VISCOZA, viscoze, s. f. 1. Fibra textila obtinuta din celuloza, elastica, rezistenta si cu luciu matasos. 2. Substanta vascoasa obtinuta din celuloza prin tratarea cu o solutie de sulfura de carbon si de soda caustica. – Din fr. viscose.

SULFURA, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazare, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gargaritele si moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf impotriva fainarii. 2. A injecta in sol sulfura de carbon in scopul distrugerii larvelor si a insectelor vatamatoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.

A SULFURA ~ez tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfura de carbon (in scopul combaterii bolilor sau vatamatorilor). /<fr. sulfurer

VISCOZA f. 1) Substanta obtinuta prin tratarea celulozei cu soda caustica sau cu sulfura de carbon si intrebuintata la fabricarea tesaturilor artificiale. 2) Fir sau tesatura obtinuta din astfel de substanta. [G.-D. viscozei] /<fr. viscose

SULFOCARBONISM s.n. Intoxicatie cu sulfura de carbon. [< fr. sulfocarbonisme].

SULFURA vb. I. tr. 1. A acoperi, partial sau total, cu o pelicula de sulfura un mineral. 2. A trata cu sulfura de carbon boabele de mazare, de fasole, de cereale etc. atacate de gargarite. 3. A injecta in sol sulfura de carbon pentru a combate vatamatorii. [< fr. sulfurer].

SULFOCARBONISM s. n. intoxicatie profesionala cu sulfura de carbon. (< fr. sulfocarbonisme)

SULFURA vb. tr. 1. a acoperi, partial sau total, cu o pelicula de sulfura, un mineral. 2. a trata cu sulfura de carbon boabele de mazare, de fasole, cereale etc. atacate de gargarite. 3. a injecta in sol solfura de carbon pentru a combate vatamatorii. (< fr. sulfurer)

FOSFOR (‹ fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtator de lumina”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Functioneaza in combinatii in starile de valenta 3 si 5. Se gaseste in natura, mai ales sub forma de fosfati (principalul mineral este apatitul), in organismul animal (oase, nervi, u***a), in guano si in soluri fertile. Prezinta mai multe modificatii alotropice. ◊ F. alb, masa alba, uneori galbuie, moale ca ceara (p. t. 44ºC, p. f. 287ºC), solubil in sulfura de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se pastreaza sub apa; lumineaza in intuneric. ◊ F. rosu, modificatie alotropica stabila, netoxica, folosita la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand in 1669.

XANTOGENIC adj. Acid xantogenic = acid putin stabil, prin actiunea unui hidroxid de metal alcalin asupra sulfurii de carbon in contact cu un alcool. (din fr. xanthogenique)

SULFURA, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ sulfura de carbon = combinatie de carbon cu sulf, in forma de lichid incolor si toxic, cu miros neplacut, folosita in industrie si in agricultura. – Din fr. sulfure.

XANTOGENAT s.m. Compus obtinut prin actiunea unui hidroxid de metal alcalin asupra sulfurii de carbon. [< fr. xanthogenate].

SULF (‹ lat.) s. n. Element chimic (S; nr. at. 16, m. at. 32,06), din grupa a VI-a a sistemului periodic al elementelor; nemetal de culoare galbena. Prezinta mai multe modificatii alotropice (s. rombic, s. monoclinic, s. amorf) si se gaseste in natura in stare nativa si sub forma de combinatii: sulfuri (blenda, pirita), sulfati (gips, baritina) etc. Este foarte reactiv din punct de vedere chimic. In combinatii este bivalent, tetravalent si hexavalent. Se obtine, prin extractie, din zacamintele de sulf nativ. Se intrebuinteaza la fabricarea acidului sulfuric, a sulfurii de carbon, a unor coloranti, in industria cauciucului, in viticultura (pentru combaterea criptogamelor), in fabricarea chibriturilor si in farmacie. Este cunoscut din Antic. Sin. pucioasa. ◊ Floare de s. = sulf sub forma de pulbere fina.

SOFFIONI (cuv it.) (GEOL.) Emanatie de vapori si de ape fierbinti insotite de diferite gaze (amoniac, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, acid boric s.a.), legata de activitatea magmatica; poate fi utilizata pentru extragerea unor elemente utile.

EMANATIE, emanatii, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajeaza, ceea ce se emana. ◊ (Geol.) Emanatie vulcanica = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanica; b) produs al acestei activitati, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obtinut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (inv.) emanatiune s. f.] – Din fr. emanation, lat. emanatio, -onis.

SOLFATARA, solfatare, s. f. Emanatie vulcanica constituita mai ales din vapori de apa, hidrogen sulfurat si bioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara.

sulfura ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinatie a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ◊ ~ de fier combinatie a sulfului cu fierul, intrebuintata, mai ales, la obtinerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinatie a sulfului cu carbonul, foarte inflamabila si toxica, intrebuintata, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure