PIRITA s. (CHIM.) sulfura de fier.

SULFURA s. 1. (CHIM.) sulfura de fier v. pirita; sulfura de plumb v. galena. 2. (MIN.) sulfura acida = hidrosulfura; sulfura de zinc v. blenda.

chiz s.n. (reg.) pirita; sulfura de fier.

CALCOSFERA s. f. strat geologic intre litosfera si barisfera, concentrat prin sulfura de fier si cu afinitate pentru sulf. (< fr. chalcosphere)

PIRITA, pirite, s. f. sulfura de fier naturala, de culoare galbena, cristalizata in sistem cubic, folosita mai ales ca materie prima la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

OCNA DE fier, com. in jud. Caras-Severin, sitauta in zona m-tilor Dognecei; 801 loc. (2003). Expl. de min. de fier, de sulfuri polimetalice si de obr. Muzeu de mineralogie.

MARCASIT, marcasite, s. n. sulfura naturala de fier, galbena-verzuie, cristalizata si cu luciu metalic. – Din fr. marcassite, germ. Markasit.

PIROTINA s. f. sulfura naturala de fier, cristalizata in sistemul hexagonal, de culoare galbena inchisa cu reflexe brune-roz. – Din fr. pyrrhotine.

MARCASIT s.n. sulfura naturala de fier de culoare galbena-verzuie si cu luciu metalic. [< fr. marcassite, germ. Markasit].

PIRITA s.f. sulfura naturala de fier. [< fr. pyrite].

PIROTINA s.f. sulfura naturala de fier. [< fr. pyrrhotine].

MARCASIT s. n. sulfura naturala de fier, galbena-verzuie si cu luciu metalic, in bijuterie. (< fr. marcassite, germ. Markasit)

PIRITA s. f. sulfura naturala de fier sau de cupru. (< fr. pyrite)

PIROTINA s. f. sulfura naturala de fier. (< fr. pyrrhotine)

STANINA s.f. sulfura naturala de staniu, fier si cupru; stanit. [< fr. stannine].

STANINA s. f. sulfura naturala de staniu, fier si cupru. (< fr. stannine)

CALCOPIRITA s. f. sulfura naturala de cupru si fier cristalizata, metalica, compacta, galbena-verzuie. – Din fr. chalcopyrite.

STANINA s. f. sulfura naturala complexa de staniu, fier si cupru. – Din fr. stannine.

CALCOPIRITA f. sulfura naturala de cupru si fier, de culoare galbena-verzuie. /<fr. chalcopyrite

BORNIT s.m. sulfura naturala de cupru si fier. [< fr. bornite].

MEZOSFERA s.f. 1. Invelisul cuprins intre 1200 si 2900 km in adancimea Pamantului, in care predomina sulfurile si oxizii metalelor grele (fier, nichel si magneziu). 2. Strat atmosferic care se intinde deasupra stratosferei intre 40 si 80 km altitudine. [< fr. mesosphere, cf. gr. mesos – mijloc, sphaira – sfera].

CALCOPIRITA s.f. sulfura naturala de cupru si fier. [< fr. chalcopyrite, cf. gr. chalkos – arama, pyrites – pirita].

BORNIT s. m. sulfura naturala de cupru si fier. (< fr. bornite)

CALCOPIRITA s. f. sulfura naturala de cupru si fier. (< fr. chalcopyrote)

MEZOSFERA s. f. 1. invelis intre 120⁰ si 290⁰ km in adancimea Pamantului, in care predomina sulfurile si oxizii metalelor grele (fier, nichel si magneziu). 2. strat atmosferic dintre stratosfera si ionosfera. (< fr. mesosphere)

BORNIT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. sulfura dubla de cupru si fier, care contine calcopirita, calcozina si argint formata in faza hidrotermala sau pe cale metasomatica. Are culoare aramie inchisa, rosie si cu timpul se acopera cu o pelicula irizata albastra. Este utilizat ca min. de cupru.

CALCOPIRITA s. f. sulfura naturala de cupru si fier. – Fr. chalcopyrite.

sulfura ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinatie a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ◊ ~ de fier combinatie a sulfului cu fierul, intrebuintata, mai ales, la obtinerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinatie a sulfului cu carbonul, foarte inflamabila si toxica, intrebuintata, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure