ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.

IARBA, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paste, murgule, iarba verde = va trebui sa astepti mult pana ti se va implini ceea ce doresti. Din pamant, din iarba verde = cu orice pret, neaparat. ♦ Nutret verde, proaspat cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarba rea = a) buruiana otravitoare; b) fig. om rau, primejdios. 3. Pajiste. 4. Compuse: iarba-de-mare = planta erbacee cu frunze liniare si cu flori verzi, care creste pe fundul marii si ale carei frunze uscate sunt folosite in tapiterie; zegras (Zostera marina); iarba-broastei = mica planta acvatica, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorita petiolului lung) plutesc la suprafata apei, si cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = planta perena din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse in capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (in basme) iarba cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa incuiata; p. ext. putere supranaturala, care poate ajuta la ceva greu de obtinut; iarba-gaii = planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarba-creata = izma-creata; iarba-deasa = planta erbacee cu tulpini subtiri, cu frunze inguste si flori verzi, dispuse in panicule (Poa nemoralis); iarba-grasa = planta erbacee cu tulpina ramificata si intinsa pe pamant, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea); iarba-mare = planta erbacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene (Inula helenium); iarba-alba = planta erbacee ornamentala cu frunzele vargate cu linii verzi si albe-rosietice sau galbui (Phalaris arundinacea); iarba-canarasului = planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui si semintele galbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarba-albastra = planta erbacee cu frunzele ingramadite la baza tulpinii si cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = planta erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-campului = planta erbacee cu tulpinile noduroase si cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarba-neagra = a) planta erbacee cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii pe dinafara si galbene-verzui pe dinauntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare si flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarba-rosie = planta erbacee cu tulpina rosiatica, cu frunze nedivizate, lanceolate si cu flori galbene dispuse in capitule; (pop.) carligioara (Bidens cernuus); iarba-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze lanceolate, paroase, cu flori albastre, rar rosii sau albe (Echium vulgare); b) planta cu tulpina paroasa, cu flori albastre sau rosietice (Veronica latifolia); c) broscarita; iarba-soparlelor = planta erbacee cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata in spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarba-stelata = planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pe fata superioara si pe margini paroase si cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarba-de-Sudan = planta cu tulpina inalta, cu frunze lungi, cultivata ca planta furajera (Sorghum halepense). 5. Praf de pusca. – Lat. herba.

JIU-JITSU s. n. Gen de lupte in stil liber, de origine japoneza, cu o tehnica speciala, in care sunt folosite procedee brutale de atac si de autoaparare, mergand pana la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jitu] – Din fr. jiu-jitsu.

NUCSOR, nucsori, s. m. 1. Nuculet. 2. Arbore tropical ale carui seminte aromate sunt folosite drept condiment. (Myristica fragrans). – Nuc + suf. sor.

CORINDON s. n. Oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei in nuante de albastru si galben, ale carui varietati transparente sunt folosite ca pietre pretioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru slefuire. – Din fr. corindon.

PIPER, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Planta tropicala din familia piperaceelor, cu tulpina lunga si subtire, taratoare sau agatatoare, ale carei fructe, in forma de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), usor indecent, picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limba = a fi ironic, rautacios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supara, a se mania. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supara, a mania, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii rautacioase. A face (pe cineva) cu sare si cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou si cu otet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ fig. Element dinamic, inviorator sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (in compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper rosu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joaca la nunti; melodie dupa care se executa acest dans. – Din ngr. piperi, sl. piperu.

PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din faramitarea naturala a scoartei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vietuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfarama in bucati; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fara rost; c) (fam.) a invinge pe cineva intr-o discutie in contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf si pulbere sau a (se) preface in praf = a (se) distruge complet, a nu mai ramane nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu ramane nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf in ochii cuiva = a incerca sa insele pe cineva, dandu-i iluzia ca lucrurile sunt altfel decat sunt in realitate, a induce in eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grija, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe toba = nimic. 2. (De obicei urmat de determinari) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine si care sunt folosite in diferite scopuri. ◊ Praf de pusca = pulbere formata dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf si carbune de lemn, folosita ca explozibil. Praf de spuma = preparat care produce in contact cu apa o spuma si care se foloseste pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se intrebuinteaza in patiserie pentru a face sa creasca aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care il degajeaza. Lapte praf = lapte sub forma de pulbere, obtinut prin eliminarea apei din componenta lui. Praf de bronz = pulbere care se amesteca cu ulei sau cu lac si formeaza vopsele care imita metalul. Praf de matase = substanta cu aspect lucios, preparata din mica¹ pisata, folosita la zugraveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil si imputrescibil, obtinut din cenusa de la termocentrale cu adaosuri de pacura, folosit pentru hidroizolari. 3. Spec. Substanta toxica sau medicamentoasa in forma de pulbere; (pop.) doza dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = c*****a. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (inv. si reg.) prav s. n.] – Din sl. prachu.

LAMA², lame, s. f. Gen de mamifere rumegatoare asemanatoare cu camilele, dar mai mici si fara cocoasa, care traiesc pe platourile inalte din America de Sud si care, domesticite, sunt folosite ca animale de povara (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

AGUD ~zi m. pop. Pom cu lemn tare, cu fructe mici, carnoase, comestibile, ale carui frunze sunt folosite ca hrana pentru viermii-de-matase; dud. / Din aguda

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj

CONCINA ~e f. rar Joc de carti la care sunt folosite toate cartile. /<ngr. kontsina

CORINDON ~oane n. Mineral foarte dur, transparent sau colorat, folosit ca abraziv, unele din varietatile caruia sunt folosite ca pietre pretioase. /<fr. corindon

DUD duzi m. Pom cu fructe mici, comestibile, mustoase si dulci ale carui frunze sunt folosite la hranirea viermilor de matase; agud. /<turc. dud

LEUSTEAN m. Planta erbacee cu miros patrunzator, ale carei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-us-] /Orig. nec.

ORZ m. 1) Planta erbacee cerealiera cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescenta in forma de spic, ale carei boabe sunt folosite ca furaj si in alimentatie. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gaste a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merita. /<lat. hordeum

RADACINOASA ~e f. 1) la pl. Grup de plante ale caror radacini sunt folosite in industria alimentara sau ca furaj (reprezentanti: sfecla, morcovul, ridichea etc.). 2) Planta din acest grup. /radacina + suf. ~oasa

SCUMPIE ~i f. Arbust inalt, cu frunze eliptice si flori verzi-galbui, grupate in inflorescente, ale carui frunze si coaja sunt folosite in tabacarie, vopsitorie si medicina. [G.-D. scumpiei] /<pol. skapia

SILNIC² ~ci f. Planta erbacee cu tulpina taratoare, paroasa, ale carei frunze si flori sunt folosite in scopuri medicinale. /<sl. siliniku

SIMINICHIE ~i f. Arbust mic cu flori galbene, ale carui frunze inguste si alungite sunt folosite ca purgativ si diuretic. [G.-D. siminichiei] /<turc. senameki

UNU² una num. card. 1) (cand determina un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul numar care sta la baza numerotatiei si reprezinta o cantitate egala cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care preceda pe al doilea; intai. /<lat. unus, ~a

VAREC ~ci m. Alge marine de culoare galbena, care sunt folosite drept ingrasamant. /<fr. varec

ALGA s.f. Algele comestibile sunt folosite traditional in bucataria japoneza (kombu, nori, mekabu, wakame), dar si in cea europeana, indeosebi in tarile nordice, in Marea Britanie si Irlanda (kelp, carrageen / caragheen, Irish moss), proaspete („salata-de-mare”) sau uscate si presate; ele se utilizeaza si ca materie prima pentru producerea de gelifiante; v. agar-agar.

CHIMION s.m. 1. Planta umbelifera bi- sau plurianuala, spontana sau cultivata, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, iar in bucataria europeana drept condiment; pop. chimen, chimion-de-camp, chimion salbatic (Carum carvi). 2. Planta umbelifera anuala ale carei seminte aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari si mai amare decat ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment in bucataria orientala (mai ales chimion alb) si in cea occidentala, in special in amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum si in farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).

SALVIE, salvii, s.f. In gastronomie, frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite, mai ales in tarile mediteraneene, drept condiment in preparatele din carne de vitel, de miel, in sosuri, umpluturi de carnati, la pizza etc., precum si ca aromatizant pentru diverse bauturi (vermut, otet), dandu-le un gust si o aroma caracteristice acestor zone geografice.

RAfiE s.f. Nume dat mai multor plante exotice din grupa palmierilor, ale caror fibre sunt folosite la confectionarea sforilor, a legaturilor etc. ♦ fibra obtinuta din nervurile frunzelor acestor plante. [Gen. -iei. / < fr. raphia, it. rafia, germ. Raphia].

TABULATIE s.f. Operatie facuta de anumite masini de calcul atunci cand sunt folosite la insumari; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio].

maselarita s.f. (pop.) 1. planta erbacee otravitoare cu flori galbene patate cu violet; semintele si frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de masele. 2. maseaua coasei. 3. forta.

bi- Prefix de origine neol., care indica in principiu reduplicarea ideii exprimate in continuare. In practica, insoteste adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite in rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. fata de formatiile pe baza cuvintelor care au si uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.

SOIA s.f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, originara din Asia, ale carei seminte sunt folosite in industria alimentara, in farmacie etc. [< fr. soja, soya].

SUMAC s.n. Arbust mediteranean ale carui frunze, bogate in tananti, sunt folosite la fabricarea pieilor fine. [< fr. sumac, cf. ar. summaq].

SOIA s. f. planta erbacee leguminoasa, originara din Asia, ale carei seminte, bogate in grasimi si in proteine, sunt folosite in industria alimentara, in farmacie etc. (< fr. soja, soya, germ. Soja)

ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative ale caror frunze si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic care imita frunzele acestei plante. – Fr. acanthe (lat. lit. acanthus).

BRUSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari si late, cu flori purpurii sau violete; sunt folosite pentru proprietatile lor medicinale (Lappa maior, minor si tomentosa); lipan. [Var.: brustur s. m.]

CEARA s. f. 1. Substanta plastica galbuie produsa de albine si recoltata de om prin topirea fagurilor; substanta de origine minerala, vegetala sau animala, insolubila in apa; ambele sunt folosite la fabricarea lumanarilor, in apretura si in multe alte ramuri ale industriei. ◊ Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina si cu alte substante. Ceara rosie = compozitie de guma, lac si rasina, cu care se pecetluiesc scrisorile. 2. Cerumen. – Lat. cera.

MANGAN (‹ germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247ºC, p. f. 2.030ºC), metal alb-cenusiu, foarte dur si foarte sfaramicios, care se gaseste in natura sub forma de oxizi. Formeaza combinatii in starile de valenta 2, 3, 4, 6 si 7. Se intrebuinteaza la fabricarea unor oteluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vietii, fiind prezent in tesuturile animale si vegetale. Organismul uman contine c. 30 mg. de m. Multe saruri ale m. sunt folosite in terapeutica. Mari cantitati de m. se afla pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

iarba sf [ At: COD. VOR. 144/15 / Pl: (inv) ierbi, e, (5, 12, 13 colectiv) ierburi / E: ml. herba ] 1 Plante erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. 2 (Ie) Paste murgule, iarba verde Va trebui sa astepti mult si bine pana ti se va intampla ceea ce iti doresti. 3 (Ie) Din pamant, din iarba verde Cu orice pret Si: neaparat. 4 Nutret verde, proaspat cosit. 5 (Lpl) Buruieni de tot felul. 6 Pajiste. 7 (Is) ~ba rea Planta otravitoare nedefinita mai indeaproape. 8 (Pfm; ias) Om rau, primejdios. 9 (Reg; Ie) A fi de-o iarba cu cineva A fi de aceeasi varsta sau de acelasi neam cu cineva. 10 (Ie) Cand mi-o creste iarba-n barba Niciodata. 11 (Ie) A creste iarba pe sub cineva A fi lenes. 12 (Is) Ierburi de leac Plante medicinale. 13 Plante cu care se condimenteaza mancarurile. 14 (Arg) Nume dat marihuanei sau hasisului. 15 (Ie) A merge la iarba verde A merge la picnic. 16 (Ic; sic iarba-boierului, iarba-canarasului, iarba-canarasului, iarba-canarului, iarba lui Timofte, iarba-matei, iarba-popilor, iarba-preotilor, iarba-sarpelui, iarba-serpii, iarba-sierteasca, iarba-balaie, iarba-boiereasca, iarba-crestata, iarba-dalba, iarba-de-matase, iarba-ghilana, iarba-neagra si mare, iarba-sura, iarba-sierteasca, iarba-serpeasca, iarba-tarcata, iarba-tarcatica, iarba-vargata) iarba-alba Planta ierboasa din familia gramineelor, cu frunze vargate cu linii albe – rosiatice, cultivata mai ales prin gradini Si: ierbaluta, panglicuta (Phalaris arundinacea). 17 (Bot; ic) iarba-albinei, iarba-albinelor, iarba-ciutei Dumbravnic (Melittis melisophyllum) 18 (Bot; ic) iarba -alunecoasa, iarba-aspra, iarba-teapana Taposica (Nardus stricta). 19 (Mtp; Ic) iarba-apelor Un anumit fel de iarba (1) care rasare in locurile unde apar la suprafata izvoarele si pe care nu o recunoaste decat cel initiat. 20 (Bot; ic) iarba-asinului Luminita (Oenothera biennis). 21 (Ic) iarba-aerului, iarba-fiarelor, iarba-cerii, iarba-ferii, iarba-fierului, iarba-randunelei Planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynachum vincetoxicum). 22 (In basme; ic) iarba-fiarelor Iarba (1) cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa. 23 (Pex; fig; iac) Putere supranaturala care poate ajuta la ceva greu de obtinut. 24 (Bot; ic) iarba-bolnavului, iarba-balaurului, iarba-rosie, iarba-sarpelui Raculet (Polygonum bistorta). 25 (Bot; ic) iarba-baltii Coada-vulpii (Alopecurus pratensis). 26 (Bot; iac; sic iarba-bateata) Paius (Descampsia caespitosa). 27 (Bot; ic) iarba-boierilor, iarba-boierului, iarba-boilor Ricin (Ricinus communis). 28 (Bot; ic) iarba-boierului, iarba-brosteasca Barba-boierului (Ajuga laxmanni). 29 (Bot; ic) iarba-boierului Brusture (Arctium lappa). 30 (Ic) iarba-broastelor Mica planta, din familia hidrocharitaceelor, cu frunze lucioase, rotunde care plutesc la suprafata apei si cu flori albe Si: limba-broastei, muscatul-broastelor (Hydrocharis morus-ranae). 31 (Bot; ic) iarba-bubei, iarba-bubelor Omag (Aconitum callibotryon). 32 (Bot; ic) iarba-cailor, iarba-dulce F*******a (Holcus lanatus). 33 (Bot; ic) iarba-calului Parul-porcului (Festuca sulcata). 34 (Ic) iarba-carelor Planta medicinala pusa in apa de baie pentru copiii care nu pot sa mearga (Senecio erraticus). 35 (Ic) iarba-caprioarei Planta Donoricum hungaricum. 36 (Ic) iarba-cartitelor, iarba-matrililor Planta folosita in medicina populara in tratarea varicelor Si: silnic (Glechoma hedaraceum). 37 (Bot; ic) iarba-casunatului, iarba-casunaturii Stupinita (Platanthera bifolia). 38 (Bot; ic) iarba-catanelor, iarba-porcului, iarba-saraciei, iarba-catuneasca Busuioc salbatic (Galinsoga parviflora). 39 (Bot; ic) iarba-cerbilor, iarba-cainelui Pieptanarita (Cynosurus cristatus). 40 (Bot; ic) iarba-ciobanului, iarba-voiniceasca Varga-ciobanului (Dipsacus silvestris). 41 (Bot; ic) iarba-ciumei Ciumarea (Galega officinalis). 42 (Ic) iarba-ciutei Planta compozita cu flori galbene dispuse in capitule Si: cujda (Doronicum austriacum). 43 (Bot; iac; sic iarba-lupului) Turta (Carlina acaulis). 44 (Ic) iarba-campului, iarba-vantului Planta cu tulpini noduroase si cu flori verzui-alburii sau violete Si: paius (Agrostis stolonifera). 45 (Bot; ic) iarba-cocosului Cocosei de camp (Adonis aestivalis). 46 (Bot; iac) Stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 47 (Ic) iarba-codrului, iarba-lupului Planta care induce stari de somnolenta, ameteala si dureri de cap Si: matraguna (Atropa belladona). 48 (Ic) iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-jermilor, iarba-viermilor Planta otravitoare care creste pe piatra de cremene (Aconitum napellus). 49 (Ic) iarba-cristoforului, iarba-fiarelor, iarba lui Hristofor, iarba-orbaltului, iarba Sf. Cristofor, iarba-de-orbant Planta folosita in trecut ca leac impotriva ciumei, a bolilor de piele, a ranilor sau care se dadea vitelor. Si: orbalt (Actaea spicata). 50 (Bot; ic) iarba-crucii Smantanica (Galium cruciata). 51 (Bot; iac; sic iarba-taieturii) Gentiana (Gentiana cruciata). 52 (Iac; sic iarba lui Sf. Ion, iarba-sangelui, iarba-spaimei, iarba-spurcatii, iarba-sunatoare) Planta care se foloseste impreuna cu florile sale atat in farmacie, cat si in medicina populara contra durerilor de stomac, bolilor de ficat, bolilor de rinichi, eczemelor, pojarului Si: sunatoare, pojarnita (Hypericum perforatum). 53 (Bot; iac; sic iarba-laptoasa, iarba-lipitoare) Amareala (Polygala comosa). 54 (Bot; ic) iarba-cucului, iarba-iepurelui, iarba-tremuratoare Tremuratoare (Briza media). 55 (Iac) Planta Orobache alba. 56 (Bot; iac; sic iarba-de-lamaioara) Cimbru (Thymus vulgaris). 57 (Ic) iarba-cuforilor, iarba-neagra Planta care se foloseste ca leac impotriva eczemelor (filipendula vulgaris). 58 (Ic) iarba-curelei Planta amintita in cantecele populare Si: nagara (Stipa capillata). 59 (Ic) iarba-datului, iarba-faptului, iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, iarba-surpaturii, iarba-de-surpatura Planta care se foloseste in medicina populara Si: fecioara (Herniaria glabra). 60 (Bot; ic) iarba-degetelor, iarba-cu-cinci-foi Cinci-degete (Potentilla reptans). 61 (Ic) iarba-degetului, iarba-de-plamani, iarba-de-tripal Planta care se foloseste ca leac pentru bolile de plamani Si: degetar (Digitalis grandiflora). 62 (Bot; ic) iarba-dintelui Dintura (Odontites rubra). 63 (Bot; ic) iarba-d******i Ciumafaie (Datura stramonium). 64 (Bot; ic) iarba-dragostei Limba-cucului (Botrychium lunaria). 65 (Ic) iarba-drumurilor Planta Chenopodium murale. 66 (Bot; ic) iarba-eretei, iarba-gainilor Vulturica (Hieracium pilosella). 67 (Ic) iarba-faptului Mica planta ierboasa din familia crassulaceelor, cu tulpina serpuitoare, frunze cilindirice si flori albe care creste pe stancile de calcar (Sedum album). 68 (Bot; ic) iarba-fanului, iarba-mirositoare Vitelar (Anthoxanthum odoratum). 69 (Ic) iarba-fecioarelor Planta folosita in medicina populara ca aperitiv si digestiv pentru bolile de ficat si pentru dureri de stomac Si: pelin, pelin-alb (Artemisia absinthum). 70 (Ic) iarba-fetei, iarba-moale Planta cu frunze liniare, lanceolate cu flori in corimb (Stellaria holostea). 71 (Ic) iarba-frantului, iarba-sasului Planta folosita in medicina populara pentru tratarea herniei, durerilor de mijloc si de stomac Si: sanisoara (Sanicula europaea). 72 (Ic) iarba-frigurilor Planta ale carei flori se folosesc in medicina populara si in farmacie Si: albastrita (Centaurea cysnus). 73 (Iac; sic iarba-de-curca, iarba-de-friguri, iarba-gonitoare-de-friguri, iarba-incepatoare-de-sange) Planta care se foloseste in medicina populara pentru tratarea frigurilor, ca tonic, stomahic si febrifug (Centaurium umbellatum). 74 (Ic) iarba-fumului, iarba-de-curca Planta intrebuintata in medicina populara contra bolilor de piele, stomac si splina Si: fumarita (Fumaria officinalis). 75 (Ic) iarba-gaii, iarba-gaii-amara Planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri asprii, cu flori galbene Si: amaruta (Picris hieracioides). 76 (Bot; ic) iarba-gainii, iarba-gainilor Galbenusi (Crepis setosa). 77 (Bot; ic) iarba-gastei, iarba–sclintiturii Planta folosita in medicina populara impotriva frigurilor si a scrantiturii (Potentilla anserina). 78 (Ic) iarba-gatului Mica planta ierboasa din familia scrofulaceelor, cu tulpina paroasa, frunze moi, flori galbene si care creste pe locurile umede de pe coastele muntilor (Tozzia alpina). 79 (Ic) iarba-gusteritei, iarba-creata Veche planta medicinala cultivata in statiuni de plante medicinale si in gradini taranesti, folosita in farmacie ca dezinfectant si in medicina populara sub forma de ceai contra durerilor de stomac, diaree si pentru pofta de mancare Si: izma (Mentha longifolia). 80 (Ic) iarba-iepurelui, iarba-iepurilor Planta amintita in cantecele populare Si: susai (Sonchus oleracesus). 81 (Ic) iarba-intruielelor Planta folosita ca leac impotriva reumatismului Si: grozama (Genista sagittalis). 82 (Ic) iarba-junghiului Planta folosita in medicina populara, care se pune in scaldatoarea copiilor Si: (Centaurea phrygia). 83 (Iac; sic iarba-taieturii) Planta folosita in medicina populara la taieturi si la scaldaturi Si: ochiul-boului (Chrysanthemum leucanthemum). 84 (Ic) iarba-junghiurilor, iarba-de-holbura, iarba-de-junghiuri Planta folosita in medicina populara contra junghiurilor (Geranium pratense). 85 (Bot; ic) iarba-limbii, iarba-de-durerea-gatului Ousor (Sreptopus amplexifolius). 86 (Bot; ic) iarba-limbricilor Unghia-gaii (Astragalus glycyphyllus). 87 (Ic) iarba-lingurii, iarba-mare Planta folosita in medicina populara contra ranilor si hepatitei (Inula britannica). 88 (Bot; ic) iarba-lui-Antonie, iarba-lupariei, iarba-soparlei, iarba-neagra Busoioc-salbatic (Prunella vulgaris). 89 (Bot; ic) iarba-lui-ceas-rau Cervana (Lycopus europaeus). 90 (Ic) iarba-lui-cel-slab, iarba-naparcii Planta folosita in medicina populara impotriva surmenajului, anemiei, durerilor de dinti si a brancii la porci Si: iarba-sarpelui (Echium vulgare). 91 (Bot; ic) iarba-lui-Daraboiv, iarba-dulce, iarba-tare Lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata). 92 (Ic) iarba-lui-Dumnezeu Planta folosita in medicina populara contra durerilor de stomac Si: lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 93 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Gheorghe, iarba-margaritarului Planta ale carei flori sunt folosite in medicina populara la prepararea unui ceai contra durerilor de piept Si: lacramioare (Convallaria majalis). 94 (Bot; ic) iarba-lui-Sfantul-Ion, iarba-Sfantului-Ion Sburatoare (Chamaenerion angustifolium). 95 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Ion Planta folosita in medicina populara contra durerilor de dinti Si: maselarita (Hyosciamus niger). 96 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Ion, iarba-Sfantului-Ion Planta care se fierbe impreuna cu alte plante folosita contra durerilor de incheieturi si de picioare si in medicina populara veterinara Si: cinstet (Salvia glutinosa). 97 (Iac) Planta folosita in medicina populara Si: jale (Salvia pratensis). 98 (Ic) iarba-lui-Tat, iarba-lui-Tate, iarba-lui-Taten, iarba-lui-Tatic, iarba-lui-Tatie, iarba-lui-Tatin, iarba-lui-Tatol, iarba-lutatinului, iarba-tatii, iarba-baloasa, iarba-intaritoare, iarba-neagra Planta folosita in medicina populara contra durerilor de piept, astm, galci, dureri de mijloc, de dinti, diaree, hernie si ca unguent Si: tataneasa (Symphytum officinale). 99 (Bot; ic) iarba-lui-Timofte Iarba-iepurelui (Phleum alpinum). 100 (Bot; iac; sic iarba-lui-Timofteu, iarba-lui-Timoftei, iarba-lui-Timofti Timoftica (Phleum pratense). 101 (Bot; ic) iarba-lupului, iarba-ciutei, iarba-tunului Borsisor (Sempervivum schlechani). 102 (Iac; sic iarba-urechii, iarba-de-tun, iarba-de-urechi, iarba-grasa) Planta cultivata adesea pe case, suri, grajduri cu credinta ca apara impotriva trasnetului, folosita in medicina populara impotriva durerilor de urechi Si: urechelnita (Sempervivum tectorum). 103 (Ic) iarba-magarului Planta folosita in medicina populara contra durerilor de dinti Si: scaiul-d******i (Eryngium campestre). 104 (Bot; ic) iarba-malcedului, iarba-potca Trei-frati-patati (Viola arvensis). 105 (Ic) iarba-marii, iarba-de-mare Planta ierboasa acvatica, din familia potamogetonaceelor, cu flori verzi, care creste pe fundul marii, formand adesea intinse livezi submarine (Zostera marina). 106 (Ic) iarba-marinului, iarba-cerii, iarba-baloasa Planta Centaurea austriaca. 107 (Bot; ic) iarba-marinului, iarba-cerii Albastrita (Centaurea jacea). 108 (Bot; ic) iarba-marinului Corobatica (Centaurea nigrescens). 109 (Ic) iarba-matricilor, iarba-zgaibii Planta folosita in medicina populara la tratarea varicelor Si: silnic (Glechoma hederaceum). 110 (Bot; ic) iarba-matrisii Rajnica (Cardamine impatiens). 111 (Ic) iarba-matei, iarba-vantului, iarba-f******a Planta folosita in medicina populara contra tusei, frisoanelor, durerilor de cap, ale carei frunze se asaza pe burta copiilor bolnavi de dizenterie si care este mancata cu placere de pisici Si: catusnica (Nepeta cataria). 112 (Bot; iac) Poala Sfintei Marii (Nepeta pannonica). 113 (Bot; ic) iarba-matului, iarba-pisicii, iarba-pisicilor Valeriana (Valeriana officinalis). 114 (Bot; ic) iarba-metricii Floare-de-perina-brosteasca (Anthemis macrantha). 115 (Ic) iarba-minciunii Planta folosita in medicina populara contra tusei si ale carei frunze se pun pe rani si pe taieturi pentru a opri sangerarea (Plantago cornuti). 116 (Bot; ic) iarba-mlastinei Pipirig (Juncus conglomeratus). 117 (Bot; iac) Rugina (Juncus effusus). 118 (Bot; iac) Pipirig (Juncus inflexus). 119 (Bot; iac) Malaiul-cucului (Luzula piosa). 120 (Bot; ic) iarba-muncilor Trifoi-alb (Trifolium repens). 121 (Ic) iarba-nebunilor, iarba-stranutatoare, iarba-serpeasca Planta a carei radacina se foloseste in medicina populara veterinara care se pune in urechea porcilor bolnavi de branca sau contra dalacului la cai Si: spanz (Helleborus niger, Helleborus purpurascens). 122 (Ic) iarba-negeilor Planta folosita in medicina populara impotriva negilor (Teucrium montanum). 123 (Bot; ic) iarba-nigeilor Juslen (Sedum hispanicum). 124 (Ic) iarba-nisipului Planta Corynephorus canescens. 125 (Ic) iarba-o-mie-buna Planta folosita in medicina populara la prepararea diverselor leacuri Si: frasinel (Dictamnus albus). 126 (Ic) iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare Planta folosita in medicina populara la prepararea ceaiului contra durerilor de stomac, a febrei, a tuturor bolilor care implica aparatul genital feminin, si contra taieturilor, a ranilor Si: coada-soricelului (Achillea millefolium). 127 (Bot; ic) iarba-orbaltului Rotungioare (H******e alpia). 128 (Bot; ic) iarba-osului, iarba-faptului, iarba-ranii, iarba-de-rani, iarba-de-vatam, iarba-de-vatamatura Vatamatoare (Anthyllis vulneraria). 129 (Bot; ic) iarba-osului, iarba-ovazului, iarba-vantului Obsiga (Bromus sterilis). 130 (Mar; ic) iarba-osului Arbust mic cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene, folosit in medicina populara contra diareei si care se da la vitele care se umfla Si: malaoaie (Helianthemum alpestre). 131 (Ic) iarba-osului, iarba-ursului Planta folosita in medicina populara pentru febra si vatamari (Helianthemum nummularium). 132 (Bot; ic) iarba-osului Malaoaia-stancilor (Helianthemum rupifragum). 133 (Bot; ic) iarba-ovazului, iarba-vantului Obsiga (Bromus japonicus). 134 (Bot; iac) Secarea (Bromus secalinus). 135 (Bot; ic) iarba-paduchelui, iarba-paduchilor Pintenel (Pedicularis paustris). 136 (Bot; ic) iarba-paduchilor, iarba-de-stranutat Rototele-albe (Achillea ptarmica). 137 (Bot; iac) Clocotici (Rhinanthus minor). 138 (Bot; iac) Balbisa (Stachys silvatica). 139 (Ic) iarba-palariei, iarba-parului Planta folosita in medicina populara, a carei radacina pisata se foloseste la dureri de cap, iar ceaiul din frunzele sale, impreuna cu alte plante, se foloseste contra racelii Si: brusture (Petasites hybrudus). 140 (Ic) iarba-pamantului, iarba-plamanilor, iarba-plumanei, iarba-plumanului Planata folosita in medicina populara pentru tratarea bolilor pulmonare Si: mierea-ursului (Pulmonaria officinalis). 141 (Bot; ic) iarba-parului Perisor (Elymus asper). 142 (Ic) iarba-parciului, iarba-sangelui, iarba-de-parci Planta folosita in medicina populara contra reumatismului si a ranilor la vite Si: napraznica (Geranium robertianum). 143 (Bot; ic) iarba-piciorul-gainii Floare-de-leac (Ranunculus repens). 144 (Ic) iarba-porcilor, (reg) iarba-jermilor, iarba-puricelului, iarba-purecilor, iarba-tantarilor, iarba-viermilor, iarba-iute, iarba-amara, iarba-creata Planta folosita in medicina populara care se pune in incaltaminte contra bataturilor sau pe ranile vitelor ca sa nu faca viermi Si: Iarba-rosie (Polygonum persicaria). 145 (Ic) iarba-porcilor, iarba-tunului, iarba-de-gradina, iarba-grasa, iarba-grasa-de-gradina Planta cu tulpina ramificata si intinsa pe pamant, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea). 146 (Ic) iarba-porcului, iarba-sarata Planta folosita in medicina populara contra umflaturilor de la maini si contra afectiunilor pulmonare Si: branca (Lobaria pulmonaria). 147 (Ic) iarba-porcului, iarba-grasa, iarba-grasa-de-ghiol, iarba-sarata Branca (Salicornia europaea). 148 (Bot; ic) iarba-porcului, iarba-sarata Saricica (Salsola kali). 149 (Iac; sic iarba-de-tranji, iarba-neagra) Planta folosita in medicina populara contra scrofulozei, contra crupului difteric la porci Si: buberic (Scrophularia nodosa). 150 (Bot; ic) iarba-porcului, iarba-sarata Branca (Stereum hirsutum). 151 (Bot; ic) iarba-porcului Plevaita (Xeranthemum annuum). 152 (Bot; ic) iarba-porumbilor Gainusi (Isopyrum thalictroides). 153 (Ic) iarba-purecilor, iarba-puriceilor, iarba-puricelui, iarba-viermilor, iarba-iute, iarba-rosie Planta folosita in medicina populara veterinara in tratamentul ranilor de la picioarele viteilor si pentru colorarea lanei in galben Si: dintele-d******i (Polygonum hydropiper). 154 (Ic) iarba-purecilor, iarba-puricelui, iarba-amara, iarba-creata, iarba-de-facut-copii, iarba-rosie Planta Polygonum lapathifolium). 155 (Bot; ic) iarba-puricelui Puricica (Pulicaria vulgaris). 156 (Ic) iarba-raiului Planta folosita in medicina populara la crampe stomacale si diaree Si: vetrice (Chrysanthemum macrophyllum). 157 (Bot; ic) iarba-ratelor, (reg) iarba-rea Mana-de-apa (Glyceria aquatica). 158 (Ic) iarba-randunelei, iarba-randunicii, iarba-de-negei, iarba-de-negi Planta folosita in medicina populara impotriva negilor si a bubelor de piele Si: rostopasca (Chelidonium majus). 159 (Bot; Ic) iarba-randunelei-mici Rosuta (Anagalis caerulea). 160 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra bolilor de piele, a scorbutului si a hemoroizilor Si: untisor (ficaria verna). 161 (Ic) iarba-roilor, iarba-albinelor, iarba-stupilor, iarba-stupului Planta folosita pentru frecatul cosnitelor cu care se prind stupii roiti sau, in medicina populara, sub forma de ceai contra durerilor de dinti, de urechi si de piept si ca expertorant sau c*****c Si: roinita (Melissa officinalis). 162 (Bot; ic) iarba-sasului Coada-calului (Hippuris vulgaris). 163 (Bot; ic) iarba-sagetii Sageata-apei (Sagittaria sagittifolia). 164 (Ic) iarba-sangelui, iarba-de-langoare, iarba-de-lungoare Planta folosita in medicina populara contra febrei tifoide, sifilisului, frigurilor, decoctul dandu-se la vitele bolnave de sange Si: galbinele (Lysimachia vulgaris). 165 (Ic) iarba-Sfintei-Marii Planta Hierochloe australis. 166 (Ic) iarba-Sfintei-Sofia Planta intrebuintata pentru confectionarea maturilor Si: pelinita (Artemisia pontica). 167 (Ic) iarba-smeului, iarba-urechii, iarba-de-urechi, iarba-grasa, iarba-grasa-de-urechi, iarba-groasa Planta folosita in medicina populara contra urateniei si in unele credinte populare (Sedum maximum). 168 (Ic) iarba-smizii, iarba-smida, iarba-smiza Planta folosita in medicina populara contra durerilor de cap, a lipsei poftei de mancare Si: dumbat (Teucrium chamaedrys). 169 (Ic) iarba-soarelui Planta ai carei rizomi, frunze si flori se folosesc in medicina populara la vindecarea ranilor Si: arnica (Arnica montana). 170 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra dalacului Si: vanilie-salbatica (Heliotropium europaeum). 171 (Bot; iac; sic iarba-dulce) Barba-caprei (Tragopogon orientalis). 172 (Bot; ic) iarba-somnului Urechea-porcului (Salvia verticillata). 173 (Bot; iac) Papanasi (Trifolium arvense). 174 (Bot; ic) iarba-spurcului, iarba-intaritoare Vinerita (Ajuga reptans). 175 (Bot; iac; sic iarba-infarinata, iarba-piciorul-gastei) Spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus). 176 (Bot; ic) iarba-stupului Aparatoare (Calamintha clinopodium). 177 (Bot; ic) iarba-surpaturii Feciorica (Herniaria incana). 178 (Ic) iarba-surzilor Mica planta ierboasa din familia saxifragaceelor, cu tulpina dreapta si flori albe-galbui care creste prin regiuni stancoase (Saxifraga aizoon). 179 (Bot; ic) iarba-sarpelui Coada-zmeului (Calla palustris). 180 (Iac; sic iarba-serpilor) Planta al carei rizom se foloseste ca vermifug Si: feriga (Dryopteris filix-mas). 181 (Ic) iarba-sarpelui, iarba-vatamaturii Planta folosita in medicina populara sau care se usuca si se da la vite pentru a da mai mult lapte Si: muma-padurii (Lathraea squamaria). 182 (Ic) iarba-sarpelui Planta care se foloseste in medicina populara la spalatul ranilor provocate de muscatura serpilor Si: mana-Maicii-Domnului (Orchis maculata). 183 (Bot; iac) Soparlita (Veronica chamaedrys, Veronica latifolia, Veronica teucrium). 184 (Bot; ic) iarba-serii Buruiana-de-ghing (Gentiana praecox). 185 (Bot; ic) iarba-soarecului Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium). 186 (Ic) iarba-soparlei, iarba-soparlelor, iarba-rosie Planta cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata in spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum). 187 (Bot; ic) iarba-tainei Lacramita (Catabrosa aquatica). 188 (Bot; ic) iarba-taieturii, iarba-bubii, iarba-talharului, iarba-vantului, iarba-de-rana, iarba-de-rani Vindecea (Betonica officinalis). 189 (Ic) iarba-taieturii Planta care se foloseste in medicina populara ca stimulent (in rachiu), contra durerilor de cap, hepatita, astmului, iar minerii din Muntii Apuseni folosesc tulpinile ca fitil pentru explozii Si: lumanarica (Gentiana asclepiadaea). 190 (Bot; iac; sic iarba-fierului, iarba-de-tartil) Incheietoare (Sideritis montana). 191 (Ic) iarba-talharului Planta folosita in medicina populara la taieturi si rani Si: talharea (Mycelis muralis). 192 (Ic) iarba-tunului, iarba-ciutei, iarba-urechii, iarba-de-soldina, iarba-de-soaldina, iarba-de-tranji, iarba-grasa Planta cu frunze ovale, cu flori galbene in corimb (Sedum acre). 193 (Bot;ic) iarba-tunului, iarba-ciutei, iarba-urechii Ruja (Sedum rosea). 194 (Bot; ic) iarba-untului, iarba-vantului Verigel (Orobanche caryophzllacea). 195 (Bot; ic) iarba-untului Craielici (Orobanche lutea). 196 (Bot; ic) iarba-uraciunii Garofita (Dianthus carthusianorum). 197 (Bot; iac) Garofite-de-munte (Dianthus compactus). 197 (Ic) iarba-ursului Planta care se fierbe pentru colorarea lanii in verde Si: pedicuta (Lycopodium clavatum). 198 (Bot; iac) Ciuperca nedefinita mai indeaproape (Ramaria aurea). 199 (Bot; ic) iarba-vatamaturii, iarba-ghimpoasa Ghimparita (Crypsis aculeata). 200 (Bot; ic) iarba-vatamaturii Scrintitoare (Potentilla argentea). 201 (Ic) iarba-vantului Planta a carei radacina se foloseste in medicina populara contra diareei Si: neghina (Agrostemma githago). 202 (Iac) Planta cu frunze liniare, cu flori violacee sau verzi in spicule (Apera spica-venti). 203 (Bot; Trs; iac) Stelita (Aster amellus). 204 (Bot; iac) Coama-de-aur (Aster linosyris). 205 (Bot; iac; sic iarba-cainelui, iarba-caineasca) Pir-gros (Cynodon dactylon). 206 (Bot; ic) iarba-vantului Opaita (Melandryum album). 207 (Iac) Planta folosita la vopsitul oualelor Si: deditei (Pulsatilla vulgaris). 208 (Ic) iarba-voinicului Planta care atunci cand este tanara se foloseste ca salata de primavara si in medicina populara Si: nasturel (Nasturtium officinale). 209 (Bot; iac) Brancuta (Sisymbrium officinale). 210 (Bot; ic) iarba-vrajitoarei Tilisca (Circaea lutetiana). 211 (Ic) iarba-vulturului Planta din familia compozitelor cu frunze lanceolate sau liniare, cu flori galbene in capitule (Hieracium umbellatum). 212 (Ic) iarba-zgaibii Planta utilizata in medicina populara Si: spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 213 (Iac; sic iarba de zgaibi, iarba de zgaiba) Planta Lapsana communis. 214 (Reg; ic) iarba-zgaibii Planta folosita in medicina populara contra zgaibii Si: caldarusa-popii (Nicandra physaloides). 215 (Ic) iarba-albastra Planta din familia gramineelor, cu frunze plane, ingramadite la baza tulpinei, care creste prin locuri umede (Molinia coerulea). 216 (Ic) iarba-alba de slatina, iarba-de-galbeaza, iarba-de-sare, iarba-de-saratura Planta Puccinelia distans. 217 (Ic) iarba-amara, iarba-creata, iarba-mare Planta folosita in medicina populara contra durerilor de cap si a durerilor de urechi Si: granat (Chrysanthemum parthenium). 218 (Bot; ic) iarba-amara, iarba-creata Schinel (Cnicus bedictus). 219 (Bot; ic) iarba-baloasa Colacul-babei (Alchemilla acutiloba). 220 (Bot; ic) iarba-barboasa Pelin negru (Artemisia vulgaris). 221 (Bot; iac; sic iarba-ghimpoasa) Costrei (Echinochloa crus-gali). 222 (Bot; ic) iarba-caiasa, iarba-lunga-de-lac, iarba-lungoare Urda-vacii (Cardaria draba). 223 (Bot; ic) iarba-ce-moaie-vinele, iarba-intaritoare-a-vinelor Canale (Impatiens balsamina). 224 (Bot; ic) iarba-costrei Mohor (Setaria verticillata). 225 (Bot; ic) iarba-de-apa, iarba-f******a, iarba-lanoasa Siminoc (Gnaphalium uliginosum). 226 (Bot; ic) iarba-de-bahna Ierboi-de-bahna (Beckmannia erucaeformis). 227 (Bot; ic) iarba-de-boale, iarba-de-langoare, iarba-de-lungoare, iarba-de-rana, iarba-de-toate-boalele Usturoita (Alliaria officinalis). 228 (Ic) iarba-de-bou-salbatica Planta Anchusa ochroleuca. 229 (Bot; iac) Limba-boului ( Anchusa officinalis). 230 (Ic) iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina Planta cu numeroase intrebuintari in medicina populara: frunzele se aplica pe rani si se folosesc la boli de ochi, sucul se foloseste contra limbricilor si radacina este folosita la prepararea unui ceai contra afectiunilor pulmonare si gastrice Si: patlagina (Plantago major). 231 (Iac) Planta folosita in medicina populara in afectiunile pulmonare Si: patlagina (Plantago media). 232 (Ic) iarba-de-cositor Planta folosita frecvent in medicina populara Si: coada-calului (Equisetum arvense). 233 (Bot; iac) Pipirig (Equisetum hiemale). 234 (Bot; ic) iarba-de-crescut-parul Tortel (Cuscuta epithymum). 235 (Bot; ic) iarba-de-dat, iarba-casunaturii, iarba-f******a Talpa-gastii (Leonurus c*****ca). 236 (ic) iarba-de-dureri Coada-cocosului (Polygonatum latifolium). 237 (Iac; sic iarba-de-durori) Planta al carei rizom se foloseste in medicina populara contra podagrei (Polygonatum odoratum). 238 (Bot; ic) iarba-de-friguri Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 239 (Ic) iarba-de-ghiata Planta ornamentala, suculenta cu flori viu si variat colorate Si: gheata (Mesembrianthemum crystallinum). 240 (Bot; ic) iarba-de-greutate Suliman (Ajuga genevensis). 241 (Bot; ic) iarba-de-inima-rea, iarba-rosie Punga-babei (Pulicaria dysenterica). 242 (Bot; ic) iarba-de-intruiele Canepioara (Eupatorium cannabinum). 243 (Ic) iarba-de-margina, iarba-vapsatoare Planta care se foloseste la vopsirea lanii in rosu Si: roiba (Rubita tinctorum). 244 (Bot; ic) iarba-de-munte Paius (Festuca ovina). 245 (Bot; ic) iarba-de-negei Aior (Euphorbia esula). 246 (Bot; iac; sic iarba-de-raie) Alior (Euphorbia helioscopia). 247 (Ic) iarba-de-om-sarac Planta folosita in medina populara Si: avrameasca (Gratiola officinalis). 248 (Bot; reg; ic) iarba-de-par Buruiana-de-par (Chara). 249 (Ic) iarba-de-pasari Planta folosita in medicina populara veterinara Si: scanteuta (Anagallis arvensis). 250 (Iac) Planta folosita in medicina populara la scrantituri, cangrene etc Si: rocoina (Stellaria media). 251 (Ic) iarba-de-perina Planta folosita la vopsitul in galben Si: floare-de-perina (Anthemis tinctoria). 251 (Ic) iarba-de-piatra Planta aromata, melifera si furajera folosita in medicina populara contra frisoanelor si leucoreei sau pentru aromatizarea tutunului, iar planta uscata se asaza in haine contra moliilor Si: sulfina (Melilotus officinale). 252 (Ic) iarba-de-plamani Planta medicinala folosita contra durerilor de piept (Centaurea micranthos). 253 (Bot; ic) iarba-de-rovina Bumbacarita (Eriophorum v*******m). 254 (Ic) iarba-de-saratura Planta Suaeda maritima. 255 (Ic) iarba-de-slatina Planta Poa bulbosa vivipara. 256 (Bot; ic) iarba-de-smida Struna-cocosului (Cerastium vulgatum). 257 (Ic) iarba-de-soponit, iarba-de-taietura Planta al carei rizom se foloseste la prepararea sapunului Si: sapunarita (Saponaria officinalis). 258 (Bot; ic) iarba-de-Susan Costrei (Sorghum halepense). 259 (Ic) iarba-de-soaldina Planta Sedum hillebrandii. 260 (Bot; ic) iarba-de-talan Ruscuta-primavaratica (Adonis vernalis). 261 (Ic) iarba-de-telina, iarba-englezeasca Planta folosita in medicina populara la bai contra reumatismului Si: zizanie (Lolium perene). 262 (Ic) iarba-de-urechi Ciuperca din familia pezizaceelor Si: urechea-babei (Peziza aurantia). 263 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra tusei, ranilor si a febrei Si: navalnic (Phyllitis scolopendrium). 264 (Bot; iac; sic ~a-grasa) Gheata (Sedum spectabile). 265 (Ic) iarba-de-vatam Planta folosita in medicina populara contra tranjii si contra unor boli care apar la vite Si: linarita (Linaria vulgaris). 266 (Ic) iarba-de-zugravit, iarba-vapsatoare Planta folosita in medicina populara la dropica si contra galbezei la oi Si: drobusor (Isatis tinctoria). 267 (Bot; ic) iarba-deasa, iarba-dulce-de-balta Hirusor (Poa annua). 268 (Bot; ic) iarba-deasa firisca-soparlelor (Poa alpina). 269 (Bot; iac) firicea (Poa bulbosa). 270 (Iac) Planta cu tulpini subtiri, cu frunze inguste si flori verzi, dispuse in panicule (Poa nemoralis). 271 (Iac) firuta (Poa pratensis). 272 (Bot; iac) Suvar-de-munte (Poa trivialis). 273 (Bot; ic) iarba-dulce, iarba-dulce-de-balta Rourica (Glyceria fluitans). 274 (Bot; ic) iarba-dulce Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra). 275 (Iac) Planta Nonnea atrata. 276 (Iac) Planta folosita in credinte populare Si: barba-caprei (Tragopogon pratensis). 278 (Iac; sic iarba-dulce-de-munte, iarba-dulce-de-padure) Planta cu frunze lanceolate, cu sporangii pe ambele parti ale nervurii mediane (Polypodium vulgare). 279 (Ic) iarba-f******a Planta amintita in cantecele populare Si: siminoc (Helichrysum arenarium). 280 (Bot; iac; sic, reg, iarba-neagra) Talpa-lupului (Leonurus marrubiastrum). 281 (Iac; sic iarba-mambie) Planta folosita in medicina populara contra durerilor de mijloc Si: voronic (Marrubium vulgare). 282 (Bot; ic) iarba-frumoasa Banuti (Bellis perenis). 283 (Ic) iarba-grasa, iarba-laptoasa Planta folosita in medicina populara contra afectiunilor pulmonare sau, fiarta in lapte, se foloseste pentru cicatrizarea urmelor lasate de varsatul de vant pe fata Si: amareala (Polygala vulgaris). 284 (Bot; ic) iarba-grasa, ĩarba-grasa-de-gradina Agurijoara (Portulaca grandiflora). 285 (Ic) iarba-grasa Planta Sedum purpureum. 286 (Ic) iarba-grasa-de-gradina, iarba-nodoroasa, iarba-rosie Planta care se foloseste in medicina populara sub forma de ceai contra diareei si in medicina populara veterinara Si: troscot (Polygonum aviculare). 287 (Ic) iarba-impuscata, iarba-starpitului Planta care se foloseste in medicina populara amestecata cu rachiu contra durerilor de stomac (Hypochoeris maculata). 288 (Bot; ic) iarba-infa(r)inata Fraga-tatarasca Chenopodium foliosum). 289 (Ic) iarba-lata Planta Carex digita. 290 (Bot; iac) Stanjenei (Iris germanica). 291 (Ic) iarba-laptoasa Planta folosita in medicina populara ca purgativ drastic contra afectiunilor biliare Si: buruiana-de-venin (Euphorbia lathyris). 292 (Iac) Planta Polygala major. 293 (Bot; ic) iarba-lipitoare Lipicioasa (Galium aparine). 294 (Bot; ic) iarba-macris Macris (Rumex acetosa). 295 (Ic) iarba-mare, iarba-mare-frumoasa, (Mun) iarba-neagra Planta erabacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene, folosita in medicina populara contra tusei, febrei tifoide, raiei, durerilor de cap si caderii parului Si: oman (Inula helenium). 296 (Ic) iarba-mare Planta Inula oculus-christi. 297 (Bot; iac) Limba-oii (Leuzea salina). 298 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra bubelor si uneori la vopsitul in negru Si: zarna (Solanum nigrum). 299 (Bot; ic) iarba-muceda F*******e (filago arvernsis). 300 (Ic) iarba-neagra Planta din familia ericaceelor cu frunze mici liniare si flori albe sau trandafirii folosita in medicina populara contra taieturilor (Calluna vulgaris). 301 (Bot; iac) Orastica (Lathyrus niger). 302 (Bot; iac) Izma-creata (Mentha crispa). 303 (Bot; Olt; iac) Izma-buna (Mentha piperita). 304 (Iac) Planta Prunella grandiflora. 305 (Bot; iac) Busuioc-salbatic (Prunella laciniata). 306 (Iac) Planta cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii la exterior si galbene-verzui la interior folosita in medicina populara pentru vindecarea ranilor si a sifilisului (Scrophularia alata). 307 (Bot; ic) iarba-noduroasa Golomat (Dactylis glomerata). 308 (Bot; ic) iarba-puturoasa Puciogna (Bifora radians). 309 (Bot; iac) Coriandru (Coriandrum sativum). 310 (Bot; ic) iarba-radacina Angelina-salbatica (Angelica sylvestris). 311 (Ic) iarba-rea Planta Aconitum tauricum. 312 (Bot; ic) iarba-rosie Carligioare (Bidens cernuus). 313 (Iac) Planta ale carei inflorescente sunt folosite in medicina populara pentru proprietatile lor diuretice si diaforetice Si: dentita (Bidens tripartitus). 314 (Bot; iac; sic iarba-salbatica) Trestie-de-cimp (Calamagrotis epigeios). 315 (Ic) iarba-rosie Planta folosita in medicina populara pentru proprietatile sale diuretice Si: slabanog (Impatiens noli-tangere). 316 (Bot; iac) Hrisca-deasa (Polygonum dumetorum). 317 (Bot; iac) Pungulita (Thlaspi arvense). 318 (Bot; ic) iarba-rosie-brosteasca Salcuta (Polygonum amphibitum). 319 (Bot; ic) iarba-rosie-tatareasca Hrisca-tatareasca (Fagopyrum tataricum). 320 (Ic) iarba-rosioara Planta Silene acaulis. 321 (Ic) iarba-saraca Planta Onobrychis viciaefolia. 322 (Ic) iarba-scaioasa Planta cu tulpini difuze, ramificate, cu frunze plane, rigide, cu cili si cu flori verzui sau violacee in spicule (Tragus racemosus). 323 (Ic) iarba-sfanta Lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus). 324 (Ic) iarba-spornica, iarba-fiarelor,iarba-fierului Planta folosita in medicina populara la rani, abcese, dureri de cap, de ficat splina si rinichi Si: sporici (Verbena officinalis). 325 (Bot; ic) iarba-stricatoare Cruciulita (Senecio vulgaris). 326 (Bot; ic) iarba-serpeasca Steregoaie (Veratrum nigrum). 327 (Bot; ic) iarba-treirai Trei-rai (Hepatica nobilis). 328 (Bot; ic) iarba-untoasa Foaie-grasa (Pinguicula vulgaris). 329 (Ic) iarba-usturoasa Planta paroasa, cu frunze oblongii, dintate adanc pe margine, cu flori rosii-purpurii in verticile, mirosind slab a usturoi (Teucrium scordium). 330 (Ic) iarba-vantoasa Planta Kochia prostrata.

PORNOGRAfiE (‹ fr. {i}; {s} gr. p****s „desfranat” + graphe „descriere”) s. f. Reprezentare obscena a s**********i umane, cu tendinta de a corupe indivizii si avand efecte daunatoare asupra moralitatii in societate. P. nu trebuie confundata cu arta e*****a; in p. esentiala este obscenitatea, iar anumite parti ale comunitatii, indeosebi femeile si copii, sunt puse intr-o lumina degradanta si umilitoare. Scriere, desen, fotografie, film etc. in care sunt folosite cuvinte, atitudini, procedee cu caracter obscen, indecente. ◊ Atitudine, fapta, vorba obscena. ◊ Ceea ce depaseste in mod flagrant limitele bunei-cuviinte, ale moralei.

RADIOTERAPIE (‹ fr. {i}) s. f. Utilizarea unor surse de radiatii in tratamentul medical (de ex. cazul tumorilor canceroase si al dermatozelor). Radiatiile ionizante (indeosebi razele X sau diferiti izotopi radioactivi) sunt folosite pentru distrugerea celulelor maligne. Tratamentul poate fi extern, cand se efectueaza dupa extirparea chirurgicala a tumorii sau cand aceasta nu poate fi operara; in anumite situatii sursele radioactive pot fi implantate in tumori. Deoarece radiatiile ele insele pot provoca cancer, nu sunt recomandate in cazul tumorilor benigne. Tratamentele prin r. sunt insotite de greata, caderea parului, pierderi in greutate, slabiciune. Pentru a reduce inflamatiile, radiatiile infrarosii si cele ultraviolete sunt aplicate cu lampi speciale. Se mai numeste radiologie terapeutica.

REGIONALISM (‹ fr.) s. n. 1. Miscare sau doctrina care pornind de la existenta unor entitati regionale in unele provincii ale unei tari duc la o activitate descentralizatoare, independenta de capitala; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limba existent numai intr-o anumita regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natura lexicala (cuvinte, de ex. mold. curechi „varza”) si fonetica (variante ale cuvintelor existente in limba comuna, de exemplu pronuntarea banateana frace pentru frate); exista insa si r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) si sintactice (constructii). R. sunt folosite pentru culoarea locala in limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.

PADUCEL (lat. peducellus) s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, inalt de c. 8 m, cu frunze ovale sau rombice si flori albe (Crataegus monogyna). Se cultiva uneori in scopuri ornamentale sau in perdele de protectie. este raspandit in Europa, Africa de Nord, V Asiei. In Romania creste frecvent, in toate regiunile, de la campie pana la alt. de 1.400 m. Fructele sunt comestibile si sunt folosite in ind. alimentara la prepararea marmeladelor. Frunzele, florile si fructele au utilizari in medicina ca hipotensive, vasodilatoare si sedative. 2. (Pop.) Boala de piele la talpile picioarelor si intre degetele de la picioare, care se manifesta prin mancarimi.

AMINOBENZOIC adj. (Chim.; in sintagma) Acid aminobenzoic = pulbere cristalina incolora, solubila in apa si alcool, intrebuintata in chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. si ai carei derivati sunt folositi in farmacie, parfumerie; acid antranilic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. aminobenzoique.

ANTRANILIC, -A, antranilici, -ce, adj. (In sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalina, incolora, solubila in apa si alcool, intrebuintata, in chimie, ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. si ai carui derivati sunt folositi in parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique.

BORHOT, borhoturi, s. n. Ceea ce ramane din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, dupa ce a fost folosit la fabricarea tuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mate, maruntaie de porc, de miel etc. necuratate. – Et. nec.

CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.

IASCA s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.

INTREBUINTAT, -A, intrebuintati, -te, adj. De care s-a facut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat². – V. intrebuinta.

UREE s. f. Substanta organica incolora, cristalizata, care se gaseste in u***a si in sange (produsa de dezagregarea substantelor azotoase in organismul animal) sau se obtine pe cale sintetica, fiind folosita ca ingrasamant agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. (Pr.: -re-e] – Din fr. uree.

DOMESTIC, -A, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care traieste pe langa casa, fiind folosit in anumite scopuri. 2. Care este legat de casa, de gospodarie, de familie, specific vietii gospodaresti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

PECTINA, pectine, s. f. (La pl.) Clasa de compusi organici care se gasesc in tesuturile celulelor vegetale si care, prin amestecare cu apa si prin fierbere, capata forma unei gelatine, fiind folositi in industria alimentara, farmaceutica si in cosmetica; (si la sg.) compus organic vegetal din aceasta clasa. – Din fr. pectine.

OBLIGEANA, obligene, s. f. Planta erbacee perena, originara din India, cu miros aromatic, cu rizom carnos, cu frunze liniare lungi si cu flori galbui, care creste pe marginea apelor ori este cultivata, fiind folosita in medicina si in parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.

OBSIDIAN, obsidiane, s. n. Roca vulcanica de culoare neagra sau bruna-cenusie, cu infatisarea sticlei topite, care a fost folosita in epoca de piatra pentru confectionarea armelor si a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].

MINERIT s. n. 1. Ramura a industriei extractive care se ocupa cu exploatarea zacamintelor de minerale utile si a masivelor de roci, folosite fie in constructii, fie ca materii prime. 2. Indeletnicire a minerului. – V. mineri.

STRICAT², -A, stricati, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, indeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, incarcat de substante sau mirosuri neplacute, nocive. 3. (Despre injghebari, constructii) Daramat, surpat, naruit. 4. (Pop.; despre oameni si parti ale corpului lor) Bolnav, vatamat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de varsat = cu urme de varsat pe obraz. 5. (Despre relatii de prietenie, de dragoste etc.) Desfacut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, maniat, suparat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decazut moraliceste; corupt, d*******t, depravat. – V. strica.

TIMOL, (2) timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste in unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit in special ca medicament. 2. (Med.) Proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. – Din fr. thymol.

REfolosit, -A, refolositi, -te, adj. Care a fost folosit din nou (dupa prelucrare). – V. refolosi.

RUJARE, rujari, s. f. Operatie de nivelare a granelor incarcate in vrac, in vederea umplerii golurilor astfel incat capacitatea magaziei sa fie folosita la maximum si incarcatura sa nu se poata deplasa in cursul navigatiei. – Et. nec.

CONSUMAT¹, -A, consumati, -te, adj. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuinte proprii sau pentru a obtine alte produse. ♦ (Despre alimente) Care a fost intrebuintat ca hrana. – V. consuma¹.

BALISTA s. (IST., MIL.) catapulta. (~ era folosita de romani.)

ARHAIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de trecutul (foarte) indepartat; care este dintr-o epoca (foarte) indepartata. 2) (despre cuvinte, expresii, constructii etc.) Care era folosit intr-o epoca indepartata; iesit din uzul curent; invechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaique

ARSEN n. Metaloid cristalizat, de culoare cenusie, ai carui compusi, foarte otravitori, sunt folositi in medicina si ca raticid. /<germ. Arsen

BATRANIS n. Planta erbacee, cu tulpina inalta, cu flori albe-galbui, cultivata ca planta ornamentala, fiind folosita si in parfumerie. /batran + suf. ~is

CABESTAN ~e n. Dispozitiv de ridicat si de deplasat greutati pe distante relativ scurte, fiind folosit, mai ales, pe nave sau pe autovehicule grele. /<fr. cabestan

CAFELUTA ~e f. (diminutiv de la cafea) Specie de plante erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori dispuse in varful tulpinii, cultivate pentru nutret, iar unele varietati fiind folosite ca plante ornamentale. /cafea + suf. ~eluta

CERNUSCA ~ti f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, cu flori divers colorate, cu frunze adanc crestate si cu fructul o capsula, semintele negre si aromatice fiind folosite drept condiment; chimen-negru; negrilica. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, neteda, cu frunze penate, flori albe si cu fructe capsule, pline de seminte negre, care creste prin semanaturi; negrusca. 3) Samanta acestor plante. /<ucr., rus. ternuska

GEMANARITA ~e f. Planta erbacee cu flori mari purpurii, ai carei tuberculi sunt folositi in scopuri medicinale. /geaman + suf. ~arita

A IMBLANZI ~esc tranz. 1) (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul, sa traiasca pe langa casa si sa fie folosit in avantajul acestuia; a domestici. 2) A face sa se imblanzeasca. [Sil. im-blan-] /in + bland

MAIESTATE ~ati f. 1) Caracter maiestuos; aspect maret si solemn care provoaca admiratie. 2) (folosit si ca termen de adresare) Conducator suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; imparat; riga; tar; sultan. 3) Termen reverentios care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt. [G.-D. maiestatiii /<lat. maiestas, ~atis, fr. majeste

MARMURA ~i f. 1) Roca calcaroasa dura, de diferite culori, care, prin slefuire, capata aspect lucios si neted, fiind folosita in constructie si ca material pentru sculptura. ◊ A ramane de ~ a incremeni pe loc; a inmarmuri. A fi de ~ (sau a fi rece ca ~a sau ca o ~) a fi indiferent, nepasator, rece fata de orice. 2) Bloc sau sculptura din asemenea material. [G.-D. marmurii] /<lat. marmor, ~oris

MARIE ~i f. inv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt; maiestate. 2) Pozitie sociala inalta. /a mari + suf. ~ie

NAVALNIC¹ ~ci m. Planta erbacee reprezentand o varietate a ferigii, dar cu frunze intregi, lucioase, care creste prin locuri umede, fiind folosita in scopuri medicinale. /navala + suf. ~nic

A OGORI ~asc tranz. (terenuri, suprafete cultivabile) 1) A lasa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adanc, prefacand in ogor (dupa ce o perioada de timp a fost folosit ca pasune). /Din ogor

OZON n. Gaz odorant de culoare albastra, care se formeaza in aer, cand oxigenul este supus descarcarilor electrice, fiind folosit ca antiseptic si la sinteze organice. /<fr. ozone

PAVILION³ ~oane n. 1) Extremitate in forma de palnie a instrumentelor muzicale de suflat. 2) Varietate de portavoce, anexata la diafragma primelor fonografe. 3) Instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore (fiind folosit de persoanele cu auz slab); cornet acustic. 4) Partea exterioara a urechii. /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PION ~i m. 1) figura de sah avand cea mai mica valoare, care se asaza la inceputul partidei, inaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoana care este exponent al unei conceptii noi. 3) fig. Persoana lipsita de autoritate, fiind folosita fara a i se cere consimtamantul. [Sil. pi-on] /<fr. pion

SPLINUTA ~e f. Planta erbacee cu tulpina paroasa, cu flori mari, prelungi, dintate, care creste prin paduri, tufarisuri si fanete, fiind folosita in scopuri medicinale. /splina + suf. ~uta

UNDE¹ adv. 1) (adesea in constructii interogative) In ce loc (?); in care parte (?); incotro (?). ~ plecati? ~ locuiti? ◊ ~ si ~ a) pe alocuri; b) cand si cand; uneori. De ~? din ce parte? de la cine? Pe ~? prin ce loc? prin ce parte? Pana ~? pana in ce loc? A (nu) avea de ~ a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o indoiala) ~ sa cedeze el! ◊ De ~ si pana ~ ?! cum adica? (Da) de ~! nici vorba! vorba sa fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neasteptate; ca din senin. ~ nu incepe o furtuna puternica. /<lat. unde

VATAMATOARE ~i f. Planta erbacee de munte cu flori galbene-aurii si cu fructul o pastaie, fiind folosita ca nutret si ca planta medicinala. /a vatama + suf. ~toare

VASC ~uri n. Planta parazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele persistente si cu fruct in forma de bobite albe, fiind folosita ca planta medicinala. /<lat. viscum

BOB¹ Sanie de mai multe persoane, care se poate conduce cu un volan sau cu doua cabluri, fiind folosita mai ales la concursuri. ♦ Sport practicat cu aceasta sanie; bobslei. [Pl. -buri. / cf. engl., fr. bobsleigh].

CAPERA, capere, s.f. Mugurii floriferi, inca verzi, ai caperului (Capparis spinosa), conservati in otet sau vin, sunt utilizati drept condiment sau garnitura la diferite preparate culinare. fiind foarte scumpi, adesea sunt folositi drept surogat mugurii florali sau semintele inca verzi de caltunasi (Tropaeolum majus).

PICHET³ s.n. 1. (In trecut) Punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ♦ Mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. Pichet de greva = detasament de muncitori grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor, previn pe muncitorii din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].

TERMOFON s.n. Instrument termoacustic, folosit fie ca emitator de sunete, fie pentru masurarea presiunii acustice. [< fr. thermophone].

ALEXANDRIN, -A adj. 1. Referitor la civilizatia elenistica din Alexandria; (p. ext.) care tine de epoca elenistica. ◊ Scoala alexandrina = numele mai multor scoli filozofice de orientare mistica si eclectica din perioada elenismului tarziu. 2. Vers alexandrin (si s.m.) = vers iambic de douasprezece silabe, cu cezura dupa silaba a sasea; poezie alexandrina = poezie de tip rafinat, erudit si uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima data].

COMBUSTIBIL, -A adj. Care (poate) arde. // s.m. Material care arde dezvoltand caldura, fiind folosit de obicei ca izvor de energie calorica. [Cf. fr. combustible].

bogonisi (bogonisesc, bogonisit), vb. – A bombani, a bodogani. Este creatie personala a lui Odobescu, pe baza sl. Bogu „Dumnezeu”, hapax care nu pare sa fi fost folosit de nici un scriitor. In formarea sa trebuie sa fi intervenit amintirea unor cuvinte ca bongoase si buchisi.

salavat, salavaturi, s.n. (inv.) 1. rugaciune canonica la musulmani. 2. obiect pe care era gravata formula religioasa a Islamului si care era folosit ca talisman. 3. (reg.) taifas.

clos (closuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este inv., cum presupune DAR; continua sa fie folosit ca termen de croitorie.

costa (-t, at), vb. – A avea un pret, o valoare. – Var. costisi, custa, cost(al)ui. Mr. custisire. It. costare. Nu apare in texte anterioare inceputului sec. XIX, dar a ajuns repede sa fie folosit curent datorita comertului. Var. costisi (inv.) din ngr. ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; si costalui (Trans.) se explica prin mag. kostalni, din germ. kosten. – Der. cost, s. n. (pret, cost, cheltuiala), din it. costo. Var., din Trans. este dublet al lui custului, vb. (a gusta), de la acelasi cuvint mag.

culpa (culpe), s. f. – Vina. Lat. culpa (sec. XIX). – Der. culpabil, adj. (vinovat), din lat. culpabilis (sec. XIX); culpabilitate, s. f. (vinovatie); culpes, s. m. (vinovat), der. interna destul de riscanta, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosita numai de unii scriitori din sec. XIX; inculpa, vb., din fr.; disculpa, vb., din fr. disculper, mai putin folosit.

CONTRAST s. n. 1. deosebire izbitoare intre doua sau mai multe lucruri, stari, actiuni etc. 2. diferenta intre densitatile extreme ale unei imagini fotografice. ◊ efect artistic obtinut de un scriitor, pictor etc. prin opozitia ritmului, a ideilor, culorilor. 3. gen de poezie lirica medievala in care era folosit efectul artistic al opozitiilor de ritm, de idei etc. (< fr. contraste)

ORGANZIN s. n. fir de matase naturala prin rasucirea a doua sau a mai multe fire, folosit ca urzeala. (< fr. organsin)

PICHET³ I. s. n. 1. (in trecut) punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ◊ mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. ~ de greva = detasament de grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor sau a institutiilor, previn pe cei din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. II. s. m. tarus de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

SANGUINARIE s. f. planta din familia papaveraceelor, din America de Nord, unde latexul ei rosu era folosit de indigeni pentru a-si vopsi pielea. (< lat. sanguinaria, fr. sanguinaire)

TIMOL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste in unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit in special ca medicament. – Fr. thymol.

slap (-pe), s. n. – Palarie. Germ. Schlapp(hut). Nu apare in dictionare, fiind folosit de Macedonski. Este dubletul lui sleap(c)a, s. f. (tricorn), din rus. sljap(k)a.

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

ANTRANILIC, antranilici, adj. m. (In sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalina, incolora, solubila in apa si in alcool, intrebuintata in chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. si ai carei derivati sunt folositi in parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique.

BUTE (lat. buttis) s. f. 1. Recipient din doage de lemn cu capacitate mare (1.000-4.000 l); butoi (1); continutul unui astfel de recipient. In evul mediu in Tarile Romane era folosit si ca masura de capacitate. 2. (La pl.) Stilpi principali din esafodajul de sprijinire a unui tunel in constructie.

CARAVELA (‹ it., fr.) s. f. Velier cu 3-4 catarge, raspindit in sec. 13-17; a fost folosit de Columb si Vasco da Gama.

CHURRIGUERA [tʃurighera], familie de arhitecti si decoratori spanioli din sec. 17-18. Cel mai de seama: Jose Benito de C. (1665-1725), reprezentant al barocului in sculptura si arhitectura (Palatul Goyeneche – azi Academia de San Fernanado – din Madrid, altarul Bisericii San Esteban din Salamanca). Numele C. a fost folosit in stilul „chirrigueresc” sau „baroc spaniol” (pentru care, insa, creatia lui nu este reprezentativa).

IPERITA (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, putin solubil in apa, cu actiune vezicanta; substanta toxica de lupta, foarte persistenta; a fost folosita pentru prima data de germani, in primul razboi mondial, in orasul Ypres (Ieper).

HERBART, Johann Friedrich (1776-1841), filozof, psiholog si pedagog german. Unul dintre fondatorii pedagogiei stiintifice moderne. A interpretat procesul de invatamant ca pe un transfer dinamic al ideilor catre actiune, preconizand reintoarcerea la experienta („Introducere in psihologie”, „Directii ale doctrinei educationale”). Ideile sale privind procesul educational (herbartianism) au fost folosite in special de pedagogia germana.

KOCHAB (in araba „Steaua Nordului”), stea apartinand Carului Mic, de marimea 2,2. Denumita astfel in perioada cand s-a aflat in locul actual al Stelei Polare, fiind folosita in navigatie pentru determinarea pozitiei navelor.

CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.

NAVADIT (‹ navadi) s. n. Sistem de ornare a tesaturilor, diferit de alesatura, executat pe un numar mare de ite (3-32). Aceasta tehnica, foarte raspandita in Moldova, a fost folosita mai ales la realizarea stergarelor si zabranicelor de valoare artistica deosebita.

LABRADOR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspatilor, subgrupa plagioclazilor care contine intre 50 si 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albastrui si alcatuieste rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatra semipretioasa. 2. Rasa de caine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roscat, folosit de politie pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent caine insotitor pentru orbi.

LACTOBACILI (‹ lacto- + bacili) s. m. pl. Gen de bacterii gram pozitive (Lactobacillus), ale caror specii sunt constituenti ai florei bacteriene digestive la mamifere; unii sunt folositi la fabricarea iaurtului. Sin. bacili lactici.

ROTTWEILER [rotvailər] (cuv. germ., de la numele orasului german Rottweil). s. m. Rasa de caine de origine germana, cu corpul masiv si musculos, cu blana scurta si cu pete roscate pe cap, piept si picioare. Talia de 55-68 cm si in greutate de 41-50 kg. Din Ev. med. si pana la sfarsitul sec. 19, r. ii insotea pe negustorii de carne plecati sa cumpere vite, ducand banii intr-o punga atarnata de gat. De-a lungul timpului r. au fost folositi pentru paza turmelor si locuintelor, pentru tractiune si drept caini-politisti. Se considera ca ei descind dintr-o rasa de caini de paza a vitelor lasati aici de legiunile romane.

OSTRACON (‹ ngr.; din gr. ostrakon „cochilie, carapace”) s. n. (In Antichitate) Ciob de ceramica sau cochilie (mai rar aschie din silex) pe care se gaseau inscriptii sau cuvinte in scriere pictografica. In Grecia era folosit la vot, iar in Egipt pentru contabilitate, exercitii grafice etc.

OBLIGEANA s. f. Planta erbacee, perena, din familia araceelor, originara din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom carnos, cu frunze liniare lungi si cu flori galbui (Acorus calamus). Cultivata (a fost naturalizata in Europa in sec. 16) sau salbatica, pe marginea baltilor ori a raurilor; rizomii, care au miros aromatic datorita unui ulei eteric, sunt folositi in terapeutica (anorexii, dispepsii), in parfumerie si in patiserie.

OBLUCITA, vechi vad pe cursul inferior al Dunarii, in apropiere de Isaccea. In Evul Mediu era folosit des de trupele invadatoare otomane.

POPOARELE MARII, denumire generica data unor populatii, indo-europene, cu care Egiptul a intrat in conflcit (sec. 14-13 i. Hr.). Infrante decisiv de Ramses III (1198-1166 i. Hr.) au fost silite sa se aseze in tabere militare, fiind folosite ca mercenari de armata egipteana.

EGRETA, egrete, s. f. 1. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, cu spatele impodobit cu un manunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, starc alb (Egretta); pasare care face parte din acest gen. 2. Manunchi de pene de egreta (1) sau de fire albe, folosit ca podoaba la palarii, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. 4. (fiz.; in sintagma) Descarcare in egreta = descarcare electrica produsa sub forma unei succesiuni rapide de scantei luminoase intre electrozi aflati la o tensiune inalta. – Din fr. aigrette.

NEINTREBUINTAT, -A, neintrebuintati, -te, adj. Care nu a fost intrebuintat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire indelungata); ncfolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Ne- + intrebuintat.

fiLEU ~ri n. 1) Impletitura de fire groase, cu ochiuri mari, avand diferite intrebuintari; plasa. ~ de tenis. 2) Obiect confectionat dintr-o impletitura de fire subtiri, folosit pentru fixarea parului pieptanat. 3) rar Saculet folosit la transportarea cumparaturilor, confectionat dintr-o astfel de impletitura; plasa; sacosa. [Sil. fi-leu] /<fr. filet

DADAISM (< fr.) Miscare literar-artistica dezvoltata in perioada Primului Razboi Mondial si in anii imediat urmatori. Primele manifestari apar la Zurich in 1916, cand poetul francez, originar din Romania, Tristan Tzara, scriitorii germani Hugo Ball si Richard Huelsenbeck, sculptorul francez Hans Arp s.a. fondeaza cabaretul Voltaire-club literar, galerie de expozitie si sala de teatru. Din 1919, gruparea s-a mutat la Paris, initiind manifestari nihiliste impotriva culturii, puternic discreditata dupa Primul Razboi Mondial; s-au facut experimente de poezie si colaje in pictura si sculptura. Hazardul este ridicat la rang de principiu de creatie, iar negatia este cuvantul de baza in vocabularul dadaist. Mijloacele principale folosite au fost imprumutate din miscare f*******a: manifeste, poezii fonetice, poemul simultan, muzica zgomotoasa, spectacole publice provocatoare. Printre reprezentantii miscarii: M. Duchamp, Man Ray, F. Picabia, Marcel Iancu, Max Ernst.

ELASTIC, -A, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea unei forte exterioare si de a reveni de la sine la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea actiunii fortelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre fiinte, miscari ale lor etc.) Mladios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta usor imprejurarilor. II. S. n. Tesatura, snur, siret etc. executate din fire de cauciuc imbracate in fire textile si folosite la confectionarea unor obiecte de imbracaminte; guma, gumilastic. – Din fr. elastique.

REINVIA, reinvii, vb. I. Intranz. A reveni la viata (dupa ce a murit); a invia. ♦ Tranz. (Med.) A repune in functiune inima, respiratia. ♦ fig. A capata din nou viata, putere, a deveni din nou activ; a renaste. ♦ Tranz. si intranz. fig. A reveni in amintirea cuiva. ♦ Tranz. fig. A face sa fie din nou folosit; a readuce la viata. A reinvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re¹- + invia.

SINCRONOSCOP, sincronoscoape, s. n. 1. Instrument folosit pentru a indica daca doua fenomene periodice sunt sincrone. 2. Instrument folosit pentru determinarea momentului in care a fost realizata sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. ♦ Instrument alcatuit dintr-un oscilograf catodic, folosit pentru reprezentarea vizuala a formelor de unda. – Din fr. synchronoscope.

SUMAC s. m. Numele mai multor arbori sau arbusti mediteraneeni cu frunze compuse, bogate in substante tanante, dintre care unele specii sunt cultivate si folosite in industria pielariei, in medicina etc. (Rhus). – Din fr. sumac.

DEBARA ~le f. Incapere accesorie intr-o locuinta in care sunt pastrate obiecte (folosite mai rar). [Art. debaraua; G.-D. debaralei] /<fr. debarras

ELASTIC² n. Tesatura supla, continand fire de cauciuc, folosita la confectionarea diferitelor obiecte vestimentare. /<fr. elastique, lat. elasticus

A JUSTIfiCA justific tranz. 1) (actiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a indreptati. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit dupa destinatie. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovati; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare

LAMA² ~e f. Mamifer rumegator din America de Sud, inrudit cu camila, dar fara cocoasa, care, fiind domesticit, este folosit la transportarea greutatilor. [G.-D. lamei] /<fr. lama

MACRAMEU ~ri n. Impletitura de mana facuta din fire groase si folosita in calitate de franjuri sau ca element decorativ pe mobila. /<fr. macrame

PARAMA ~e f. si substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima

PALAMAR² ~e n. pop. Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave; parama. /<turc. palamar, ngr. palamari

PRECOMPRIMARE ~ari f. Operatie prin care blocurile de beton inainte de a fi folosite in constructie sunt supuse unor probe de rezistenta. /pre- + comprimare

A REINVIA reinvii 1. intranz. 1) A invia din nou; a se renaste. 2) fig. A aparea in memorie. 2. tranz. 1) A invia din nou in memorie 2) med. (inima sau respiratia oprita) A pune in functie din nou; a resuscita. 3) fig. A face sa fie din nou folosit. ~ o datina. [Sil. -vi-a] /re- + a invia

AGENDA s.f. 1. Carnet pe care sunt insemnate zilele, folosit pentru diferite notite referitoare la anumite date, actiuni, treburi etc. 2. Ordine de zi. [< fr., it. agenda, cf. lat. agenda – ceea ce trebuie sa faci].

METODICA s.f. Ramura a pedagogiei care studiaza principiile si metoda de predare proprie fiecarui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogica in care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. methodique].

cervana (cervane), s. f. – Varietate de unguras, planta erbacee (Lycopus europaeus). Origine necunoscuta. Cihac, II, 48 (si Conev 44) pornesc de la sl. cruvenu „rosu”, fiind o planta folosita in vopsitorie, insa Tiktin ii contrazice. Este probabil ca etimonul propus de Cihac sa fie exact, dar sa fi existat o confuzie in ce priveste planta, cum se intimpla adesea in botanica populara.

TELEFON s.n. 1. Telecomunicatie constand in realizarea de convorbiri la distanta prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor folosite in acest scop. 2. Aparat electric care are un transmitator si un receptor, cu ajutorul caruia se pot face convorbiri la distanta. ♦ Chemare telefonica. ♦ Numarul telefonului (2) unui abonat. [< fr. telephone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].

TELEFON s. n. 1. telecomunicatie prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor folosite in acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmitator si un receptor, pentru transmiterea la distanta a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonica. ◊ numarul telefonului (2) unui abonat. (< fr. telephone)

BALTAG (‹ tc.) s. n. (In ev. med. in Moldova) Topor mic si usor, cu doua taisuri si cu coada lunga de lemn, folosit ca arma; era si semnul distinctiv al demnitatii de aga ♦ (In N Moldovei) Topor mic, ornamentat, purtat de vatasel la nunta.

CABLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un invelis vegetal sau metalic). 3. Unitate de masura pentru distante, egala cu a zecea parte dintr-o mila marina, adica cu 185,2 m; ancablura. – Din fr. cable.

INCOMPATIBILITATE s. f. 1. Faptul de a fi incompatibil; nepotrivire, necompatibilitate. 2. Interzicere (prevazuta de lege) de a cumula doua functii, doua atributii care, prin caracterul lor, sunt contradictorii. 3. (Med.) Termen folosit de obicei in legatura cu transfuziile de sange pentru a arata o nepotrivire de grup sangvin. 4. (Mat.) Caracteristica a unui sistem de ecuatii sau inecuatii de a fi incompatibil. – Din fr. incompatibilite.

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

MEDIATECA, mediateci, s. f. Incapere dintr-o biblioteca in care sunt pastrate mijloacele audiovizuale folosite mai ales la invatarea limbilor straine. [Pr.: -di-a-] – Din fr. mediatheque.

DESPRAFUITOR, desprafuitoare, s. n. Aparat sau instalatie folosite la desprafuire. [Pr.: -fu-i-] – Desprafui + suf. -tor.

SCROBEALA, scrobeli, s. f. 1. Amidon (sub forma de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie si de imbracaminte (dupa spalare); apret. 2. (In sintagma) Scrobeala albastra = albastreala (2). – Din bg. skrobjala.

SUTURA, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulatie in care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusatura folosita in chirurgie pentru a reuni marginile unei plagi, extremitatile unui tendon sau ale unui nerv taiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

ALFABET ~e n. Totalitate a literelor folosite in scrierea unei limbi, asezate intr-o ordine anumita. ◊ ~ul Morse alfabet folosit in telegrafie, literele fiind reprezentate prin linii si puncte. /<fr. alphabet, lat. alphabetum

INFANTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. (in Spania si Portugalia; folosit si ca titlu) fiu sau fiica a unui rege (in afara de primul nascut). /sp. infante, fr. infant

coama (coame), s. f. – 1. Par lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Par lung, plete. – 3. Creasta, culme. – 4. Creasta (de acoperis). Mr., megl. coama, istr. comę. Lat. cŏma (Puscariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. incomat), adj. (cu coama, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare sa fi fost primul care a folosit vb. a incoma „a incununa cu plete” (nori ce trec incomind cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafa a aparatorii de jug).

CHAPPE (cuv. fr.) [sap] subst. Matase naturala extrasa din gogosi cu defecte si folosita, sub forma de fire de batatura; la unele tesaturi, la fabricarea catifelei, a atei de cusut si de brodat, a snururilor etc.

CABLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un invelis vegetal sau metalic). – Fr. cable.

CIP (‹ lat.) s. m. Stilp de piatra folosit in antic. clasica, fie ca borna de hotar, fie ca piatra de mormint.

DDT (p,p' – diclordifeniltricloroetan) subst. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid. A fost descoperit (1939) de P.H. Muller. Din cauza persistentei si toxicitatii este interzis in majoritatea tarilor.

TARANA, (2) tarane, s. f. 1. Pamant sfaramat marunt. ♦ Pamantul cu care se acopera sicriul, cu care se umple groapa, mormantul. ◊ Expr. fie-i tarana usoara! = (formula folosita cand se vorbeste despre un mort) odihneasca-se in pace! Praf si tarana = nimic. ♦ Stratul de la suprafata (sau de la mica adancime) al pamantului. ◊ Expr. A se asterne taranii = a se intinde la pamant. 2. fig. Trup neinsufletit, oseminte; ramasite pamantesti. [Var.: (reg.) tarna s. f.] – Tara + suf. -ana.

folosit, -A, folositi, -te, adj. Care a fost intrebuintat; care s-a degradat, deteriorat (prin intrebuintare indelungata); intrebuintat, uzat. – V. folosi.

CORD² s. n. Tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

RADAR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice si apoi le receptioneaza, dupa ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta si a localiza un obiect prin masurarea timpului trecut intre emisia si receptia undelor. ♦ Sistem de detectare si de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat masurarii vitezei autovehiculelor care trec prin campul electromagnetic emis. [Acc. si: radar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

TEIER, teiere, s. n. Prajina lunga de care sunt legate curmeie de tei, folosita pentru a speria pestii de pe fundul apei si a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar.

REPARAT², -A, reparati, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindca a fost readus in stare de functionare (prin reparatii, renovari etc.); reconditionat, (pop.) dres² (1). 2. fig. Indreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricaciuni, insulte etc.) Pentru care s-au platit daune. – V. repara.

COMENSURABIL, -A, comensurabili, -e, adj. (Mat.; despre doua sau mai multe marimi) Care pot fi masurate cu aceeasi unitate de masura, valorile amandurora fiind multipli intregi ai unitatii folosite. – Din fr. commensurable, lat. commensurabilis.

BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) Jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone

CABLU ~ri n. 1) Franghie groasa din fire vegetale sau metalice rasucite, folosita la tractiune sau la ridicat greutati. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de masura a lungimii (egala cu o zecime de mila marina) folosita in navigatie. /<fr. cable

FERODOU ~ri n. Impletitura din fire metalice si din azbest, folosita la garnisirea diferitelor piese de masini; metalazbest. /<fr., engl. ferrodo

HORBOTA ~e f. 1) Impletitura sau tesatura fina, usoara din fire subtiri cu modele variate, folosita ca garnitura la obiectele de imbracaminte sau la alte obiecte din produse textile (rufe, perdele etc.); dantela. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de impletituri sau tesaturi. 3) Invelis de promoroaca ce imbraca copacii iarna. /<pol. forbot

METALAZBEST ~uri n. Tesatura de fire metalice si de azbest, folosita ca garnitura la diferite piese de masini; ferodo. /<germ. Metalasbest

MINGE ~i f. Obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive. ~ de fotbal. [G.-D. mingii] /cf. sl. meci

NICIODATA adv. 1) Nici intr-un timp; nicicand. 2) In nici o imprejurare; in nici un caz. ◊ A fost odata ca ~ formula stereotipa folosita la inceputul povestilor. 3) Pentru nimic in lume; cu nici un pret. /nici + odata

PLANSA ~e f. 1) Piesa plana de lemn, subtire avand lungimea mai mare decat latimea. 2) Coala de hartie mai groasa ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte. 3) Carton pe care este executata o ilustratie, servind ca material didactic; tabel. 4) Placa de lemn sau de metal in care se sapa litere sau note muzicale, folosita in gravura. 5) Placa de beton folosita la pavarea drumurilor. /<fr. planche

TARANA f. 1) Sol faramitat. ◊ fie-i ~a usoara formula folosita la inmormantare. 2) fig. Ramasite ale unei fiinte dupa moarte. 3) Strat superior al scoartei terestre. [G.-D. taranei] /<lat. terrina

FERODOU s.n. Tesatura de fire metalice si de azbest folosita ca garnitura la discurile de ambreiaj, la sabotii de frana etc.; metalazbest. [< fr. ferrodo – nume comercial].

NAVISFERA s.f. (Rar) Instrument pentru identificarea astrilor, constand dintr-o sfera pe care sunt inregistrate la scara stelele folosite in navigatie. [< navi- + sfera].

REGLETA s.f. Piesa de material izolant pe care sunt fixate piese de contact folosite in aparatele de telecomunicatii. [< fr. reglette].

CORD² s.n. Tesatura cu urzeala formata din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].

stalau, stalaua, s.n. (reg.) 1. grajd; sura. 2. cotet de pasari. 3. locuinta provizorie la munte, folosita de tarani numai cand sunt la lucru.

FERODO s. n. tesatura de fire metalice si de azbest, folosita ca garnitura la discurile de ambreiaj, la sabotii de frana etc.; metalazbest. (< fr., engl. ferrodo)

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (lat.) ceea ce trebuia demonstrat – Traducerea latina prin care a fost pusa in circulatia formula folosita de Euclid la sfarsitul unei demonstratii.

ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, asezate intr-o ordine conventionala, reprezentand sunetele de baza ale unei limbi. ◊ Alfabet fonetic = alfabet care asociaza fiecarei litere un cuvant de circulatie a carui initiala o constituie litera respectiva, in scopul evitarii erorilor la transmisiile telefonice si radiotelefonice. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit in telegrafie, in care literele sunt reprezentate prin linii si puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.

PLANSA, planse, s. f. 1. Foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. Placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

OLANDA s. f. Tesatura deasa si fina, facuta din fire de in de buna calitate, folosita la confectionarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

SHODDY s. n. Material fibros obtinut prin destramarea resturilor de fire si de tesaturi de lana, folosit ca amestec in filatura de lana cardata. [Pr.: sodi]- Cuv. engl.

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

ANTRANILIC adj.m. Acid antranilic = pulbere cristalina incolora, solubila in apa si in alcool, folosita ca reactiv, ai carei derivati sunt intrebuintati in parfumerie. [< fr. anthranilique].

FERIBOT s.n. Nava pe care sunt instalate sine de cale ferata, folosita la transbordarea vagoanelor sau a trenurilor de la un mal la altul al unei ape. [< fr., engl. ferry-boat].

REFLECTORIZANT, -A adj. Reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat de material plastic transparent si colorat in care au fost inglobate bile micute de sticla, folosit in semnalizarea rutiera. [Et. incerta].

TEHNICA s.f. 1. Totalitatea uneltelor si a deprinderilor de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite in practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].

ANTRANILIC adj. acid ~ = pulbere cristalina incolora, solubila in apa si in alcool, folosita ca reactiv, ai carei derivati sunt intrebuintati in parfumerie; acid aminobenzoic. (< fr. anthranilique)

fus (fuse), s. n. – Unitate de masura folosita in comertul cu piei, echivalind cu un patrat cu latura de 30,48 cm. Germ. Fuss.

ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, asezate intr-o ordine conventionala, reprezentand sunetele de baza ale unei limbi. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit in telegrafie, in care literele sunt reprezentate prin linii si puncte. – Fr. alphabet (lat. lit. alphabetum).

FOSFOR (‹ fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtator de lumina”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Functioneaza in combinatii in starile de valenta 3 si 5. Se gaseste in natura, mai ales sub forma de fosfati (principalul mineral este apatitul), in organismul animal (oase, nervi, u***a), in guano si in soluri fertile. Prezinta mai multe modificatii alotropice. ◊ F. alb, masa alba, uneori galbuie, moale ca ceara (p. t. 44ºC, p. f. 287ºC), solubil in sulfura de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se pastreaza sub apa; lumineaza in intuneric. ◊ F. rosu, modificatie alotropica stabila, netoxica, folosita la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand in 1669.

YTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemanator cu lantanidele. Metal de culoare alba-cenusie, este relativ usor, greu fuzibil si este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, in 1794.

CASTANIETA, castaniete, s. f. Instrument muzical de percutie (raspandit in Spania si in America Latina), format din doua placute de lemn sau de fildes, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta si folosit la acompanierea dansului si a muzicii; geamparale (2). – Din fr. castagnettes.

PERSPECTOGRAF, perspectografe, s. n. 1. Aparat cu ajutorul caruia se transforma reprezentarea descriptiva a unui obiect in reprezentare concreta. 2. Aparat folosit pentru redresarea fotogramelor aeriene care au fost inregistrate pe clisee inclinate fata de planul orizontal. – Din fr. perspectographe.

LITA¹, lite, s. f. Fascicul de fire subtiri de metal, rasucite sau nerasucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

SINCROTRON, sincrotroane, s. n. (fiz.) Accelerator de electroni folosit in fizica nucleara, in care electronii sunt accelerati intai de un camp magnetic variabil in timp, iar apoi de un camp electric alternativ. – Din fr. synchrotron.

CORD² n. 1) Tesatura subtire si rara cu urzeala din fire rasucite si foarte rezistente. 2) Tesatura speciala folosita la fabricarea anvelopelor, curelelor de transmisie etc. /<fr. corde

GIROSCOP ~oape n. Disc rotitor greu, care poate lua orice orientare in spatiu, fiind sustinut de cateva cadre cardanice succesive, folosit la avioane si la submarine pentru indicarea directiei de deplasare. /<fr. gyroscope

TRAUL ~e n. Navod mare, de forma conica, folosit la pescuitul industrial in larg, unde sunt aglomerari de peste. [Monosilabic] /<engl. trawl

CART² s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a carei caroserie si parte mecanica sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii in anumite jocuri sportive. [Scris si kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart].

DRIL s.n. Tesatura groasa si deasa, facuta din fire de canepa cu urzeala dubla si folosita pentru imbracaminte de vara, pentru corturi etc. V. doc¹. [< fr. drilles, cf. germ. Drill(ich)].

barbison (barbisoane), s. n. – Cioc, tacalie, barbisa. Fr. barbiche si (mai rar) barbichon. Forma barbise s-a folosit de asemenea uneori, cit timp a fost la moda barbisonul.

TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) Aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].

SINCROTRON, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni folosit in fizica nucleara, in care electronii sunt accelerati intai de un camp magnetic variabil in timp, iar apoi de un camp electric alternativ. – Fr. synchrotron.

ARSEN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. In combinatii functioneaza in starile de valenta 3 si 5. A. si majoritatea combinatiilor sale sint toxice (doza mortala 0,1 -0,3 g). Este folosit in aliaje pentru marirea duritatii. A fost descoperit in 1250 de Albertus Magnus.

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urit”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-rosiatic care dezvolta vapori grei, sufocanti, cu miros neplacut; are actiune caustica asupra pielii, producind arsuri grave; vaporii de b. ataca ochii si mucoasele; sub forma de saruri (bromuri) este folosit in medicina, in fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard in 1826.

ISTROS 1. Denumirea traca a Dunarii, folosita si de izvoarele antice grecesti. A fost latinizata, ulterior, in Hister. V. Danubius. 2. Colonie greceasca pe tarmul de V al Marii Negre. V. Histria.

AMIN interj., s. n. 1. Interj. (In texte religioase sau in practica bisericii crestine, folosit ca formula de incheiere) Adevarat! asa sa fie! ♦ Fam. Adio! S-a terminat! 2. S. n. (In expr.) Cat(u-i) aminul sau pana (ori nici) la amin = niciodata, nicidecum. – Din sl. aminu.

RASCHETA, raschete, s. f. 1. Dalta incovoiata cu care se rade vopseaua si rugina de pe o piesa metalica sau de pe un vas. 2. Perie avand cuie in loc de peri si care serveste la raschetarea tencuielilor. 3. Unealta in forma de perie de bordaj, la care perii sunt inlocuiti cu o bucata prismatica de cauciuc, folosita la curatarea puntii. 4. Razuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.

RIZACA, rizace, s. f. (Reg.) 1. Unealta asemanatoare cu o coasa cu coada lunga, folosita pentru a taia plantele care impotmolesc baltile. 2. Unealta folosita de pescari la taierea franghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din ucr. rizak.

MENGHINA ~e f. Dispozitiv constand din doua placi metalice si un surub, folosit pentru a fixa piesele care urmeaza sa fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

PUPITRU ~e n. 1) Masa mica avand partea de deasupra inclinata, la care se poate citi, scrie sau desena. 2) Suport pentru note muzicale. ◊ La ~ la conducerea unei orchestre in calitate de dirijor. 3) Suport pentru manuscrise, folosit de corectori. 4) : ~ de comanda panou pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic; panou de comanda; tablou de comanda. /<fr. pupitre

TAPISERIE tapiserii f. 1) Lucru de mana cusut pe canava dupa conturul unui desen (cu fire de lana sau de matase). 2) Tesatura ornamentala folosita la acoperirea peretilor sau a mobilei. 3) Imbracaminte a unei mobile, realizata din astfel de tesatura. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperita cu asemenea tesatura. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

FAZOTRON s.n. (fiz.) Accelerator de particule de tipul ciclotronului, folosit pentru energii mai mari, in care particulele sunt accelerate intr-un camp electric alternativ cu frecventa variabila. [< fr. phasotron].

MERLINA s.f. Franghie subtire alcatuita din trei fire de in sau de canepa rasucite impreuna, folosita la matisarea paramelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – franghie de mare].

MOCHETA s. f. tesatura plusata, din fire de lana si de in sau canepa, folosita drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette)

TEHNIC¹, -A I. adj. referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

mai interj. – Serveste la adresare si mirare. – Var. (Munt.) ma. Lat. mǒdǒ, redus la *mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu si, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › pai. Explicatiile anterioare considera acest cuvint inseparabil de mare (Cihac, II, 718; Tiktin; Seineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar aceasta identitate nu pare evidenta. Cu atit mai putin sigura este afirmatia dictionarelor in general, ca este interj. de adresare catre un barbat, caci in Mold. se foloseste si pentru femei si ca peste tot este foarte folosita in imprecatie fara obiect definit: mai, sa fie-al d******i. Este cuvint de uz general (ALR, I, 198).

BALL [bɔ:l], Albert (1835-1927), constructor de arme de foc american. Peste 135 de inventii, cea mai importanta fiind carabina cu repetitie „Lamson, model 1869, calibru 11,43 mm”. folosita in dotarea armatei romane.

AMIN interj. 1. (In texte religioase sau in legatura cu religia, folosit ca formula de incheiere). Adevarat! asa sa fie! ♦ (Fam.) Adio! s-a terminat! 2. (Substantivat, n., in expr.) Catu-i aminul sau pana (ori nici) la amin = niciodata; nicicum. – Slav (v. sl. aminu < gr.).

IZOCIANAT (‹ fr.) s. m. Ester al acidului izocianic. Este intrebuintat ca reactiv specific la identificarea alcoolilor si fenolilor. Dupa numarul gruparilor – N=C=O continute in molecula, sunt mono-, di-, tri- sau poliizocianati. Diizocianatul este folosit ca materie prima pentru fabricarea de fibre sintetice, adezivi, elastomeri si lacuri.

INCOMENSURABILITATE (‹ fr.) s. f. Termen folosit in 1962 de epistemologul Thomas S. Kuhn in lucrarea sa „Structura revolutiilor stiintifice”, unde afirma ca exista teorii ce nu pot fi comparate intre ele, fiind socotite incomensurabile, deoarece, in urma unei revolutii stiintifice, conceptele folosite in noul set de teorii (noua paradigma) sunt intraductibile in termenii conceptelor utilizate in vechiul set de teorii.

IMPRIMAT, -A, imprimati, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tiparit. ♦ (Despre tesaturi) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit in intreprinderi si in institutii pentru intocmirea de acte oficiale; publicatie cu caracter administrativ (adresa, registru etc.) folosita in intreprinderi si institutii. 3. S. n. (La pl.) Publicatii tiparite; tiparituri. – V. imprima. Cf. fr. imprime.

CAR¹ ~e n. 1) Vehicul cu patru roti tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea incarcaturilor mari. ◊ ~ funebru vehicul cu care sunt dusi mortii la cimitir; dric. A pune ~ul inaintea boilor a face ceva altfel decat este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care incape intr-un asemenea vehicul. Un ~ de fan. 3) (in antichitate) Trasura cu doua roti, trasa de cai si folosita la festivitati si ceremonii. ~ de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; multime. Un ~ de ani. ◊ Cu ~ul in cantitate mare; cu gramada; din belsug. 5): ~ul-Mare constelatie alcatuita din sapte stele ce reprezinta un car cu oiste; Ursa-Mare. ~ul-Mic constelatie asemanatoare cu Carul-Mare, dar cu distanta dintre stele mai mica; Ursa-Mica. /<lat. carrus

COLIVIE ~i f. 1) Cusca mica din vergele de metal sau de lemn in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2) Constructie de metal folosita pentru transportul personalului si materialelor in mina. 3): ~a scarii spatiul inchis rezervat scarii unei cladiri; casa scarii. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija

fiTIL ~uri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu usurinta lichidele si este folosit la obiectele de iluminat. 2) Snur impregnat cu o substanta inflamabila, folosit pentru aprinderea incarcaturilor explozive. /<turc. fitil

PRAFTURA ~i f. Pamatuf (din fire de par, fasii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului infierbantat, a carbunilor incinsi sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftura + suf. ~ita

RIZACA ~ce f. reg. 1) Unealta asemanatoare coasei, folosita pentru taierea stufului si a papurii; tarpan; sabita. 2) Unealta folosita de pescari pentru a taia franghiile cu care sunt fixate carmacele de pari. /<ucr. rizak

SATAR ~e n. 1) Cutit mare, cu lama lata si grea, folosit in bucatarie. 2) inv. Secure de lupta cu care erau inarmati satargiii. 3) Securea calaului. /<turc. satir

CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.

CELOIDINA s.f. Solutie concentrata de piroxilina, folosita la sectionarea fina a tesuturilor care urmeaza sa fie examinate la microscop. [Pron. -lo-i-. / cf. germ. Keloidine].

astragaci (-ce), s. n. – Unealta de cizmarie folosita la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergazni „a intoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu tragaci. Nu este probabila ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 si Pascu, Suf., 198, bazata pe lat. extrahere.

PROBABILITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. ♦ Dupa toate probabilitatile = dupa cat se pare. 2. Marime folosita in formularea legilor statistice ale fenomenelor, care nu sunt perfect determinate prin anumite conditii experimentale date. ♦ Teoria probabilitatii = teorie despre evenimente intamplatoare cu caracter de masa; calculul probabilitatilor = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau a unui eveniment dintr-un complex de fenomene sau de evenimente de acelasi fel. [Cf. lat. probabilitas, fr. probabilite].

TEXTIL, -A adj. 1. (Despre un material) Care se poate folosi in tesatorie. ♦ (Despre plante) Care produce, din care se extrag fibre folosite in tesatorie. ♦ Tesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Referitor la tesatorie sau la tesaturi. [Cf. fr. textile, lat. textilis].

ALUMINOTERMIE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obtinere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reactia exoterma dintre pulberea de aluminiu si un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, in bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov.

COBALT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493ºC, p. f. 3.520ºC), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obisnuita. In combinatii functioneaza in starile de valenta 2 si 3. Este un element indispensabil vietii celulare si in special hematopoezei. Este intrebuintat in tehnica sub forma de aliaje, iar sub forma de saruri la colorarea in albastru a sticlei, portelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu numar de masa 60 este folosit in radioterapie, in radiografie si in industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt in 1735.

SOFT¹ s. n. fire de bumbac sau de celofibra putin rasucite si moi, folosite ca batatura pentru unele tesaturi scamosate. – Cuv. engl.

SERPENTINA ~e f. 1) Drum serpuit, construit special pentru a usura urcusul in panta. 2) Cotitura a unui astfel de drum. 3) Fasie lunga si ingusta de hartie colorata, infasurata strans, care, fiind aruncata, se desfasoara in forma de spirala si este folosita drept mijloc de amuzament la petreceri. 4) Tub in forma de spirala folosit ca schimbator de caldura. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

VARZA verze f. Planta legumicola ale carei frunze mari, groase, ondulate sunt infasurate strans unele peste altele, formand o capatana compacta folosita in alimentatie. ◊ Varza rosie specie de varza avand frunzele de culoare rosie-violeta. Varza creata specie de varza avand frunzele incretite. A impaca si capra si varza a impaca doua persoane cu interese si dorinte contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia

NACELA s.f. 1. Cos deschis sau cabina (metalica) atarnata de un balon, in care se transporta aeronautii, lestul, aparatele de bord etc. ♦ Cabina a unui dirijabil, unde sunt instalate motoarele si in care sunt transportate persoanele etc. 2. Vas de laborator de forma alungita, folosit pentru calcinari. [< fr. nacelle].

GALIU (‹ fr.) s. n. Element chimic (Ga; nr. at. 31, m. at. 69,72), metal alb-argintiu, foarte usor fuzibil (p. t. 29,78ºC, p. f. 2.300ºC); in natura se gaseste in cantitati foarte mici (insoteste zincul in blende si aluminiul in bauxite). Functioneaza in starile de valenta 1 si 3. Este folosit la fabricarea materialelor semiconductoare si ca lichid termometric. A fost descoperit (1875) de chimistul francez P.E. Lecoq de Boisbaudran.

RUTENIU (‹ fr. {i}; {s} lat. m. Ruthenia „Ucraina”) s. n. Element chimic (Ru; nr. at. 44, m. at. 101,07) din grupa metalelor platinice. Intra in componenta aliajelor foarte dure si rezistente la uzura prin frecare; catalizator al multor reactii chimice folosit si la fabricarea filamentelor pentru lampile cu incandescenta. A fost descoperit de chimistul rus Karl K. Klaus in 1844.

DANTELA, dantele, s. f. Impletitura fina si usoara cu gaurele, reprezentand modele variate, executata (manual sau mecanic) din fire subtiri de ata, de matase sau de fibre sintetice si folosita ca garnitura la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbota. – Din fr. dentelle.

IAVASA, iavasale, s. f. Instrument in forma de cleste sau de lat, folosit pentru stapanirea animalelor, prin strangerea buzei superioare sau urechii, cand sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavas.

ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.

INTRUCAT adv., conj. 1. adv. (inv.) incat. (~ i-a folosit, nu stiu.) 2. conj. cand, cum, deoarece, fiindca. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. conj. v. fiindca.

GONG ~uri n. 1) Instrument de metal in forma de disc, care, fiind suspendat si lovit cu un ciocanas, produce un sunet caracteristic, folosit ca semnal (la teatru, radio, jocuri sportive etc.). 2) Sunet produs ca semnal de un astfel de instrument. /<fr., engl. gong

MAICA ~ci f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Femeie privita in raport cu copiii sai; mama. ◊ De cand ~ca m-a facut de cand sunt pe lume. 2) Femeie care face parte din tagma monahala; calugarita. 3) (folosit si ca adresare respectuoasa) Femeie in varsta; mama. [G.-D. maicii] /<bulg., sb. majka

SERIF² ~i m. (la musulmani; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Nobil considerat ca fiind descendent al lui Mahomed; print arab. /<turc. serif, fr. cherif

BILIARD¹ s.n. Joc practicat cu bile, care sunt miscate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul. ♦ Masa speciala folosita pentru jocul descris mai sus. [Pron. -li-ard, pl. -de, -duri. / < fr. billard].

NUMINOS s.n. (fil.) Termen folosit pentru componentele irationale ale categoriei religioase „sfant”, din care a fost eliminat continutul moral. [Cf. it. numinoso].

asirian (asiriana), adj. – Din Asiria. Din Asiria (sec. XIX). Var. asir, folosita de Eminescu si reluata de Crainic, nu are intrebuintare efectiva, fiind mai curind o licenta poetica.

BUZIAS, oras in jud. Timis, la 34 km SE de Timisoara; 7.610 loc. (1991). Fabrica de incalt. si de conf.; produse alim. (panificatie, preparate din lapte). Veche statiune balneara (primele stabilimente au fost construite in 1819) cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, clorusodice folosite in special pentru tratarea afectiunilor c*************e. Imbuteliere de ape minerale. Atestat documentar din 1320. Declarat oras in 1956.

TALER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

REPETOR, repetoare, s. n. Aparat folosit pentru amplificarea bilaterala a semnalelor intr-o cale de telecomunicatii pe fire, avand rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o sectiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

CARTURARESC ~easca (~esti) 1) Care tine de carturari; propriu carturarilor. 2) (despre cuvinte, expresii) Care este folosit numai in carti si in limbajul oamenilor culti; livresc. /carturar + suf. ~esc

fiRESTE adv. (folosit, mai ales, in calitate de cuvant incident) Bineinteles; desigur; natural; negresit. /fire + suf. ~este

siba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se da comanda ca butucul sa fie tarat cu ajutorul tapinelor; suba!

suba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se da comanda ca butucul sa fie tarat cu ajutorul tapinelor; saba!.

CARTOF (‹ germ.) s. m. 1. Planta din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si cu tulpini subterane ingrosate (tuberculi) de forma rotunda, ovala sau alungita, continind 14-27% amidon si vitaminele A, B si C (Solanul tuberosum). Originar din America de Sud, c. a fost introdus in cultura in Romania la sfirsitul sec. 18. ♦ Tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie, in ind. alim. si ca furaj. ♦ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. 2. Cartof dulce = batat.

CLOR (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „galben-verzui”) s. n. Element chimic (Cl; nr. at. 17, m. at. 35,45, p. t. -101ºC, p. f. -34,1ºC) din familia halogenilor, gaz galben-verzui, cu miros puternic sufocant, toxic, foarte reactiv. Se gaseste in natura numai sub forma de combinatii. Se obtine prin electroliza clorurii de sodiu si este folosit la fabricarea hipocloritilor, cloratilor etc., ca agent decolorant si dezinfectant. A fost descoperit de C.W. Scheele in 1774.

CORABIE (‹ sl.) s. f. Nava cu pinze, folosita pentru transport si pentru actiuni militare. Din sec. 19 au inceput sa fie inlocuite cu nave cu propulsie mecanica.

REICH [raih] (cuv. germ. „imperiu”) subst. Termen folosit de la sfarsitul sec. 19 pentru a desemna Germania, in istoria careia sunt cunoscute trei formatiuni statale, denumite astfel: Sfantul Imperiu Roman (de la sfarsitul sec. 15, Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana) (962-1806); statul creat prin unificarea Germaniei sub autoritatea Prusiei (1871-1918); statul hitlerist (1933-1945), cunoscut si sub numele de al Treilea Reich.

SOfiSM, sofisme, s. n. Silogism sau rationament corect din punct de vedere formal, dar gresit din punct de vedere al continutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesentiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce in eroare; p. gener. argument, afirmatie etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

ASTRAGACI, astragace, s. n. Instrument de cizmarie folosit la intins talpa sau la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute. – Cf. bg. stragaci „razuitor”.

SNUR, snururi, s. n. 1. Sfoara (imbracata in matase colorata, in fir etc.), de obicei rasucita in doua sau in trei, intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; siret¹ (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate intre ele si stranse intr-un invelis protector, folosit pentru racordarea la retea a lampilor portative, a fiarelor de calcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.

MULINEU, mulineuri, s. n. fir de matase, de bumbac sau de lana obtinut prin mulinare si folosit la cusaturi artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubita din astfel de fire. – Din fr. mouline.

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

CORNET¹ ~e n. 1) Pachet de hartie in forma de corn; fisic. 2): ~ acustic aparat in forma de pavilion, destinat sa amplifice sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3): ~ nazal ansamblu de sase lame osoase care sunt situate pe peretii laterali ai foselor nazale. 4) Instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici, cu registru intermediar intre cel al cornului si cel al trompetei. 5) Produs de patiserie cu crema, in forma de corn. /<fr. cornet

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

SINCRONOSCOP s.n. (fiz.) 1. Instrument care indica daca doua fenomene periodice sunt sincrone. 2. Instrument care determina momentul in care a fost realizata sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. ♦ Instrument asemanator cu un oscilograf, folosit pentru prezentarea vizuala a formelor de unda. [< fr. synchronoscope].

LASTEX s. n. fir de cauciuc imbracat in fibre textile, folosit in industria confectiilor; (p. ext.) tesatura, obiect de imbracaminte care cuprinde asemenea fire. ◊ portjartier elastic. (< fr., it. lastex)

ASTRAGACI, astragace, s. n. Instrument de cizmarie folosit la intins talpa sau la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute pe dos. – Comp. bg. stragaci „razuitor”.

BUMERANG (< fr., engl., germ.) s. n. 1. Arma de lupta si de vanatoare, din lemn, folosita de aborigenii australieni; are o forma speciala de baston indoit si, aruncata fiind, revine la locul de pornire daca n-a atins tinta. Cunoscut in antichitate si de alte popoare. 2. Efect b. = reactie de aparare activa a indivizilor si colectivitatilor impotriva opiniilor si atitudinilor pentru care s-a facut propaganda, putand duce la formarea unor opinii si atitudini contrare.

XENON (‹ fr.) s. n. Element chimic (Xe; nr. at. 54, m. at. 131,30) din grupa gazelor nobile. Gaz incolor si inodor. Se gaseste in atmosfera in cantitati foarte mici. Considerat inert, in ultimul timp s-a descoperit reactia sa cu fluorul. Se lichefiaza la -107,1ºC si se solidifica la -111,5ºC. folosit in ind. nucleara, la umplerea lampilor electrice, datorita conductibilitatii sale termice. A fost descoperit de Sir William Ramsey si M.W. Travers in 1898.

N.K.D.V. (prescurtare de la Narodnii Komisariat Vnutrenih Del: Comisariatul Poporului pentru Afacerile interne), initialele politiei politice a U.R.S.S., intre anii 1934 si 1941, folosita ca instrument al represiunii staliniste impotriva adversarilor politici. In 1941, atributiile sale au fost preluate de de N.K.G.B. (Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului); in 1946 s-a impartit in M.V.D. (vechiul N.K.D.V.) si M.G.B. (vechiul N.K.G.B.). In 1954, a devenit K.G.B. (Comitetul Securitatii Statului).

RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit in industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost indepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, intrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil in apa, greu solubil in alcool si eter, intrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.

ALICA, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt incarcate unele cartuse de vanatoare. 2. fiecare dintre granulele de otel sau de fonta folosite pentru curatarea prin improscare a suprafetei pieselor sau in foraj. 3. Bucatele de piatra sau de caramida care se pun in tencuiala pentru a intari sau pentru a astupa un gol. [Var.: alic s. n., halice s. f.] – Din ngr. haliki „pietricica”.

BICARBONAT, bicarbonati, s. m. Sare a acidului carbonic, in care un atom de hidrogen a fost inlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat (de sodiu) = sare in forma de pulbere alba, folosita in farmacie si in bucatarie. – Din fr. bicarbonate.

fiLIERA, filiere, s. f. 1. Placa de otel prin care se trage in fire (sau in bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesa de metal cilindrica, avand fundul prevazut cu orificii, prin care se trage in fire solutia de matase artificiala sau de fibre textile obtinuta pe cale chimica. 2. Dispozitiv folosit pentru taierea unui filet (1). 3. fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin pana la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filiere.

LOTO, lotouri, s. n. 1. Joc de societate la care participantii au in fata cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acopera treptat cu jetoanele corespunzatoare, pe masura ce acestea sunt scoase, la intamplare, dintr-o gramada (sau dintr-un saculet); cartoanele si jetoanele folosite la acest joc. 2. Loterie. [Var.: (1) loton s. n.] – Din fr. loto.

TABELAR, -A, tabelari, -e, adj. In forma de tabel (1). ◊ Tiparire tabelara = sistem de tiparire (folosit inainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tablite de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

TAREVICI m. ist. (in Rusia si in alte state slave; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Descendent dintr-o familie de tari; fiu de tar. /<rus. tarevici, fr. tsarevitch

ZENANA ~le f. Tesatura din fire de matase si de bumbac, pe o parte lucioasa si pe cealalta plusata, folosita la confectionarea unor obiecte de imbracaminte pentru femei. [Art. zananaua; G.-D. zenanalei] /<fr. zenana

CONTAINER s.n. Ambalaj de dimensiuni standardizate, folosit la transportul diferitelor marfuri in vagoanele de cale ferata; cutie speciala in care sunt puse aparate, instrumente etc. in rachetele cosmice. [Pron. -tai-, scris si conteiner. / < engl., fr. container].

RADIOGONIOMETRU, radiogoniometre, s. n. Instalatie de radio-receptie folosita in radiogoniometrie, in navigatia fara vizibilitate si in radiolocatie, pentru determinarea directiei din care sunt emise semnalele radio. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniometre.

LIVRESC ~easca (~esti) 1) Care se intemeiaza exclusiv pe cele aflate din carti. 2) (despre cuvinte, expresii) Care este folosit numai in carti sau in limbajul oamenilor culti; carturaresc. [Sil. li-vresc] /<fr. livresque

PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

CIFRU s.n. 1. Vocabular criptografic in care cuvintele sunt inlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne conventionale, folosit in comunicari secrete. 2. Incuietoare secreta care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinatie de litere sau de cifre; combinatia semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de incuietoare. [Pl. -uri, -re. / dupa fr. chiffre, it. cifra].

aura (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avra, megl. aura. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvint folosit aproape exclusiv de poetii romantici, si are aspect de italienism. Totusi, pare sa fi fost popular in trecut, deoarece se conserva in dialecte. In Candrea-Dens., 121, apare ca cuvint popular.

CAMIN, (1, 4) caminuri, (2, 3) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 3. Numire data unor institutii cu caracter social-cultural: a) camin cultural = institutie care desfasoara o opera de culturalizare a maselor prin conferinte, spectacole etc.; b) camin de zi = institutie in care sunt ingrijiti si educati copiii de varsta prescolara; c) camin studentesc = institutie in care sunt gazduiti studentii pe timpul cursurilor. 4. Incapere subterana zidita si acoperita cu capac de fonta, folosita pentru accesul la o conducta subterana. – Slav (v. sl. kamina).

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Planta anuala din familia linaceelor, cu tulpina subtire, fibroasa, frunze mici, inguste si flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); in regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din seminte ulei, folosit in industria lacurilor, linoleumului etc. Semintele contin o toxina, linamarina, care, dupa presare (in vederea obtinerii uleiului), in prezenta apei si sub influenta unei enzime, se descompune in acid cianhidric, acetona si glucoza; simptomele intoxicatiei sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. fir obtinut prin prelucrarea inului (1). ♦ Panza facuta din aceste fire.

MEMBRANA, membrane, s. f. 1. Nume dat tesuturilor animale sau vegetale, subtiri si suple, foarte diferite ca structura, care captusesc, imbraca, leaga, sustin sau delimiteaza anumite organe sau parti de organe; piele subtire; pielita. ♦ Diferentiere protoplasmatica sau celulozica, care inveleste si limiteaza celula animala si cea vegetala. 2. (fiz.) Corp subtire flexibil, care prin v******e, poate produce sau transmite sunete, fiind intrebuintat la telefon, la microfon si la alte aparate acustice sau de percutie. 3. Corp subtire folosit pentru a separa doua medii; diafragma. 4. (Inv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

BACHELITA (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rasina fenolica sintetica, obtinuta prin condensarea fenolului cu aldehida formica folosita ca material electroizolant si la fabricarea unor obiecte de uz industrial si casnic. A. a fost obtinuta in 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

DALA (< fr.) s. f. 1. (GEOL.) Placa din gresie formata in zonele desertice si pe roci calcaroase sau vulcanice (fonolite); sunt separate prin santuri de coraziune. 2. Placa (poligonala) din piatra, marmura, beton, material plastic, metal etc., folosita la executarea unui dalaj. 3. Placa din beton armat a unui planseu, a unei bolti etc.

TEXTIL, -A, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, masini etc.) Care serveste la tesut sau la tricotat; care poate fi folosit in tesatorie. ♦ (Despre plante) Din care se obtin fibre textile (1). ♦ Tesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se refera la tesatorie sau la tesaturi. Industrie textila. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, panzeturi; p. ext. obiecte confectionate din stofe sau din panzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis.

TIMPANON, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit in sec. XVI-XVIII, alcatuit dintr-o cutie de rezonanta in forma de trapez, deasupra careia erau intinse coarde de metal puse in v******e cu doua ciocanele. – Din fr. tympanon.

RABATERE s.f. Actiunea de a rabate si rezultatul ei. ♦ Metoda folosita in geometria descriptiva, care consta in a aduce o figura plana astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planurile de proiectie. [< rabate].

FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

PIGMENT s.m. 1. Substanta care se gaseste in celulele pielii si in unele tesuturi, carora le da o anumita culoare. ◊ Pigmenti biliari = pigmenti care sunt produsi in organismul animal si se gasesc localizati in vezica biliara. 2. Substanta coloranta, de obicei minerala, pulverizata, folosita ca vopsea in amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].

REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.

TALIU (‹ fr. {i}; {s} gr. thallos „ramura”) s. n. Element chimic (Tl; nr. at. 81, m. at. 204,38, p. t. 303,6ºC, p. f. 457ºC, gr. sp. 11,85). Este un metal alb-albastrui, moale. Se extrage din minereurile de sulfuri si este folosit, intre altele, alaturi de staniu si plumb, pentru producerea unor aliaje cu grad ridicat de rezistenta. A fost descoperit de W. Crookes in 1861 prin analiza spectrala in reziduurile de fabricatie a acidului sulfuric. Izolat de Claude Lany in 1862.

PARASIT, -A, parasiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lasat singur; abandonat. 2. (Despre localitati, tinuturi, case etc.) Care a ajuns in stare de paragina, neingrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a incetat de a mai fi folosit, care nu se mai intrebuinteaza; p. ext. neglijat, uitat. – V. parasi.

ROSHAR s. n. Par provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutura in tapiterie, ca urzeala la anumite tesaturi etc.; p. ext. tesatura avand ca urzeala fire de bumbac, iar ca batatura par de cal, intrebuintata ca furnitura la hainele barbatesti. – Din germ. Rosshaar.

POPLIN, poplinuri, s. n. Tesatura lucioasa de bumbac mercerizat, cu firele de urzeala mai subtiri decat cele de bateala, folosita mai ales pentru camasi barbatesti sau pentru imbracaminte usoara femeiasca; (la pl.) sortimente diferite de tesaturi din asemenea fire. – Din germ. Pop(e)lin, fr. popeline.

PANOU ~ri n. 1) Suprafata plana (de lemn, de metal, de stofa etc.) servind pentru afisarea unor informatii (afise, anunturi, avize, lozinci etc.). 2) Suport de lemn al unui tablou. 3) Prefabricat folosit la construirea cladirilor. 4) Placa de lemn pe care este fixat cosul de baschet. 5): ~ de comanda placa pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic. /<fr. panneau

CALIFORNIU (‹ fr. {i}; engl. [University of] California) s. n. Element chimic (Cf.; nr. at. 98, m. at. 251) radioactiv transuranic; a fost obtinut pe cale artificiala in 1950 de G. Th. Seaborg si colaboratorii sai, prin bombardarea curiului-242 cu particule α. Este folosit ca sursa interna de neutroni, in analize de activare sau pentru pornirea reactoarelor nucleare.

BICARBONAT, bicarbonati, s. m. Sare a acidului carbonic, in care un atom de hidrogen a fost inlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu sau (in vorbirea curenta) bicarbonat = sare in forma de pulbere alba, folosita in farmacie si in bucatarie. – Fr. bicarbonate.

ORIGAMI (cuv. japonez; ori „pliere, indoire” + kami „hartie”) subst. Arta traditionala japoneza care porneste de la plierea unui patrat de hartie pentru a reprezenta elemente din mediul inconjurator sau personaje imaginare. A luat nastere in Orientul Indepartat, fiind la inceput o ocupatie a membrilor curtilor imperiale. Cu timpul a devenit un instrument de educatie si terapie. folosita in scop pedagogic, pentru educarea copiilor, o. le dezvolta autodisciplina, ordinea si echilibrul interior, imaginatia, creativitatea. In Japonia, Italia, Germania s.a., o. este materie de studiu in scoli.

CARTELA, cartele, s. f. 1. Carnetel, bucata de hartie sau de carton, cu bonuri detasabile, imprimate si numerotate, pe baza carora se pot obtine produse rationalizate sau se poate servi masa la o cantina. 2. Banda de carton perforata care indica desenul unei tesaturi. 3. (Inform.; in sintagma) Cartela perforata = suport de informatie imprimat special, folosit in sistemele de prelucrare automata a datelor si reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforatii. – Din it. cartella.

MATRICOL, -A, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru in care se inscriu, intr-o institutie, numele persoanelor a caror evidenta este necesara; (in special) registru folosit in scoli, in care se inscriu numele, datele personale si situatia scolara a elevilor. ♦ Numar de ordine sub care sunt inscrisi soldatii in registrul unui regiment. 2. S. f. (Iesit din uz) Bucata dreptunghiulara de panza sau de stofa pe care se indica scoala la care invata un elev (si numarul sub care era inscris aici) si pe care acesta o purta prinsa pe brat sau pe piept. 3. Adj. De matricola; matricular. [Var.: matricul, -a s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.