cotitate f. (fr. quotite, d. lat. quotus, cit, ca quantitas de quantus). Suma fixa la care se suie o cotizatiune. Impozit de cotitate, acela in care se hotaraste imediat suma de plata dupa avere, in opoz. cu impozit de reparatiune. Jur. Cotitate disponibila, acea parte din avere pe care poti s´o lasi cui vrei si care variaza dupa numaru copiilor. (V. rezerva legala).

GIR, giruri, s. n. 1. Semnatura pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevazute in document catre o anumita persoana si la o data anumita. 2. Mijloc, act prin care cineva garanteaza pentru actiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

ARENDA ~zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etc.) pe un timp determinat in schimbul unei plati. 2) suma platita de arendas proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plati ~da. [G.-D. arenzii; Pl. si arende] /<pol., rus. arenda

gir (giruri), s. n. – 1. Semnatura pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevazute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garanteaza pentru actiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-si da girul); girant, s. m. (persoana care gireaza); giratar, s. m. (persoana in favoarea careia este girata o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire.

ARENDA, arenzi, s. f. (In oranduirile bazate pe exploatare) 1. Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp determinat, in schimbul unei plati. 2. suma care se plateste, la termene fixe, proprietarului pentru arendarea unui bun. – Rus., pol. arenda.

CEC¹, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtator, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o alta persoana imputernicita, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat in contul titularului. – Din engl. check, fr. cheque.

MANDATA, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanta plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.

ORDONANTA, ordonantez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonante, a unui ordin de plata. – Din fr. ordonnancer.

TAXIMETRU, taximetre, s. n. Automobil de piata prevazut de obicei cu un aparat pentru inregistrarea sumei de plata (in raport cu distanta parcursa). – Fr. taximetre (<gr.).

TAXIMETRU, taximetre, s. n. Automobil care efectueaza, contra plata, transporturi de persoane sau de marfuri, in general in interiorul oraselor, de obicei prevazut cu un aparat pentru inregistrarea distantei parcurse si a timpului, in vederea fixarii sumei de plata; taxi. – Din fr. taximetre.

CASA² ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat intr-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Incapere intr-o institutie unde se fac incasarile si platile; casierie. 4) suma de bani in numerar de care dispune casieria unei intreprinderi, organizatii etc. ◊ A face ~a a face bilantul incasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse

CEC¹ cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul sau, prezentatorului. 2) Chitanta in care se indica suma platita de cumparator sau primita de la acesta pentru marfa cumparata. /<engl. check, fr. cheque

TAXIMETRU ~e n. 1) Aparat pentru inregistrarea sumei de plata, potrivit distantei parcurse intr-un taxi. 2) Automobil confortabil, prevazut cu un contor care indica taxa, folosit pentru transportul de pasageri; taxi. [Sil. -me-tru] /<fr. taximetre

cec (cecuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check.

AMENDA s. f. 1. sanctiune constand din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabila = recunoastere in public a unei fapte. (< fr. amende)

CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comert, reprezentand un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, in calitate de debitor (tras), se obliga sa plateasca neconditionat sau sa dispuna plata unei sume de bani creditorului (tragatorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumita data sau la prezentarea inscrisului. Obligativitatea platii ii confera calitatea de bilet la ordin, iar obligatia de a face sa se plateasca, pe aceea de trata sau polita.

avis n., pl. uri si e (fr. avis, vfr. vis, opiniune, d. lat. visus, vedere). Opiniune, sentiment, parere: avisu judecatorilor. Instiintare, informatiune, anunt, afipt. Instiintare (adresa) pin [!] care o autoritate comunica alteia ca s´a admis ceva (de ex. plata unei sume). – Si aviz.

VARSAMANT, varsaminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispozitia cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligatii legale; p. gener. plata a unei sume de bani. ♦ (Concr.) suma de bani care constituie obiectul acestei plati sau depuneri. – Varsa + suf. -amant (dupa fr. versement).

ORDONANTA, ordonante, s. f. 1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etc., act care contine aceasta dispozitie. ◊ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele. Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume. Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (In trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Inv.) Reteta medicala. 2. (In vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale. 3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etc. – Din fr. ordonnance.

CONTISOR, contisoare, s. n. (Fam.; rar) Socoteala mica, neinsemnata; suma mica de plata. – Cont + suf. -isor.

ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

VARSAMANT s.n. Depunere a unei sume de bani la o institutie financiara. ♦ plata a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento].

BALANTA s.f. 1. Instrument pentru cantarit, bazat pe principiul echivalarii a doua greutati cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ◊ A pune in balanta = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume, doua conturi etc. ◊ Balanta comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari (pe o perioada de un an); balanta de plati = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tara si cele pe care le plateste altor state intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. [Pl. -te. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de doua ori, lanx – tava].

istov¹, istovuri, s.n. (inv.) 1. capat, fine, sfarsit; (in loc. adj. si adv.) de istov = pana la sfarsit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desavarsire, desavarsit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fara istov = fara incetare, necurmat, nesfarsit, fara sfarsit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de gratie, mortal. 3. incheierea unui cont, socoteala, decontare. 4. termen de plata, achitare, lichidare, suma scadenta.

ORDONANTA vb. I. tr. A elibera un ordin de plata (a unei sume). [< fr. ordonnancer].

ORDONANTA s.f. I. Ordin, dispozitie scrisa care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanta de plata = dispozitie de plata a unei sume. II. (In vechea armata) Soldat in serviciul personal al unui ofiter. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compozitii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].

BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

ORDONANTA vb. tr. a elibera un ordin de plata (a unei sume). (< fr. ordonnancer)

ORDONANTA s. f. I. 1. dispozitie scrisa care emana de la o autoritate (administrativa). ♦ ~ de plata = dispozitie de plata a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotarare judecatoreasca data in proceduri cu caracter urgent. II. (in vechea armata) soldat in serviciul personal al unui ofiter. III. mod de dispunere a elementelor unei compozitii arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance)

VARSAMA'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o institutie financiara. ◊ plata a unei sume de bani; suma de bani platita. (dupa fr. versement)

PLAFON, plafoane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior al unei incaperi; tavan, bagdadie. 2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) in cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ◊ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanenta intr-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente. 3. Nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etc.) pe care il poate atinge un sistem tehnic. 4. Inaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din fr. plafond.

CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) Schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis

AVANS s.n. 1. plata anticipata a unei sume de bani. 2. Pozitia si avantajele cuiva care se afla inainte; interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva este inaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) Primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. [Pl. -uri. / < fr. avance].

BACSIS, bacsisuri, s. n. suma de bani data, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal, pentru a castiga bunavointa sau protectia cuiva. – Din tc. bahsis.

ANUITATE s.f. Procedeu de plati anuale prin care o suma imprumutata se achita intr-un anumit numar de ani, cuprinzand, in afara amortismentului, si dobanda. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. annuite].

bacsis (bacsisuri), s. n. – suma de bani data peste plata cuvenita. – Mr. bahcise, megl. bacsis. Tc. bahsis (Roesler 588; Seineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin si ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacsisui, vb. (a da bacsis; a mitui); bacsisar, s. m. (persoana usor de mituit).

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

VIRAMENT, viramente, s. n. Operatie contabila prin care o suma de bani se trece dintr-un cont in altul, fara a fi nevoie ca suma sa fie varsata in numerar; plata fara numerar, prin trecerea la banca a unei sume de bani din contul celui care face plata in contul beneficiarului; (concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operatii sau plati. – Din it. viramento. Cf. fr. virement.

BACSIS ~uri n. suma de bani data cuiva, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal. /<turc. bahsis

FORFETAR ~a (~i, ~e) livr. rar (despre taxe, impozite, plati) Care este fixat la o suma globala si fixa. /<fr. forfaitaire

REST s.n. 1. Ceea ce ramane (din ceva); ramasita. ♦ Deseu. 2. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu mai multi bani decat suma cuvenita. 3. (Mat.) Rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte indivizibila care ramane dupa efectuarea unei impartiri. [< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto].

CASA s. f. 1. dulap, lada de otel in care se tin bani, bijuterii, hartii de valoare etc. 2. loc unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin. ◊ ghiseu unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, institutie etc. ◊ suma de bani in casieria unei intreprinderi sau institutii. ♦ a face a = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenta rezultata in plus (in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de ~ = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ ~ de bagaje = birou in incinta unei (auto)gari, unde se pot depune temporar, spre pastrare, bagajele calatorilor. (< it. cassa, germ. Kasse)

REST s. n. 1. ceea ce ramane (din ceva); ramasita. ◊ deseu. 2. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu mai multi bani decat suma cuvenita. 3. (mat.) rezultatul unei scaderi; diferenta. ◊ parte indivizibila care ramane dupa efectuarea unei impartiri. (< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)

AVANS, avansuri, s. n. 1. plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.

ESALONA, esalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un intreg in mai multe parti la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o suma de bani in asa fel, incat plata sa se efectueze pe rand si la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe esaloane. – Din fr. echelonner.

NOTA¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

CASA s.f. 1. Dulap, lada de otel in care se tin bani, hartii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin intr-un local. ♦ Ghiseu, incapere unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, intr-o institutie. ♦ suma de bani care se afla in casieria unei intreprinderi, a unei institutii. ◊ A face casa = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta rezultata in plus (sau in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. [< it. cassa].

REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)

VIRAMENT s. n. 1. plata fara numerar efectuata intre intreprinderi, institutii etc. care au conturi de decontare deschise la banca. ◊ document pe baza caruia se face o asemenea plata. 2. operatie contabila constand in trecerea unei sume dintr-un cont in altul. (< it. viramento, fr. virament)

AVANS, avansuri, s. n. 1. plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate etc. 2. (In expr.) A-i face (cuiva) avansuri = a incerca sa castigi, prin lingusiri, promisiuni sau concesii, prietenia cuiva. – Fr. avance.

BACSIS, bacsisuri, s. n. suma de bani data cuiva pe langa plata cuvenita, pentru rasplatirea unui serviciu personal; p. ext. rasplata in bani. ♦ Mita. – Tc. bahsis.

asignatiune f. (lat. assignatio, -onis). Citatiune in judecata. Afectarea unui fond la plata unei datorii. Mandat p. indicarea unei sume. – Si -atie si -are.

plata, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferenta intre totalul sumelor inscrise in debitul unui cont si totalul sumelor inscrise in creditul aceluiasi cont. ♦ Rest de plata la lichidarea unei obligatii. 2. Marfa ramasa nevanduta (si care se desface cu pret redus). – Din fr. solde.

ARENDA, arenzi, s. f. 1. Cedare temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri, in schimbul unei plati; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. suma platita de arendas proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DECONTA vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligatiile de plata prin conturile deschise la banci, fara folosirea banilor in numerar. (< fr. decompter)

ANUITATE, anuitati, s. f. Procedeu prin care un capital imprumutat se ramburseaza intr-un anumit numar de ani, printr-o serie de plati periodice, cuprinzand in afara dobanzii si o suma destinata a reconstitui capitalul. [Pr.: -nu-i-] – Dupa fr. annuite.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

LICHIDITATE f. fin. Totalitate a sumelor de care dispune o intreprindere pentru a face platile in termen. /<fr. liquidite

ACREDITIV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari. 2. suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveste un furnizor pentru ca acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeste expedierea (predarea) marfurilor. ♦ suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii si consemnatiuni pentru a-i sta la dispozitie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< fr. accreditif].

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.

EXCEDENT, excedente, s. n. Cantitate care depaseste o anumita limita, care ramane dupa satisfacerea tuturor necesitatilor; surplus, prisos. ♦ suma, cantitate, valoare cu care incasarile, veniturile sau resursele depasesc platile, nevoile, cheltuielile sau consumul. – Din fr. excedent, lat. excedens, -ntis.

JETON ~oane n. 1) Piesa metalica sub forma de moneda, cu ajutorul careia se declanseaza un automat; fisa. ~ de telefon. 2) Piesa plata reprezentand o anumita valoare sau un numar de ordine. 3) suma incasata de membrii consiliului de administratie al unei societati pentru participarea la sedinte. /<fr. jeton

A RASCUMPARA rascumpar tranz. 1) (lucruri vandute sau amanetate) A lua inapoi contra plata. 2) rar (captivi) A pune in libertate in schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a rasplati. 4) (greseli, fapte rele) A ispasi prin chinuri si dureri. /ras- + a cumpara

VIRAMENT ~e n. 1) Operatie bancara de trecere a unei sume de bani de pe un cont pe altul, fara folosirea ei in numerar. 2) plata fara numerar, efectuata prin trecerea la banca a unei sume de la contul platitorului la cel al beneficiarului. 3) Document in baza caruia se efectueaza aceasta plata. /<fr. virement, it. viramento

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. Punere, asezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Operatie de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, padure sau localitate care impiedica observarea inamicului. ♦ Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face fata unor obligatii, unei plati, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigura aceasta posibilitate. ◊ Acoperire in aur = stoc de aur si de alte active pe baza carora bancile de emisiune asigura convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

BON ~uri n. 1) Document care da detinatorului dreptul sa primeasca suma indicata pe el sau sa procure anumite lucruri. 2) Nota (de plata) cu care se achita sau se ridica marfa intr-un magazin. 3) fin. Hartie de valoare, emisa de stat sau de o institutie bancara. ◊ ~ de tezaur obligatie emisa de stat pentru a obtine imprumuturi (cu dobanda) de la cetateni sau de la banci. /<fr. bon

MAJORARE s. f. actiunea de a majora; crestere, marire. ◊ suma care se incaseaza in plus ca sanctiune pentru intarziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora)

DESPAGUBIRE ~i f. 1) v. A DESPAGUBI. 2) plata in bani sau in obiecte pentru paguba pricinuita. ◊ ~i de razboi suma pe care un stat invins (si vinovat de dezlantuirea razboiului) o plateste statului invingator pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despagubirii] /v. a despagubi

PENSIE ~i f. 1) Asigurare materiala acordata cetatenilor care nu pot lucra. ~ de invaliditate. 2) suma de bani platita lunar unei persoane pentru limita de varsta. ◊ ~ alimentara plata impusa prin lege unei persoane pentru intretinerea altei persoane. (de obicei, minora) A iesi (sau a scoate pe cineva) la ~ a iesi (sau a scoate pe cineva) din campul muncii la atingerea limitei de varsta. [G.-D. pensiei; Sil. -si-e] /<fr. pension, lat. pensio, ~onis

PAUSAL, -A adj. global, forfetar. ◊ tarif (sau pret) pausal = sistem de plata pentru prestarile de servicii comunale, pentru consumul de energie, apa etc., suma calculandu-se cu aproximatie pe baza capacitatilor instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. ◊ asigurare pausala = asigurare de bunuri, persoane sau riscuri pe baza platii unei prime de asigurare unice (medii). (< germ. pauschal)

MAJORARE, majorari, s. f. Actiunea de a majora si rezultatul ei; crestere, marire, sporire. ♦ suma pe care statul o incaseaza in plus ca sanctiune aplicata celor care intarzie plata impozitelor, taxelor etc. – V. majora.

RENTA, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care il poate obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a dreptului de folosinta a acestora); dobanda produsa de o obligatiune. ◊ Renta viagera = suma de bani pe care o persoana se obliga s-o plateasca periodic alteia pe toata durata vietii acesteia. ♦ (Si in sintagma renta feudala) plata (in munca, produse sau bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. – Din fr. rente.

FACTAJ s.n. Transportul unui colet, al unei sume de bani etc. de la gara sau de la posta la domiciliul destinatarului. ♦ plata acestui transport. [< fr. factage].

CEC¹ s.n. Ordin de plata emis de posesorul unui cont curent catre o banca pentru a plati prezentatorului suma inscrisa in el. [Pl. -curi. / < engl. check].

CEC¹ s. n. ordin de plata emis de posesorul unui cont curent catre o banca pentru a plati prezentatorul suma inscrisa in el. (< engl. check, fr. cheque)

RATA, rate, s. f. 1. Cota, parte esalonata care urmeaza a fi varsata sau distribuita, la un termen dinainte fixat, in contul unei datorii sau al unei obligatii. ◊ Loc. adj. si adv. In rate = cu plata esalonata in transe (egale). 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Rata dobanzii = raportul procentual dintre dobanda si suma imprumutata. Rata a finantarii interne = raportul dintre sursele de autofinantare si valoarea investitiei. – Din germ. Rate.

DIURNA s.f. suma acordata pe timp de o zi unei persoane care pleaca in deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor facute. ♦ plata unui angajat cu ziua. [< lat. diurna].

PAUSAL, -A, pausali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plata pentru o prestatie de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximatie a unei sume globale. 2. Adj. (In sintagmele) Tarif (sau pret) pausal = tarif sau pret care se plateste uniform, stabilit in baza experientelor sau a unei evaluari. Asigurare pausala = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra platii unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale.

DEFICIT ~e n. 1) Absenta a unui lucru sau a unei insusiri strict necesare. 2) Stare in care cheltuielile depasesc veniturile. ~ bugetar. ◊ A fi in ~ a fi in pierdere. 3) suma de bani, reprezentand diferenta cu care cheltuielile intrec veniturile. ◊ ~ de casa lipsa de numerar disponibil pentru efectuarea platilor curente. /<fr. deficit

ORDIN¹ ~e n. Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati; porunca; comanda. ◊ La ~ele cuiva la dispozitia cuiva. ~ de plata dispozitie in scris data unei banci de catre un debitor, pentru a vira din contul sau o anumita suma de bani in contul unui creditor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre

PAUSAL s.n. Sistem de plata pentru beneficiarii prestarilor de servicii comunale la care instalatiile nu sunt inzestrate cu aparate de masurat cantitatile consumate, suma calculandu-se cu aproximatie pe baza capacitatilor instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. [< germ. Pauschale].

ACCEPTARE, acceptari, s. f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei. ♦ Consimtamant al intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare. ♦ Semnatura de aprobare pusa pe o polita prin care semnatarul se obliga sa plateasca la scadenta suma din polita respectiva. ♦ Manifestare a vointei de a dobandi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o oferta de incheiere a unui contract. – V. accepta.

PAUSAL ~e n. Sistem de plata pentru o prestatie de servicii, pentru un consum (de energie, de materii prime etc.) prin stabilirea cu aproximatie a unei sume globale. [Sil. pa-u-] /<germ. Pauschale

VIRAMENT s.n. Operatie bancara prin care o suma de bani se trece dintr-un cont intr-altul fara ca suma sa fie varsata in numerar. ◊ Cont de virament = cont deschis la o institutie bancara prin care se fac si se primesc plati fara folosirea numerarului. [Pl. -te, -turi. / cf. it. viramento, fr. virement].

ACREDITIV s. n. modalitate de plata in practica comerciala prin care banca cumparatorului se obliga a plati vanzatorului, direct sau prin intermediul unei banci corespondente, o anumita suma de bani. ◊ suma de bani depusa de cineva la o casa de economii si consemnatiuni; inscris care certifica o asemenea depunere. (< fr. accreditif, germ. Akkreditiv)

ACREDITIV, acreditive, s. n. 1. suma de bani special rezervata de un cumparator din contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca acestuia sa i se faca plata in momentul in care dovedeste predarea furniturilor in conditiile stabilite inainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. – Din fr. accreditif, germ. Akkreditiv.

TAXA, taxe, s. f. 1. suma de bani care se percepe la anumite marfuri sub forma de impozit. ◊ Taxa pe valoarea adaugata = impozit general care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului de productie al produsului final. 2. plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite persoane fizice sau juridice in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi. ♦ suma de bani care se plateste unei institutii in schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

BANCA², banci, s. f. 1. Intreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si de credit (si organizeaza circulatia baneasca). ♦ Banca de organe = serviciu medical care dispune de sange pentru transfuzii, de cornee pentru transplantari etc. 2. (La unele jocuri de carti) suma pe care bancherul (2) o tine in fata lui spre a plati castigurile celorlalti jucatori. ◊ Expr. A sari (sau a face sa sara) banca (in aer) = a castiga un pot egal cu intreaga suma pusa de bancher (2) in joc. – Din it. banca, fr. banque.

CHIRIE, chirii, s. f. suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuinte). ◊ Loc. adj. si adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporara in schimbul unei plati. – Din bg., scr. kirija.

SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.

INDEMNIZATIE, indemnizatii, s. f. 1. suma de bani care se acorda cuiva in afara salariului, destinata sa acopere cheltuielile facute de un angajat in scopul indeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despagubire pentru un prejudiciu, pentru o paguba suferita etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea in bani a unei plati in natura. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: indemnizatie s. f.] – Din fr. indemnisation.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operatie de credit care consta in cumpararea efectelor de comert de catre banci, cu retinerea din valoarea lor nominala a dobanzii pana la scadenta si a unui comision. ♦ suma de bani reprezentand dobanda la un imprumut, pe care o banca si-o retine cu anticipatie la acordarea imprumutului. 2. (Rar) Reducere acordata unui debitor din valoarea unei polite sau a unei datorii platite inainte de scadenta; recalculare si diminuare a dobanzilor, cand plata unei obligatii se face inainte de termen. – Din it. sconto.

credit n., pl. e (fr. credit, d. it. credito, derivat d. credere a crede). Reputatiune ca-ti platesti datoriile: a avea credit. Aminare de plata, datorie: a avea credit pe (sau de) doua luni, a cumpara pe credit. Com. Parte dintr´un cont in care scrii supt [!] numele cuiva ceia ce i se datoreste de un negustor. A deschide un credit cuiva, a-l autoriza sa ia in numele tau de la o casa bani cit ii trebuie. Fig. Autoritate, consideratiune: a avea credit. Fin. Sume care se pot cheltui din buget in virtutea legii. Credit fonciar, stabiliment care, supt controlu statului, te imprumuta, pe imobile, cu sume platibile dupa lungi termine pin [!] anuitati calculate asa in cit, la terminu [!] fixat, cel care s´a imprimutat sa-si achite si capitalu, si interesele. Credit mobiliar, societate comerciala cate te imprumuta daca-i lasi amanet actiuni, obligatiuni si alte titluri.

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.