TILINCA ~ci f. Instrument muzical popular de suflat, de forma unui fluier, fara gauri laterale, care emite sunete acute. [G.-D. tilincii] /cf. tilinc

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

PICULINA, piculine, s. f. Instrument muzical de suflat, asemanator cu un mic flaut, care emite sunete din registrul acut. – Cf. it. piccolino.

FALSET, falsete, s. n. sunet (sau sir de sunete) din registrul acut al vocii unui cantaret, produs prin vibrarea partii superioare a coardelor vocale. ♦ Executie falsa a unei compozitii muzicale (sau a unui fragment al ei). – Din it. falsetto.

PICULINA s. f. flaut mic care emite sunete intr-un registru acut. (dupa it. piccolino)

FALSET ~e n. 1) sunet din registrul cel mai acut al vocii unui interpret. 2) Executare falsa a unei piese muzicale. /<it. falsetto

FALSET s.n. sunet din registrul cel mai acut (de cap), produs prin v******a partiala a coardelor vocale. ◊ In falset = cu voce ascutita. [Pl. -te, -turi. / < it. falsetto].

FALSET s. n. sunet din registrul cel mai acut al vocii barbatesti; voce de cap. ♦ in ~ = cu voce ascutita. (< it. falsetto)

acut adj. 1. ascutit, inalt, subtire, (reg.) tiflitor. (sunete ~.) 2. adanc, ascutit, intens, mare, patrunzator, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

AMBITUS s. n. 1. intindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav pana la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gama (a posibilitatilor). (< germ. Ambitus, lat. ambitus)

sunet s. 1. (livr.) son, (inv. si reg.) sun, (reg.) steamat. (~e placute.) 2. (MUZ.) nota. (Scoate ~ acute.) 3. (inv.) rasunare. (Se aude ~ul clopotelor.) 4. (FON.) (rar) son, (inv.) fonem. (Corespondenta dintre litere si ~.) 5. v. fosnet.

acut, -A adj. 1. ascutit, patrunzator. 2. (despre durere) intens, violent. 3. (despre boli) cu evolutie rapida. 4. (despre sunete) inalt, ascutit. (< lat. acutus, it. acuto)

acut, -A, acuti, -te, adj. 1. Patrunzator, puternic, violent. Senzatiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).

acut, -A, acuti, -te, adj. 1. Ascutit, patrunzator. 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit², subtire. – Din lat. acutus, it. acuto.

acut, -A, acuti, -te, adj. 1. Ascutit, patrunzator. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit², subtire. – Din lat. acutus, it. acuto.