CHITAI, pers. 3 chitaie, vb. IV. Intranz. (Despre soareci) A scoate sunete ascutite, caracteristice speciei. [Var.: chitai vb. IV] – Chit + suf. -ai.

PIUITOR, -OARE, piuitori, -oare, adj. (Despre pasari) Care piuie. ♦ (Despre cantecul pasarilor) Subtire, pitigaiat; scurt si ascutit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascutite, cu rezonante metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.

FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluiera-vant s. m. invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestari sportive etc.) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre caini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascutite si repetate de durere, de bucurie; a chelalai. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se vaita, a plange. [Pr.: sche-u-] – Probabil formatie onomatopeica.

A CHELALAI ~ieste intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete ascutite si tanguitoare; a scheuna. 2) fig. pop. (mai ales despre copii) A plange cu sunete dese. [Sil. -la-i] /Onomat.

A CIRIPI ~esc intranz. 1) (despre pasari) A scoate sunete ascutite si zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subtire si melodios. /Din cirip

A LATRA pers. 3 latra 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete ascutite, scurte si sacadate, caracteristice speciei; a hamai. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de cearta); a hamai. 2. tranz. (despre caini) A ataca (in mod violent), scotand sunete caracteristice speciei; a hamai. [Sil. la-tra] /<lat. latrare

A SCANCI ~esc intranz. 1) (mai ales despre copii) A plange prefacut, fara lacrimi, cu glas inabusit. 2) (despre caini) A scoate repetat sunete ascutite si jalnice; a scheuna. 3) (despre unele animale) A geme tanguitor. /<sl. skytati

A SCHELALAI pers. 3 schelalaie intranz. 1) (mai ales despre caini) A scoate sunete ascutite, dese si repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plange cu sughituri dese si repetate. /s + a chelalai

A SCHEUNA pers. 3 scheauna intranz. 1) (mai ales despre caini) A scoate sunete ascutite si jalnice. 2) fig. fam. (despre copii) A plange prefacut fara lacrimi si cu glas inabusit; a scanci. /Onomat.

A TARLAI tarlai intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreti) A produce sunete ascutite si neplacute. /Onomat.

chit interj. – Imita sunetele mai multor animale in special soarecii si sobolanii. Formatie spontana; cf. bg. kvic, sb. kvecati, slov. kvicati, toate cu sensul de „a geme.” Dupa Cihac, din sl. kvicati „a grohai porcii”, cf. covita. – Der. chitai (var. chitcai), vb. (a scoate sunete ascutite soarecii); chitcan, s. m. (sobolan), a carui der. nu este clara.

TIFLITOR, -OARE, tiflitori, -oare, adj. (Pop.; despre sunete, voce etc.) Ascutit, suierator. ♦ (Despre vietati) Care scoate sunete ascutite. – Din tivli + suf. -(i)tor.

CHITAIT s. n. Faptul de a chitai; sunet ascutit specific pe care il scoate soarecele. [Var.: chitcait s. n.] – V. chitai.

GREIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt si gros, cu antene lungi si cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sarit, care produc un sunet ascutit si patrunzator prin frecarea elitrelor (Gryllus); insecta care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: greiere, (reg.) grier s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

TATAIT s. n. Faptul de a tatai; (concr.) sunet ascutit, strident. – V. tatai.

SCHEUNATURA, scheunaturi, s. f. sunete ascutite si repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un caine; chelalaitura, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -atura.

PARAITURA, paraituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frangerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascutit, strident, care se produce prin apasare; scartaitura. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte si dese; rapait. [Pr.: -ra-i-] – Parai + suf. -tura.

SUIER, suiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascutit si puternic, pe care il fac vantul, furtuna, vijelia; suieratura. 2. Zgomot ascutit produs de anumite corpuri care se deplaseaza, se misca, se invartesc sau spinteca aerul cu iuteala; suieratura. 3. sunet ascutit, strident si prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; suieratura. 4. sunet sau tipat (ascutit) scos de unele animale si pasari; suieratura. [:Pr.: su-ier] – Din suiera (derivat regresiv).

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

SUIERATOR, -OARE, suieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascutit; suierat². ◊ Consoana suieratoare (si substantivat f.) = consoana sibilanta. 2. Adj. (Despre unele animale, pasari) Care scoate un tipat, un sunet (ascutit) specific. 3. Adj. (Despre vant) Care produce un zgomot puternic si vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: su-ie-] – Suiera + suf. -ator.

SCARTAIT¹ s. n. Faptul de a scartai, zgomot sau sunet ascutit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apasare etc.; scartaiala, scartaitura. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fara talent care canta la un instrument cu coarde. – V. scartai.

A SUNA sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ◊ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i ~ (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i ~ cuiva scandura, a-i ~ cuiva ceasul (mortii sau de vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ◊ A-i ~ cuiva la (sau in) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i ~ (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Imi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. ~ din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg. A intra in legatura telefonica; a telefona. 2. tranz. A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. ~ alarma. ~ desteptarea. /<lat. sonare

SUIER ~e n. 1) Zgomot ascutit si prelung, produs de unele fenomene naturale, obiecte sau fiinte (vant, gloante, sirene, pasari, serpi etc.). 2) sunet ascutit, strident si prelung, produs de aerul care trece printre buze. [Sil. su-ier] /v. a suiera

A suiera, suier 1. intranz. 1) (despre vant, furtuna, vijelie etc.) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. su-ie-ra] /<lat. subilare

A TISTUI ~iesc 1. intranz. 1) A impune cuiva tacere, rostind cuvantul „tist!”. 2) rar (despre gloante) A produce un sunet ascutit si intens, strabatand aerul; a tiui. 2. tranz. A face sa se potoleasca; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. /tist + suf. ~ui

TIU interj. 1) (se foloseste pentru a reda un sunet ascutit si prelung cu rezonanta metalica). 2) (se foloseste pentru a imita strigatul unor pasari). /Onomat.

A TIUI tiui intranz. 1) (despre obiecte care strabat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung si ascutit; a suiera. Gloantele i-au tiuit pe langa ureche. ◊ A-i ~ (cuiva) in urechi (sau in cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza oboselii, bolii) senzatia unui sunet ascutit si continuu. 2) (despre pasari sau despre puii lor) A scoate sunete prelungi si stridente caracteristice speciei; a scoate tiuituri; a face „tiu-tiu”. [Sil. ti-u-] /tiu + suf. ~ui

cleron, cleroane si cleronuri, s.n (inv.) trompeta cu sunet ascutit si patrunzator.

flisca s.f. (reg.) 1. fluier mic, cu sunet ascutit. 2. palma (data cuiva repede). 3. gura-sloboda, trancanitor.

tivlit, -a, tivliti, -te, adj. (reg.; despre sunete) ascutit, subtire, suierator.

STRIDENT, -A adj. (Despre sunete) ascutit, tare, tipator, patrunzator; (p. ext.) neplacut, suparator. ♦ (Despre culori) Batator la ochi, tipator. ♦ (Fig.) Izbitor. [< fr. strident, cf. lat. stridere – a tipa].

STRIDENT, -A adj. 1. (despre sunete) ascutit, tare, tipator, patrunzator; (p. ext.) neplacut, suparator. 2. (despre culori) batator la ochi, tipator, distonant. ◊ (fig.) izbitor. (< fr. strident, lat. stridens)

STRIDULATIE s. f. sunet ascutit, tarait produs de unele insecte, mai ales pentru ca unul dintre cele doua sexe sa-l cheme pe celalalt. (< fr. stridulation)

SAMISEN s. n. instrument muzical popular japonez cu coarde, asemanator cu chitara, cu sunet ascutit si metalic. (< fr. shamisen)

ACUT, -A, acuti, -te, adj. 1. ascutit, patrunzator. 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit², subtire. – Din lat. acutus, it. acuto.

CHELALAI, pers. 3 chelalaie, vb. IV. Intranz. (Despre caini, rar despre alte animale) A scoate sunete tanguitoare, ascutite si repetate; a scheuna. – Formatie onomatopeica.

TARAI², tarai, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A cadea sau a face sa cada picatura cu picatura, a curge sau a face sa curga cate putin, cu intermitenta (producand un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura¹. 2. Intranz. (Despre insecte si despre unele pasari) A scoate sunete caracteristice, ascutite, scurte si repetate; a tatai (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbarnai. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A rasuna in v******i scurte si tremuratoare, lipsite de adancime; (despre muzicanti) a canta in acest mod. [Var.: tarcai vb. IV] – Tar¹ + suf. -ai.

TIU¹ interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita un sunet prelung, ascutit, cu rezonanta metalica. 2. Exclamatie cu care se indeamna caii la mers. – Onomatopee.

TIUI, tiui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascutit, cu rezonanta metalica. ◊ Expr. A(-i) tiui cuiva in urechi (sau in creieri) sau a-i tiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vajaiala (in urechi sau la cap). 2. (Despre pasari) A scoate sunete prelungi (si stridente). [Pr.: ti-u-i. – Prez. ind. si: tiuiesc] Tiu¹ + suf. -ui.

PIUITURA, piuituri, s. f. 1. Strigat caracteristic scos de pasari sau mai ales de puii de pasare; piuit (1). 2. sunet subtire, ascutit; piuit (2), piuiala, tiuitura. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tura.

ACUT adj. 1. ascutit, inalt, subtire, (reg.) tiflitor. (sunete ~.) 2. adanc, ascutit, intens, mare, patrunzator, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

STRIDENT adj. 1. v. nearmonios. 2. ascutit. (Scotea sunete ~.) 3. tipator. (Un glas ~.) 4. intens, izbitor, tare, tipator, violent, (rar) strigator, (frantuzism) criant. (Culori, nuante ~.)

A HAULI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A emite un sunet puternic, ascutit si prelung (in semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui. 2) v. A HAUI. 2. tranz. rar. A canta prelung si cu inflexiuni. ~ o doina. [Sil. ha-u-] /Onomat.

SCHELALAIT n. 1) v. A SCHELALAI. 2) sunet caracteristic, ascutit si repetat, scos mai ales de caini. /v. a schelalai

suierel s.n. (reg.) fluieratura scurta; sunet, strident, ascutit si scurt.

STRIDOR s.n. (Liv.) sunet aspru, ascutit. ♦ Respiratie suieratoare. [< fr. stridor, cf. lat. stridor – suierat].

ACUT, -A adj. 1. ascutit, patrunzator. 2. (despre durere) intens, violent. 3. (despre boli) cu evolutie rapida. 4. (despre sunete) inalt, ascutit. (< lat. acutus, it. acuto)

STRIDOR s. n. sunet aspru, ascutit. ◊ respiratie suieratoare produsa de o deformatie congenitala a laringelui. (< lat., fr. stridor)

ACUT, -A, acuti, -te, adj. 1. Patrunzator, puternic, violent. Senzatiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).

ACUT, -A, acuti, -te, adj. 1. ascutit, patrunzator. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit², subtire. – Din lat. acutus, it. acuto.

TIUIT, tiuituri, s. n. Faptul de a tiui; sunet prelung si ascutit; tiuitura. [Pr.: ti-u-] – V. tiui.

PERUS, perusi, s. m. Specie de papagal cu ciocul lung si cu coada ascutita, care imita sunetele articulate; p. gener. papagal. – Din fr. perruche.

PITIGAIAT, -A, pitigaiati, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subtire, ascutit; strident. 2. (Rar; despre oameni si animale) Slab, plapand, firav. [Pr.: -ga-iat. – Var.: pitigait, -a adj.] – Pitigoi + suf. -at.

PIUIT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigat caracteristic scos de pasari, mai ales de puii acestora; piuitura (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorba; a-si pierde curajul (de uimire, de spaima etc.). A-i lua (sau a taia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tacere, a lasa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. sunet subtire si ascutit; piuitura (2), tiuitura. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

A CHIRAI pers. 3 chiraie intranz. pop. 1) (mai ales greieri) A scoate sunete repetate si ascutite caracteristice speciei. 2) (despre gaini) A scoate sunete guturale scurte si repetate caracteristice speciei; a face „car-car”; a carai. 3) fig. depr. (despre persoane) A vorbi pe un ton strident. [Sil. chi-ra-i] /Onomat.

A CHITCAI pers. 3 chitcaie intranz. (despre greieri, catei etc.) A scoate sunete prelungi si ascutite.

PERUS ~i m. Specie de papagal avand ciocul lung si coada ascutita, care imita sunetele articulate. /<fr. perruche

A PIUI pers. 3 piuie intranz. 1) (mai ales despre puii de pasare) A emite sunete caracteristice, subtiri si prelungi; a piscui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a suiera. Gloantele piuie. [Sil. pi-u-] /Din piu

CARAIT² -A, caraiti, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) ascutit, strident (care tradeaza ostilitate). – V. carai.

A GUITA pers. 3 guita intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi si ascutite, caracteristice speciei; a face „guit-guit”. /Din guit

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

PATRUNZATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) Care patrunde pana in adanc; care strabate; strapungator; penetrant. Sunet ~. Vant ~. 2) (despre ochi, privire, vorbe) Care parca strapunge; ascutit; sagetator; ager. 3) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; care supara auzul; ascutit si intens; strident. 4) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste spirit de patrundere; cu finete spirituala; sagace; subtil; perspicace. Fire ~oare. 5) fig. Care patrunde in suflet; care impresioneaza puternic; miscator; emotionant. Cuvantare ~oare. [Sil. -trun-] /a (se) patrunde + suf. ~ator

A SFARAI pers. 3 sfaraie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu si ascutit (cauzat de o miscare); a face „sfar”. Fusul sfaraie. ◊ Fuge de-i sfaraie calcaiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific usor in timpul arderii; a sasai. 3) (despre alimente puse la prajit) A produce un zgomot suierator caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate in aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu ingust) A produce un zgomot suierator, inabusit; a fasai. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „sfarr-sfarr”; a tarai. /sfar + suf. ~ai

A TARAI¹ pers.3 taraie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apa) A curge picatura cu picatura, producand un zgomot caracteristic. 2) A ploua marunt si des; a tartara. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „tarrr-tarrr”; a sfarai. 4) rar v. a TARLAI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbarnai. 2. tranz. A face sa cada o picatura sau sa curga putin cate putin; a da drumul cu incetul. /tar + suf. ~ii

A TATAI tatai intranz. 1) (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei. 2) (despre persoane) A scoate un sunet asemanator cu un „t” prelung. 3) pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. ◊ A-i ~ cuiva inima a tremura de frica. /tat + suf. ~ai

spartigos, -oasa, adj. (inv.) 1. murdar. 2. (reg.) sfaramicios. 3. (fig.; reg.; despre sunete, voce etc.) strident, ascutit.

STRIDENT, -A, stridenti, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascutit si puternic, patrunzator; lipsit de armonie, neplacut la auz. ♦ P. gener. Neplacut, suparator; socant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este in armonie cu culorile inconjuratoare; prea aprins, prea viu, batator la ochi; tipator. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis.

SUBTIRE ~i adj. si adverbial 1) (in opozitie cu gros) Care are o grosime mica; care nu este gros. Panza ~. Varga ~. ◊ ~ la punga sarac. A fi imbracat ~ a fi imbracat in haine care nu tin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai putin dens; rar. Lapte ~. 3) (despre vant) Care este patrunzator, taios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru inalt; ascutit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis

ascutit², -A, ascutiti, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevazut cu un varf care poate intepa; prevazut cu o muchie taioasa. ♦ Unghi ascutit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, patrunzator; fin, subtil. Minte ascutita 2. (Despre senzatii, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care strapunge; sfredelitor; aspru, taios. ♦ Expr. A avea limba ascutita = a avea obiceiul sa critice (cu rautate). 4. (Despre sunete, glas, ras) Subtire, strident. 5. (Despre actiuni, conflicte etc.) Intetit, sporit; aprig, inversunat, darz.- V. ascuti.

A FLUIERA¹ fluier intranz. 1) A canta din fluier. 2) A scoate sunete patrunzatoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. 4) (despre pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului. 5) (despre vant, furtuna etc.) A produce un zgomot ascutit si continuu; a suiera. [Sil. flu-ie-] /Din fluier

CARAI, carai, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplacute, scurte si guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascutit si strident, care tradeaza ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicali, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toata ziua se caraie. – Car + suf. -ii.

TIPA¹, tip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare si ascutit (de durere, de spaima); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-si manifesta fata de cineva nemultumirea, enervarea, mania prin vorbe rastite; a se rasti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigate specifice puternice, ascutite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplacuta (din cauza intensitatii sau a stridentei nuantelor); a bate la ochi. – Et. nec.

FALSET s. n. sunet din registrul cel mai acut al vocii barbatesti; voce de cap. ♦ in ~ = cu voce ascutita. (< it. falsetto)

A ZBARNAI zbarnai intranz. 1) A produce un sunet asemanator celui de obiecte in v******e; a face „zbarn-zbarn”. 2) (despre vant) A produce un zgomot ascutit si continuu; a vajai; a fluiera; a suiera. 3) (despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator. 4) fig. rar (despre persoane) A-si exprima nemultumirea bodoganind. /zbarn + suf. ~ai

CRISTEI, cristei, s. m. Pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu-roscat, care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor si care se recunoaste mai ales prin sunetele ei scartaitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-balta = pasare calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crastel, carstel s. m.] – Din sl. krastelĩ.

FALSET s.n. sunet din registrul cel mai acut (de cap), produs prin v******a partiala a coardelor vocale. ◊ In falset = cu voce ascutita. [Pl. -te, -turi. / < it. falsetto].

ascutit², -A, ascutiti, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevazut cu tais sau cu varf; taios. ♦ Unghi ascutit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, patrunzator, perspicace. Minte ascutita. 2. (Despre senzatii, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, inversunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care strapunge; sfredelitor; aspru, taios. 4. (Despre sunete, glas, ras) Strident. – V. ascuti.

SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

ascutit², -A, ascutiti, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevazut cu tais sau cu varf; taios. ◊ Unghi ascutit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, patrunzator, perspicace. Minte ascutita. 2. (Despre senzatii, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, inversunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care strapunge; sfredelitor; aspru, taios. 4. (Despre sunete, glas, ras) Strident. – V. ascuti.

FERASTRAU, ferastraie, s. n. 1. Unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrau, fierastrau, herastrau s. n.] – Firiz + suf. -au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).

ACCENT, accente, s. n. 1. Pronuntare mai intensa, pe un ton mai inalt etc. a unei silabe dintr-un cuvant sau a unui cuvant dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca aceasta pronuntare sau alta particularitate de pronuntare. Accent ascutit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate in relief, a da atentie deosebita (unei probleme). 2. Fel particular de pronuntare, specific unui grai, unei limbi sau unei stari afective. 3. Scoatere in relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonoritatii sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.

A SCARTAI scartai intranz. 1) (despre obiecte) A produce un zgomot ascutit, strident, neplacut in urma frecarii sau apasarii. Scartaie zapada sub picioare. Scartaie incaltamintea. ◊ ~ usa cuiva a sacai pe cineva cu una si aceeasi rugaminte. 2) (despre care incarcate) A merge anevoios, producand un zgomot caracteristic, cauzat de povara incarcaturii. 3) (mai ales despre insecte) A scoate sunete asemanatoare celor produse prin frecarea a doua obiecte. 4) fig. (despre instrumente muzicale sau despre interpreti) A produce sunete stridente si suparatoare. ~ din vioara. 5) pop. (despre mecanisme) A functiona prost. 6) fig. (despre actiuni sau despre activitati) A se desfasura incet si anevoios. 7) (despre persoane) A o duce rau cu sanatatea. /scart + suf. ~ai

ascutit ~ta (~ti, ~te) 1) Care are muchie sau varf taios. Cutit ~. ◊ Unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vadeste spirit de patrundere in esenta lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte destept; inteligent. 3) (despre senzatii, sentimente) Care se caracterizeaza prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorba) Care parca te strapunge sau te taie; taios. 5) (despre sunete) Care are timbrul inalt; subtire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a intetit; inversunat. /v. a (se) ascuti

FERASTRAU ~aie n. 1) Unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne). ◊ ~ cu rama ferastrau cu lama montata intr-un cadru. ~ electric portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric. ~ circular masina-unealta prevazuta cu un disc dintat, care, in timpul functionarii, executa o miscare de rotatie. 2) Instrument muzical constand dintr-o lama dintata care produce sunete cu ajutorul unui arcus. /<ung. fureszto