etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptanat. – V. netezi.

A SE DESPLETI se ~este intranz. (despre parul impletit sau obiecte din fire impletite) A se desface din impletitura. /des- + a [im]pleti

fiLEU ~ri n. 1) Impletitura de fire groase, cu ochiuri mari, avand diferite intrebuintari; plasa. ~ de tenis. 2) Obiect confectionat dintr-o impletitura de fire subtiri, folosit pentru fixarea parului pieptanat. 3) rar Saculet folosit la transportarea cumparaturilor, confectionat dintr-o astfel de impletitura; plasa; sacosa. [Sil. fi-leu] /<fr. filet

A SE RASfiRA ma rasfir refl. 1) (despre par sau despre obiecte din fire) A se desface, indepartandu-se fir de fir; a se raschira. 2) fam. A se imprastia in toate partile; a se risipi. /ras- + fir

filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la filipesti goala. – [3373]

RADIOTERAPIE (‹ fr. {i}) s. f. Utilizarea unor surse de radiatii in tratamentul medical (de ex. cazul tumorilor canceroase si al dermatozelor). Radiatiile ionizante (indeosebi razele X sau diferiti izotopi radioactivi) sunt folosite pentru distrugerea celulelor maligne. Tratamentul poate fi extern, cand se efectueaza dupa extirparea chirurgicala a tumorii sau cand aceasta nu poate fi operara; in anumite situatii sursele radioactive pot fi implantate in tumori. Deoarece radiatiile ele insele pot provoca cancer, nu sunt recomandate in cazul tumorilor benigne. Tratamentele prin r. sunt insotite de greata, caderea parului, pierderi in greutate, slabiciune. Pentru a reduce inflamatiile, radiatiile infrarosii si cele ultraviolete sunt aplicate cu lampi speciale. Se mai numeste radiologie terapeutica.

IMPLETI, impletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a impreuna mai multe fire, jurubite etc. 2. Tranz. A strange parul in cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile rasucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o impletitura din fire de lana, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucati de aluat. 4. Refl. recipr. fig. A se incrucisa, a se intretaia; a se imbina. 5. Intranz. (Rar; in expr.) A impleti din picioare = a misca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. fig. (Inv.) A unelti, a urzi. – In + pleata (pl. plete).

ROSHAR s. n. par provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutura in tapiterie, ca urzeala la anumite tesaturi etc.; p. ext. tesatura avand ca urzeala fire de bumbac, iar ca batatura par de cal, intrebuintata ca furnitura la hainele barbatesti. – Din germ. Rosshaar.

MOHAIR, mohairuri, s. n. par de capra angora, folosit in industria textila pentru stofe, covoare, fetru etc.; p. ext. postav sau stofa tesuta din lana amestecata cu par de capra angora (sau cu fire de matase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

COAFURA ~i f. Aranjament al parului; mod de dispunere a parului. [G.-D. coafurii; Sil. coa-fu-] /<fr. coiffure

PRASTINA² ~e f. Prajina care se pune pe varful stogurilor sau pe acoperisurile de paie, de stuf, ca sa nu fie imprastiate de vant. /Orig. nec.

smotocit, smotocita, adj. (reg.) 1. (despre oameni) care are parul ciufulit. 2. (despre san) care a fost supt de tot (de lapte).

fa interj. – Formula generica de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, fai. Origine incerta. Dupa Puscariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR si Scriban, ar fi abreviere de la fata, prin analogie cu ma. pare mai probabila der. de la fie, dialectal fiia, cf. forma inv. fa-sa „fie-sa” citata de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai putin probabila. Cuvint cunoscut in Munt., Mold. si Bucov. (ALR, I, 199); in Mold. mai ales fa. Curent la tara, se considera vulgarism in limba literara.

faula (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparenta. – Var. faula. Lat. fābula „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca in audio › aud. Cuvintul nu a fost studiat, si circula putin; insa pare a insemna, mai curind decit „aspect fizic”, ceva in sensul de „dispozitie, tinuta”. Cf. citatul lui Frincu-Candrea, in DAR; ian spune-mi faula lui. Tiktin si DAR dau cuvintul drept necunoscut. Este dublet de la fabula. Cf. it. fola „priveste” (Battisti, III, 1676).

iar adv. – 1. Alta data, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Si, pe de alta parte. – 4. (Conj., inv.) Totusi, in ciuda. – 5. (Conj.) Dar, insa. – Var. iara, ar(a). Mr. iar(a), megl. ara. pare sa provina dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 495; Puscariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu acelasi sens; cf. si ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarasi, adv. (alta data), cu -si, ca cinesi, totusi.

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).

TEAPA, tepi, s. f. 1. par lung si ascutit la un capat (folosit in trecut ca instrument de supliciu); p. restr. varful unui astfel de par. 2. Prelungire ascutita si tepoasa la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor paioase, ramase in pamant dupa ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, aschiuta, spin. 4. (La pl.) par aspru, ghimpos care acopera corpul unor animale. – Cf. sl. cepati.

ILUZIE s. 1. (MED.) iluzie optica = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. inchipuire, naluca, nalucire, parere, (rar) naluceala, (fig.) miraj. (N-a fost decat o ~.) 4. v. amagire.

POMAZUIT, -A, pomazuiti, -te, adj. (Inv.) 1. (Despre domni, mitropoliti, episcopi) Uns, miruit, investit (cu o demnitate). 2. (Rar) Uns cu pomada; pomadat. Ochii ei sticleau si era pieptanata si pomazuita, de-i sta parul lins. ISPIRESCU, U. 21.

ceapsa (cepse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Boneta, scufita, comanac. – Var. ceapta. Etimonul trebuie sa fie un cuvint sl. (cepici „mitra”), care pare sa fi intrat in rom. prin intermediul sb. cepac, slov. cepica sau mag. csapsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Galdi, Dict., 87); cf. si rus. cepec „boneta”, pol. czepiec „boneta”. Edelspacher 11 deriva forma mag. din rom., fara a fi insa probabil acest fapt. Cf. sapca. – Der. cepita, s. f. (Trans., rar, boneta militara), din mag. csapica.

linced (lanceda), adj. – 1. Gales, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abatut. – Megl. lingit, lingid. Lat. languidus (Puscariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), pastrat numai in rom. (in celelalte idiomuri romanice sint derivari neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totusi se aude var., rara, linged). A fost explica prin analogie cu muced; dar pare mai curind efectul unei disimulari g...d. Der. lincezi, vb. (a zacea; a fi bolnav, a avea o suferinta, a vegeta, a se istovi); lincezeala (var. lincezime, inv., lingejune), s. f. (boala, suferinta). Cf. lingoare.

Cabiri, divinitati misterioase, de origine obscura – probabil feniciana – si despre care exista foarte putine date. Se pare ca descindeau din Hephaestus si ca erau invocate pe mare de catre corabierii surprinsi de furtuna. Li se aduceau onoruri cu precadere la Samothrace, in Lemnos si la Imbros.

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

Graeae, divinitati preolimpiene care pazeau drumul spre tara gorgonelor (v. si Perseus). Se nascusera din unirea lui Phorcys cu Ceto si erau in numar de trei: Dino, Enyo si Pephredo. Erau niste aratari urite si batrine, cu parul alb, cu un singur ochi si cu un singur dinte pe care si le treceau pe rind, una alteia.

A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris

bata (bete), s. f. – 1. Cingatoare, cordon, briu. 2. Betelie. – Megl. bęta „ciorap, soseta”. Lat. vitta (Candrea, Elements, 13; Puscariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „briu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoara, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al carui suf. nu este clar (cf. totusi, batalie, tocalie, tacalie). Scriban il relationeaza cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabila, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, si pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.

scarit, scarita, adj. (inv. si reg.; despre terenuri, locuri, plante, povarnisuri, drumuri) care prezinta denivelari in forma de trepte; in care au fost facute trepte; (despre modul de a tunde parul) in forma de scara (tunsoare scarata).

culpa (culpe), s. f. – Vina. Lat. culpa (sec. XIX). – Der. culpabil, adj. (vinovat), din lat. culpabilis (sec. XIX); culpabilitate, s. f. (vinovatie); culpes, s. m. (vinovat), der. interna destul de riscanta, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosita numai de unii scriitori din sec. XIX; inculpa, vb., din fr.; disculpa, vb., din fr. disculper, mai putin folosit.

priu (-ie), adj. – (Bou) patat cu alb. Origine incerta. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tarcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 il punea in legatura in mod putin convingator cu slov. prizan „pestrit” si Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., patat cu alta culoare), pare a fi var. a aceluiasi cuvint; a fost pus in legatura de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestrit”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

undrea (-ele), s. f. – 1. Decembrie. – 2. Ac de impletit. – 3. Clavicula. – 4. Vena gitului. – 5. Lemn care sustine bucsa rotii de moara. – 6. O anumita parte a plugului. – Var. indrea, andrea. Mr. andreaua. Origine incerta. pare a fi numele Sf. Andrei; dar cu exceptia primului sens, semantismul nu este clar. Dupa Tiktin, acest nume s-ar datora asemanarii cu bratele crucii Sf. Andrei (cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 190); aceasta explicatie nu pare convingatoare. Etimonul pe care-l semnalam a fost mentionat de Diez, Gramm., I, 440 si de Roesler 564. Din lat. *endrella ‹ gr. ἔνδριον (Giuglea, RF, II, 49) sau din tc. oyundure (Iogu, GS, IV, 338) nu pare posibila.

fides, divinitate romana care simboliza respectarea cuvintului dat, a juramintului facut, increderea, cinstea si buna-credinta. Era infatisata ca o femeie foarte batrina, cu parul alb.

ZMEURA s. f. ~ (prob. dintr-o forma primitiva *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezenta; relatia cu zmeu este posibila, desi nu pare clara si nu explica nici echivalentul macedoroman asńura; etimonul *meulum < meum = acanta nu pare convingator; orig. neogreaca este improbabila; este posibil sa fie vorba despre o rad. sl. sm(r)- care indica un fruct sau obiect incretit, cu zbarcituri, cf. rus. smorodina = coacaza, smorcok = zbarciog, smorstennyĩ = incretit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupar, bg. smrastjam = a increti – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula)

OPINIE s. 1. v. parere. 2. parere, punct de vedere, (inv. si pop.) socotinta, (inv.) proces, socoata. (Care e ~ ta in aceasta problema?) 3. v. conceptie. 4. credinta, idee, judecata, parere. (Dupa ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. opinie publica = spirite (pl.). (~ era agitata.)

NETESALAT, -A, netesalati, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curatat cu tesala; p. a**l. (depr.; despre oameni) cu parul incalcit, zbarlit, nepieptanat; (despre par) care nu este pieptanat, care este incalcit, zbarlit; p. ext. neingrijit, murdar. – Ne- + tesalat.

RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) taia cu briciul sau cu masina de ras parul, barba sau mustatile de la radacina; a (se) barbieri. ◊ Exp. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fara sapun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Sa-mi razi (sau sa-mi radeti) mustata, se spune pentru a arata ca esti foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curata parul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un peste. 2. Tranz. A razui, a inlatura un strat subtire de deasupra unui lucru. ♦ A sterge, a indeparta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe razatoare pentru a marunti. 3. Tranz. fig. A distruge, a nimici, a sterge de pe fata pamantului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palma = a da cuiva o palma. [Perf. s. rasei, part. ras] – Lat. radere.

fara s. f. – Casta, rasa. – Mr. fara. Ngr. φαρα, cf. alb. fare (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). pare sa provina din longob. fara (Puscariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), si a fost citat ca element v. germ. in rom., nejustificat, se pare, intrucit este vorba de un cuvint imprumutat dintr-un idiom balcanic, in epoca recenta. In acelasi timp, este cuvint incert, intrebuintat de patru ori de Petru Maior, care foloseste adesea cuvinte mr. (si acesta pare a fi cazul lui fara) si o data intr-un text popular din Hateg, in care este posibil sa fie o patrundere a mr. Dupa Mladenov 660, cuvintul ar fi de origine tc.

cuart si cvart n., pl. uri (germ. quarz). Min. Oxid de siliciu (SiO₂). – E solid, incolor sau colorat. Lovit cu amnaru, scapara de dur ce e. Varietati: cristalu de stinca, cuartu ialin (p. instrumente optice), cuartu sau topazu fumuriu, morionu (negru), safiru, (sineliu sau albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals ori spaniol, limoniu), cuartu de Compostela (caramiziu), aventurina (galbena inchisa cu puncte de mica stralucitoare ca auru), ochiu de pisica (cu fire de amiant), ochiu de tigru (galben inchis matasos), paru Venerii (cu cristale de rutil), cuartu laptos, lidita (cu care se incearca auru), nisipu, iaspu, calcedonia, cremenea, agata si opalu.

RASfiRAT, -A, rasfirati, -te, adj. 1. (Despre par, barba etc.) Cu firele departate unele de altele (fara sa fie incalcite); rarit. 2. (Despre parti care compun un intreg) Departat unul de altul, asezat la distanta; (despre un intreg) ale carui elemente componente sunt departate unul de altul; intins pe o suprafata mare. 3. Lipsit de consistenta, imprastiat, risipit, difuz. ♦ fig. Nestatornic. [Var.: resfirat, -a adj.] – V. rasfira.

DOCETISM s.n. Erezie de la inceputurile bisericii crestine, care sustinea ca Iisus Cristos nu ar fi fost om decat in aparenta. [< fr. docetisme, cf. gr. dokein – a parea].

PROBABILITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. ♦ Dupa toate probabilitatile = dupa cat se pare. 2. Marime folosita in formularea legilor statistice ale fenomenelor, care nu sunt perfect determinate prin anumite conditii experimentale date. ♦ Teoria probabilitatii = teorie despre evenimente intamplatoare cu caracter de masa; calculul probabilitatilor = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau a unui eveniment dintr-un complex de fenomene sau de evenimente de acelasi fel. [Cf. lat. probabilitas, fr. probabilite].

firetic (firetica), adj. – Coleric, furios. Origine incerta. Dictionarele nu sint de acord in privinta definirii sensului (Dame traduce ahuri; in Bihor il gasim cu sensul lui damne). pare a fi rezultatul unei incrucisari a lui iretic „eretic” cu fire „natura”, sau cu fire-ai, inceputul tuturor imprecatiilor (dupa DAR si REW 6471, din lat. phreneticus, putin probabil; dupa Pascu, Beitrage, 11, din lat. ferus; dupa Scriban, de la fire).

iscali (iscalesc, iscalit), vb. – A semna, a-si pune numele, semnatura. Origine incerta. Dupa Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridica azu iskalu „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). Dupa Cihac, II, 149 (cf. Seineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a pata”, cf. bg. iskaljam „a murdari”, datorita faptului ca cea mai mare parte a iscaliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneala. Ambele explicatii par posibile. – Der. iscalitura, s. f. (semnatura), din part. iscalit (sec. XVII); iscalitor, adj. (semnatar), inv.

pravalie (pravalii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

sluger (-ri), s. m. – 1. Dregator, slujitor la curte, intendent principal al curtii si al armatei, boier de rangul al treilea, titlu ramas onorific dupa 1738. – 2. Titlu de noblete asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent si sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine indoielnica. pare sa provina de la sluga, cu suf. de agent -ar, fiind vorba intr-un anumit fel de seful servitorilor de la curte, cf. sb. sluzar „sluga”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimila si nu se justifica semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasa (var. sulgereasa), s. f. (nevasta de sluger). Din rom. provin sl. sluzari si ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78).

teapa (-tepe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (moneda)” (Tiktin). pare dublet al lui tapa, s. f. (taietura in partea de jos a copacului pentru a-i marca directia de cadere la taiere; margine, tiv; cep), a carui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabila. Legatura dintre teapa si sl. cepu (Conev 65) nu este posibila; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabila.

tunde (-d, -ns), vb. – 1. A taia parul. – 2. A taia lina unor animale. – 3. A curata copacii, a lastari, a emonda. – 4. A fugi, a scapa. – Mr. tundu, tumsu, tuntu, tundire, megl. tund, tuns, tuns, tundiri. Lat. tondere in locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. tundiri), prov., fr., cat. tondre, sp. tundir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, sterge. – Der. tuns, s. n. (taierea parului); tunsoare, s. f. (tuns; curatarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsura, s. f. (tunsoare; lina tunsa).

ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal salbatic din familia bovinelor, cu capul scurt si lat, cu coarnele scurte, intoarse in sus, cu greabanul inalt, gatul si barbia acoperite cu par lung; astazi este pe cale de disparitie (dar odinioara a fost raspandit si in Carpati) (Bison europaeus). – Slav (v. sl. zonbru).

PERIEC s.m. (Ant.) Nume dat de greci unui locuitor al unei tari cucerite a carui situatie civila era intre cetatean si sclav. [Pron. -ri-ec. / < fr. perioeque, gr. perioikos < peri – imprejur, oikein – a locui].

PETEA, petele, s. f. (Reg.) Panglica de care sunt prinse monede, margele etc. si care se poarta ca podoaba in par sau la palarie. – Din petele (pl. lui peteala).

2) apar, aparut, a aparea v. intr. (lat. apparere. V. par 3). Ma arat [!]: luna apare de dupa deal. Ies de supt tipar, is publicat: a aparut o carte. fig. Ma manifest: mila ii apare in toate actiunile. – Fals va apare ild. va aparea.

MIRA¹, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.

A REGRETA regret 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i parea rau; a se cai. 2. tranz. (fapte sau actiuni) A indura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter

cauna (-ne), s. f. – Mina. Origine incerta. Dupa Puscariu 324 si DAR, de la un lat. *cavina, de la cavus „gol, scobitura”. DAR pare a identifica acest cuvint cu caula, s. f. (ponton). Eset posibil sa fie vorba de o var. de la gaunos vezi cuvintul.

meteahna (metehne), s. f. – 1. (Inv.) Stricaciune, cusur, neplacere, neajuns, suparare. – 2. Imperfectiune, defect, lipsa, dauna, pata. Creatie expresiva, bazata pe ideea de „imperfectiune” exprimata prin aceleasi mijloace ca in metehau, cf. si matahala, metearca; finala ca in bahna, care este posibil sa fie de asemeni cuvint expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibila; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazeaza pe o var. beteahna, folosita de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbala a acestui autor este cunoscuta, e vorba mai curind de o indicatie in plus asupra originii sale expresive.

ZOOCORIE (‹ fr. {i}; {s} zoo¹ + gr. khoreo „a se raspandi”) s. f. Mod de raspandire a fructelor dau semintelor plantelor prin intermediul animalelor. Speciile epizoocore au seminte sau fructe care se ataseaza de corpul animalelor, prezentand adaptari corespunzatoare: carlige, peri, tepi, invelis cleios etc. (ex. scaietii, turita, vascul). La speciile endozoocore fructele sunt ingerate de animale, iar semintele sunt eliminate dupa ce trec prin sistemul digestiv (ex. la corn, zmeur, mur).

MUSTATA ~ati f. 1) par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

brei s. m. – Muschi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscuta. Este posibil sa fie in legatura cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

CAMGARN s. n. lana cu par lung, care capata dupa pieptanare o uniformitate deosebita. ◊ stofa de calitate superioara din fire de lana netede. (< germ. Kammgarn)

sofrac (-ci), s. m. – (Bucov.) Pasare (Troglodytes parvulus). – Var. Banat sofrag. Sl., cf. sb. cvorak „graur”, svraka „cotofana” (Candrea; Scriban); dar lipseste veriga de legatura. Trebuie sa fie cuvint identic cu sofran, s. m. (Banat, varietate de soim, Lanius collurio), care pare ca s-ar fi contaminat cu sofran (planta).

atuncea (ea dift.) si atunci adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, si tunc, atunci; sp. entonces). In acel timp (trecut ori viitor): Unde erai atunci? Ce vei face atunci? In acest caz: daca e asa, atunci imi pare bine. Pe atunci, in acel timp mai departat, in vremea aceia.

CONTRATIMP (‹ contra¹ + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin aparitia unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fractiune de timp tare al masurii pe un timp slab. 2. Circuit in c. = circuit electric sau electronic avind un numar par de elemente grupate simetric, astfel incit tensiunile electrice aplicate celor doua jumatati sa fie egale si in opozitie; se utilizeaza la amplificatoare, redresoare etc. in c. sau in push-pull. 3. in contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.

par-DESSUS LE MARCHE (fr.) in plus – In plus fata de ceea ce a fost convenit, stabilit.

TABANIDA s. f. (La pl.) Familie de insecte din ordinul Diptera, asemanatoare cu mustele; se caracterizeaza prin dimensiuni mari (11-25 mm), corp gros, lipsa perilor, antene scurte, ochi voluminosi, aparat bucal foarte puternic, adaptat pentru intepat. Femelele fecundate sunt hematofage, atacand animalele (bovine, cabaline, cervidee) si uneori omul, in zilele calde de vara. sunt vectori pentru numerosi agenti infectiosi (bacterii, virusuri) si parazitari. Exista peste 2.000 de specii; la noi sunt cunoscuti sub numele de tauni.

MITA, mite, s. f. (Mai ales la pl.) fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ Lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.

SUBTIA, subtiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni mai subtire (I 1). ◊ Expr. (Tranz.) A-si subtia buzele (sau gura) = a-si strange buzele, facandu-le sa para mai subtiri, mai mici; a vorbi din varful buzelor. ♦ Tranz. (Despre imbracaminte) A face ca cel care o poarta sa para mai zvelt, mai slab. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos sa fie mai putin concentrat, mai putin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul sa aiba un timbru mai subtire, mai inalt. 4. Refl. fig. (Despre oameni si despre insusirile sau manifestarile lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ti-a] – Lat. subtiliare.

CAMGARN s.n. Lana cu par lung, care capata dupa pieptanare o uniformitate deosebita. ♦ Stofa de calitate superioara, facuta din fire de lana netede. [Pl. -nuri, var. kammgarn s.n. / < germ. Kammgarn].

catrafuse s. f. pl. – Numai in expresia a-si lua catrafusele, a pleca repede, a o sterge. – Var. catravase. Origine necunoscuta. pare a fi o interpretare umoristica a lui catavasii (cf. rus. katavasija „incurcatura”), in sensul ca primul obiect pe care trebuie sa-l ia preotul cind pleaca trebuie sa fie liturghierul sau cartea de rugaciuni. Cihac, II, 488, citeaza un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialisti.

solz (-zi), s. m. – 1. Placa mica tegumentara; scuama. – 2. Lama, placa de metal al unei armuri. – 3. Pulbere pe aripile fluturilor. – 4. (Arg.) Bani. Origine necunoscuta. Der. din lat. sǒlidum (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 302; Philippide, Principii, 148; Puscariu, Dacor., VII, 480; Puscariu, Lr., 187) sau din sl. sluzu „muci” (Cihac, II, 354; Candrea), care apare o singura data cu sensul de „solz”, neconsolidat in sl., nu pare posibil, in primul rind pentru ca pentru ca asemenea caz pl. ar trebui sa fie *solji, ca minz, piez sau, ca in cazul lui viteaz, breaz etc. Prezenta lui -zi pledeaza in favoarea unei creatii, expresive, desi ideea sa nu este clara. Cf. bulz. – Der. solzi, vb. (a acoperi cu solzi); solzos, adj. (acoperit cu un strat ca de solzi).

ORZ m. 1) Planta erbacee cerealiera cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescenta in forma de spic, ale carei boabe sunt folosite ca furaj si in alimentatie. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gaste a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merita. /<lat. hordeum

IMPLETIT², -A, impletiti, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubite etc.) Reunit, incrucisat cu altele intr-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lana, bumbac, canepa etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse intr-un anumit fel. 2. (Despre par) Strans in cozi, facut cozi. 3. (Adesea fig.) Incrucisat, incolacit. – V. impleti.

SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.

DARZ ~za (~ji, ~ze) 1) Care vadeste indrazneala si curaj. fire ~za. 2) Care nu renunta la convingerile sau la principiile sale; neinduplecat; neclintit. 3) rar Care are o parere exagerata despre sine; mandru; fudul; increzut; tantos; semet; ingamfat; infumurat; maret. /<sl. druzu

STRUNA, strune, s. f. 1. fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

MOT¹ moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ◊ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ◊ ~ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etc. 5) parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Orig. nec.

flor (floara), adj. – Blond, cu parul roscat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beitrage, 16; Pascu, I, 86). Cuvint rar in rom., abia daca a fost atestat in mr. Constituie o explicatie mai buna pentru toate numele de persoane si de animale in general se pun in legatura cu floare, cum sint: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florila, pentru boi, Floran pentru ciini. In general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu parul galben; insa prin etimologie populara se dau adesea si unor animale care se nasc in saptamina Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (baltat cu rosu).

perinda (-dez, perindat), vb. – 1. (Trans.) A parcurge, a strabate, a veni unul dupa altul. – 2. (Refl.) A se succeda, a alterna, a se inlantui. – Var. perinda, (Trans.) parinda. Origine indoielnica. Se considera ca der. al lui pe rind „in serie unul dupa altul” (Tiktin; Candrea; Scriban), dar aceasta der. nu pare spontana in rom. (unde mai exista de la rind si der. verbal rindui). Totusi ar putea fi un calc lingvistic al carui model nu a fost semnalat. E cuvint modern (sec. XIX). Der. din mag. perrend „ordinea unui proces” (Bogrea, Dacor., IV, 840) nu pare mai simpla.

spegma, spegme, s.f. 1. (pop.) ata de canepa, rasucita si impletita, in doua fire. 2. (pop.) smoc format din fire de canepa, de bumbac, de lana, dupa daracit; calti de proasta calitate care cad la melitat; smoc de par sau de iarba.

pastra (pastrez, pastrat), vb. – 1. A tine, a se ingriji de... – 2. A conserva, a retine. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spastrescu, spastrire, megl. pastres, pastriri. Ngr. παστρεύω „a curata”, din πάστρα „curatenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curata” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie sa fie admisa o confuzie a lui παστρεύω „a curata” cu παστώνω „a sara, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibila, cf. Rosetti, I, 161. Der. pastru, s. n. (conservare; economisire); pastrator, adj. (care pastreaza). Bg. pastrja „a pastra”, pastrenije „conservare” par sa provina din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233).

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care il determina denumeste obiectul neindividualizat in discutie) Un prieten. ◊ (Accentueaza notiunea exprimata de substantiv) O bucurie se vestea in ochii ei. ◊ (Da sens general substantivului) Un artist, fie si mai genial decat Paganini. ♦ (Inaintea unui nume propriu sugereaza o comparatie) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se parea ca vad un Platon. ♦ (Da valoare substantivala unor cuvinte pe care le preceda) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

tivic (-curi), s. n. – Lat, coarda. Origine necunoscuta. Der. din tc. tevfik „sfirsit” (Scriban) este improbabila. Trebuie sa fie cuvint identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilinca, s. f. (intrument primitiv pentru a impleti laturi de par de cal sau de capra); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Seineanu, II, 363 le explica pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur.

prat s. m. – fineata. Cuvint citat in vechile dictionare si pe care Puscariu 1369 si REW 6732 il indica drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie sa fi fost creat de autorii latinisti din sec. XIX (chiar Puscariu declara ca nu cunoaste cuvintul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare si el o creatie artificiala, dupa fr. prairial.

cratita (cratite), s. f. – 1. Vas de bucatarie de gatit. – 2. (Arg.) Slujnica. Origine necunoscuta. pare a fi cuvint sl. Candrea si Scriban il pun in legatura cu bg. kraticika „putin inalt”, sb. kratica „scurtare”, cratita fiind un vas scund. Dupa Meyer 129, din sl. graticika „gratie”.

farfurie (farfurii), s. f. – 1. Portelan. – 2. Obiect de forma rotunda, din portelan, fainta etc. in care se serveste mincarea. – Mr. farfuriu. Tc. farfuri, din per. faghtūrῑ (Seineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί, alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). Sec. XVIII (prima fabrica de portelan a fost creata in Bucuresti, in 1806, de Constantin filipescu). – Der. farfurigiu, s. m. (inv., vinzator de portelan); farfurioara, s. f. (farfurita). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).

tirna (-ne), s. f. – 1. Cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din rom.), in legatura cu sl. trunu „spin”, cf. tirn. Aceasta der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.

2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

PERISTOM s.n. 1. Regiune care inconjura gura la unele animale inferioare, cum sunt infuzorii. 2. (Bot.) partea de la marginea unor muschi formata dintr-un numar de dintisori vizibili dupa caderea operculului. [< fr. peristome, cf. gr. peri – imprejur, stoma – gura].

subred (-da), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hybridus ‹ gr. ύβρίδος, cu s ‹ ex-; pentru schimbarea si › su-, cf. suera; la relatia semantica „hibrid” = „degenerat” este normala, cf. bastard. Oricum, terminatia -ed nu poate fi decit lat. -idus, care nu a fost productiva in rom., cf. linced, muced, rinced. – Der. din sl. supli „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibila. – Der. subrezi vb. (a slabi); subrezeala (var. subrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate).

A fiLA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare

PRIPON ~oane n. 1) Tarus infipt in pamant, de care se leaga animalele pentru a paste intr-un anumit loc. 2) Funie cu care se leaga animalele de acest tarus. 3) par batut adanc in pamant de care se leaga o ambarcatiune la malul unei ape. 4) Unealta de pescuit, constand dintr-o sfoara lunga, de care sunt legate din loc in loc fire scurte, prevazute cu carlige la capete. /<sl. preponu

aiepta (-t, -at), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Puscariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusa sub semnul intrebarii datorita rom. al lui i lat. in hiat, care in mod normal trebuia sa dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totusi, ca i lat. s-a redus pina la disparitie inainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (in)cet, astfel ca nu exista motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O ramasita, 21, propune lat. *abiectāre si Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supozitie care nu reprezinta nici un avantaj. In Trans. – Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptator, adj. (care arunca).

funingine (funingini), s. f. – Materie neagra rezultata din arderea incompleta a corpurilor organice. – Var. funigine, (Trans.) funi(n)gana. Mr. furi(n)dzine. Lat. fulῑgo, fuliginem (Puscariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, Elements, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Der. funinginat, adj. (negru), care, dupa Candrea-Dens., 687 si DAR, reprezinta lat. fuliginatus pare mai curind der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru).

pazvan (-ni), s. m. – Garda, straja. – Var. pazavan. Tc. pazvand (der. din per. bazou bend „bratara”, propusa de Bogrea, Dacor., III, 734, pare gresita). – Der. Pazvante (var. Pazvanoglu), s. m. (pasa din Vidin rasculat contra sultanului turc in 1797; simbol de invechit si perimat), din tc. Pazvant-Oglu „fiu de ostas de garda”; pazvangiu, s. m. (soldat din trupele lui Pazvant-Oglu; tilhar, hot).

rabla (rable), s. f. – 1. Hirb, obiect stricat. – 2. Gloaba, mirtoaga. Origine incerta. Trebuie sa fie pus in legatura cu sb. rabatno „in stare proasta”, rabljenje „uz”; dar lipseste veriga apropiata. Legatura cu sas. Rabel „pleava, praf” (Draganu, Dacor., IV, 773) pare mai putin probabila. – Der. rablari, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvintul anterior (dupa Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).

POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis

stativa stative, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) razboi de tesut. 2. (reg.; la pl.) talpile razboiului. 3. (reg.; la pl.) partile laterale ale razboiului. 4. (inv.) meseria tesatorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; in sintagma) stative de intins piele = suport de lemn folosit in tabacarie pentru curatirea de par a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scara. 8. (reg.) scaun de inspitat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capra pentru taiat lemne. 10. (reg.) instalatie de lemn in care sunt potcoviti caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele doua paralele ale ferastraului, de care se leaga panza.

costras (costrasi), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Minz. – 3. Cal cu parul vargat. – Var. costres, costros, costrus. Sb. kostres, bg. kostrus, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explica prin asemanarea intre aripioara superioara a pestelui si coama calului, dupa ce a fost taiata prima oara, iar sensul 3, prin aspectul vargat al amindorura. – Der. costrusa, vb. (a taia coama minzului); costresi (var. costrosi), vb. refl. (a se zbirli parul, a se ridica), cf. sb. kostresiti.

lascaie (lascai), s. f. – para, aspru, moneda divizionara de cupru, valoare, inv., paritate. – Var. lescaie, letcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se foloseste putin la pl., principalul sau inteles fiind acela de termen de comparatie, pentru a indica un obiect fara valoare ca sp. pito, pizca. – Lascaiata, s. f. (Olt., Banat, oala cu doua toarte) pare sa se explice prin ideea de „oala fara valoare, hirb” (Candrea).

SCANDIU (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pamanturilor rare, alb-cenusiu, cu luciu metalic; se gaseste in natura sub forma de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, in 1879. Utilizat pentru obtinerea aliajelor usoare cu mare rezistenta mecanica si la coroziuni, in calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi inalte, ca filtru de neutroni in tehnica nucleara.

SI VIS PACEM, parA BELLUM (lat.) daca vrei pace, pregateste-te de razboi – Vegetius, „Epitome institutionum rei militaris”. In sens mai larg, pentru a ocroti munca pasnica, trebuie sa fii pregatit sa te aperi de agresorul potential.

gluma (glume), s. f. – Banc, poveste plina de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumu (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminatie se explica, fie printr-un caz flexionar de la glumu, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerusinare”, sau, mai curind, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. Dupa Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumet, adj. (care glumeste), cf. sl. glumici, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; inv., a se ocupa; inv., a birfi), sensurile inv. fiind imprumuturi lit. din sl., fara circulatie reala.

infulica (infulic, infulicat), vb. – 1. A impovara, a coplesi, a covirsi. – 2. A inghiti, a infuleca. – Var. infuleca, (rar) infuli. Lat. fullicāre „a scutura, a bate”, de la fullo „batatoare, piua”. Pentru trecerea semantica, cf. sp. cargar. Explicatia traditionala, pe baza lat. follicāre, de la follis (Puscariu 846; Candrea-Dens., 620; REW 3417; DAR), pare mai putin convingatoare, intrucit lat. inseamna „a sufla, a pufni” (pentru a explica semantismul, Tiktin admite influenta lui foale), si ca primul sens, care trebuie sa fie cel original, ramine neexplicat. Ultima var., pentru care se citeaza un singur ex., este neclara.

prepeleac (prepeleci), s. m. – 1. par cu cracane, pentru a servi drept suport. – 2. Stilp, scara. – Var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incerta. Dupa Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvintul nu a fost identificat, cf. Tiktin. Dupa acesta, dintr-un sl. *prepeljaku „mobila pe care se asaza prepelitele”, cf. prepelita, dar aceasta ipoteza nu este convingatoare. Ca obiect serveste pentru a aseza pe cracile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fin, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac ‹ perpeli „a se arde, a se praji”.

1) carare f., pl. carari (lat. carraria, it. carraja, vfr. charriere, pv. carriera, sp. carrera, pg. carreira. V. carare). Drum de trecut cu picioru, fie pe munte, fie pe cimp ori intr´o gradina s. a.: imi place mai mult sa merg pe carare de cit pe drumu carelor. Dunga facuta cu peptenele in par, in peptanatura: a-ti face cararea. fig. A merge pe doua carari, a fi beat. A scurta cuiva cararile, a-l face sa nu mai vie [!] pe undeva. V. poteca, colnic, pirtie.

cetina (cetini), s. f. – 1. Ac de brad. – 2. Ramura de brad. Sl. cetina, der. colectiv de la cetu „ac, teapa, dinte” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144), cf. sb., cr. cetina, ceh. setina, alb. cetina; mag. csetina pare a proveni din rom. – Der. cetin, s. m. (ienupar); cetinis, s. n. (padure de brazi); incetinat, adj. (cu ramuri dese, se spune numai despre brazi). Nu a fost explicata corespondenta cu it. cetina „taiere de copaci”, a carui origine este necunoscuta, dupa Prati 262.

jita (jite), s. f. – 1. filon, vina. – 2. Sfoara, legatura. Bg., sb. zica (Cihac, II, 160; Conev 60; DAR). In Munt. si Banat; cf. nojita. Trebuie sa fie cuvint identic cu jijita, s. f. (lastar, ramura ce se catara), a carui der. este neclara; si de asemenea cu ghita (var. gita), s. f. (coada de par, scul, legatura de prins parul), var. mold. (cf. ghintura-jintura), pe care Scriban o pune in legatura in mod gresit cu ngr. ϰότσος „coada”; der. ghitos, adj. (Mold., paros).

scinteie (-i), s. f. – particula incandescenta care sare din foc; licar. – Mr. scinteal’e. Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Puscariu 1533; Pascu, Beitrage, 12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 si Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumita contaminare sau analogie cu excandere (Puscariu) sau cu alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285). Lat. *scinta, forma primitiva a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare indoielnica. Scant- in loc de scint- nu pare greu de admis, cf. formele paralele scindula-scandula, silvaticus-salvaticus, serica-*sarica etc. Der. scinteia, vb. (a scoate scintei; a luci, a straluci); scinteiuta, s. f. (focsor, vacarita, Anagallis arvensis; banut, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); scinteioara, s. f. (focsor, vacarita).

Berenice, sotia lui Ptolemaeus al III-lea Euergetes. Ea si-a taiat parul si l-a oferit in dar zeilor, cu rugamintea de a-i aduce teafar inapoi sotul, plecat sa lupte in Syria. Legenda spune ca darul ei a fost transformat intr-o constelatie: Cosita Berenicei.

A SE S*****I ma slobod intranz. 1) (despre un obiect care leaga) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a ~t. 2) (despre animale tinute legate sau in captivitate) A reusi sa scape, devenind slobod. Cainele s-a ~t din lant. 3) A atarna in jos. parul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.

G****A s. f. A**s. (pare sa provina din lat. cavum = gaura (cf. gaoace) + suf. -za; dupa DAR, din sl. (neatestat) *gązu, dar cf. bg. gaz, sb. guz, pol. guzica, rus. guzno, care sunt mai putin acceptabile d.p.d.v. fonetic; deriv. din gr. medie γάβος = groapa este improbabila (Cihac))

odinioara adv. – 1. Odata. – 2. Demult, in timpuri stravechi. – Var. (inv.) danaoara, dinaoara; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o data”; cf. de doua ori (explicatie comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oara), sugerata de Candrea, pare mai dificila, caci rom. ar presupune forma redusa a art. f., o in loc de una). Cf. nici odinioara (var. inv. nice danaoara) „niciodata”, a carei comp. a fost reprodusa in niciodata. Var. moderne cu sensul „de curind, acum o clipa”. – Cf. oara.

cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.

LAMA² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, imprumutat dintr-o limba indigrna din Peru, in care toate animalele cu lana poarta acest nume) s. f. Mamifer rumegator, din familia canelidelor, inrudit cu camilele, de c. 120 cm inaltime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoe, mai exista in stare salbatica, celelalte fiind deja domesticite cand au ajuns primi spanioli in America de Sud. Traieste in zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povara si intrebuinteaza carnea lor, blana, grasimea, parul (tesaturi, franghii), balegarul (pentru foc).

afunda (afund, afundat), vb. – 1. A adinci. – 2. A scufunda. – 3. (refl.) A cadea la fund. – Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directa din lat. affundāre pare a se baza pe prezenta it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Puscariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este insa posibil ca toate cuv. rom. sa fie der. neol., cum remarcase deja REW. – Der. afundator, s. m. (scufundator); afundatura, s. f. (ascunzatoare); afundis, s. n. (adincime); afunzime, s. f. (adincime, prapastie).

caldaras (caldarasi), s. m. – Botros (Pyrrhula europaea). Lat. c*******s (Candrea-Dens., 233; REW 1686; DAR); cf. it. c******o (c*********o, c*******o), fr. chardonneret, „sticlete”. Rezultatul normal, *cardel, a fost schimbat prin adaugarea suf. -as si printr-o falsa asociere cu caldare. Aceasta analogie aparenta l-a determinat pe Tiktin sa derive numele pasarii, de la caldare, ipoteza care pare de asemenea posibila pentru REW.

stim s.n. (pop.) 1. fire de lana (scurte si de proasta calitate) care raman, dupa daracit, in coltii daracului; resturi de lana sau de canepa ce ies din tesaturi, cand se dau la piua. 2. (fig.) par (de pe capul omului). 3. (reg.) iarba deasa, scurta si greu de cosit. 4. (reg.) planta cu tulpina rigida, cu frunze subtiri si cu spicuri lungi; taposica.

flacara (-acari), s. f. parte luminoasa care se inalta ca o limba de foc dintr-un corp aprins, para, vapaie. – Lat. facula, cu l expresiv, care insoteste adesea un f initial, cf. flamand, si it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiocina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Puscariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explica de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminari cu flamma sau cu *flacca. – Der. flacara, vb. (a arde, a scoate flacari); flacarie, s. f. (vilvataie); flacaros, adj. (rar, care scoate flacari); inflacara, vb. (a aprinde, a arde, a infierbanta). – [3415]

FUNIE ~i f. 1) Sfoara groasa, confectionata prin rasucirea mai multor fire unul in jurul altuia; franghie. ◊ Drept ca ~a in sac (sau in traista) a) stramb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strange, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge intr-o situatie critica, la deznodamant. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobatie pe o funie intinsa; b) a fi foarte activ (si docil). A vorbi de ~ in casa spanzuratului a vorbi in prezenta cuiva despre ceva care ii aminteste de lucruri neplacute. 2) inv. Unitate de masura pentru lungime folosita, in trecut, la masurarea pamantului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis

ciuguli (-lesc, -it), vb. – 1. Despre pasari, a ciupi de ici colo cu ciocul mincare. – 2. A paste, a rupe iarba, a minca lujeri. – 3. A minca pe apucate, a minca dintr-un aliment cite putin, luind de ici si de colo. – 4. A spicui, a culege de ici si de colo. – 5. (Refl.) A se mingiia. – Var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 91), pentru a carei consonanta cf. ciocani, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil sa existe o legatura cu cioc „plisc” (Cihac, II, 53; Tiktin), dar aceasta ipoteza nu pare necesara. Este putin probabila der. din mag. csokolni „a saruta” (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csogolni „a curata de coaja” (DAR). Sensul 5 indica o confuzie cu giugiuli. – DAR considera ciumeli ca fiind cuvint distinct, dar nu este posibil sa separam pe ciuguli de ciumuli. Cf. cimili.

fiLA vb. I. tr. 1. a transforma un material textil in fire. 2. a rasfira in mana cartile de joc. 3. (fig.) a urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. (muz.) a canta o nota prelungita, facand sa varieze intensitatea. 5. a taia suvite de par pentru a-l rari. 6. (mar.) a desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. II. intr. 1. (despre lampi cu fitil) a arde cu palpairi si scotand fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la inaltime mica, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)

camana (camene), s. f. – 1. Greutate veche, de aprox. 10 kg. – 2. Impozit vechi, anterior sec. XV. Se platea dupa greutate, pe miere. Intrucit acest produs se vindea la inceput in circiumi, numele s-a extins apoi la impozitul platit pentru vinul vindut in localurile publice. – Var. camena. Sl. kamenu „piatra, greutate”. Dupa Cihac, II, 39, din sb. komina „tescovina”, ceea ce pare mai putin probabil. – Der. camanar, caminar, s. m. (perceptor de impozite); mare caminar, s. m. (capetenie a caminarilor, boier de rangul doi, fara drept de a lua loc la sfat; in 1834 rangul sau a fost asimilat gradului de capitan); caminarie, s. f. (indeletnicirea de caminar); caminarit, s. n. (nume care se dadea in Muntenia darii care in Moldova se numea camana, renta a marelui sfetnic, si incepind cu sec. XVIII a marelui paharnic).

gheura (-r, -at), vb. – A curata de boabe. – Var. gheora. Origine incerta. Dupa Candrea-Dens., 638; cf. REW 3770; DAR si Rosetti, I, 167, din lat. glabrāre „a netezi”, dar semantismul nu este clar. Trebuie sa fie cuvint identic cu a desgheura (var. desghiora, dejgheura), vb. (a scoate miezul de nuca), ce se considera ca rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban), sau *disglabrāre (Densusianu, Rom., XXXVI, 325; Candrea-Dens., 739; Rosetti, I, 165). pare a fi vorba mai curind de un cuvint legat de ghiara, cf. ghera „a zgiria”; intr-atit cele doua cuvinte se confunda uneori: cf. lasa mita, ca te ghioara (Agirbiceanu).

piedin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeala netesute. – Var. piedin, s. n., chiedin. Mr., megl. piadin. Lat. *pedinus, de la pedem (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Puscariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pedinu. Alb. pedim pare sa provina din rom. (Jokl, RF, II, 246).

sitar (-ri), s. m. – Pasare calatoare (Scolopax rustica). Origine incerta. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatura” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificila fonetic. Legatura cu sita „ciur” a fost sugerata in mod repetat, explicitindu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin gaurile pe care le face cu ciocul in cautare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicatie pare posibila, dar este mai probabila legatura cu ngr. σιτάρι „griu”, σιτευτός „grasime”, σιταρήθρα „ciocirlie”, din gr. σιτεύω „a se ingrasa”. Gr. ψιττάζω „a sisii” este improbabil (Scriban).

BUMBAC, (1) s. m., (2, 3) s. n. 1. S. m. Planta textila din familia malvaceelor, de origine tropicala si subtropicala, cu flori galbui sau rosietice si cu fructele capsule, care contin numeroase seminte acoperite cu peri pufosi (Gossypium). 2. S. n. fibra textila obtinuta, prin egrenare, de pe semintele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vata. ◊ Expr. A avea bumbac in urechi = a nu auzi bine. ♦ fir rasucit de bumbac (2), intrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Tesatura din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau tesatura de bumbac (2) tratat cu diverse solutii spre a capata luciu. 3. S. n. (In sintagma) Bumbac colodiu = substanta exploziva pe baza de nitroceluloza. – Cf. scr. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombacium.

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

funigel (funigei), s. m. – 1. fir de pinza de paianjen care pluteste liber in aer. – 2. Piesa de la razboiul de tesut pe care se intind firele. Lat. *funicellus, dim. de la funis „funie”. Semantismul primei acceptii se explica, intrucit este vorba de fire (cf. numele sau francez, fil de la Vierge sau filandre). Dupa ipoteza lui Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Puscariu 674; DAR; si Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fuligella, dim. de la fulῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al doilea sens, rar, apare numai in dictionarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furniga.