MAGNANIM, -A adj. Marinimos, cu suflet nobil. [< fr. magnanime, cf. lat. magnanimus < magnus – mare, animus – suflet].

MAGNANIM, -A adj. marinimos, cu suflet nobil, gene-ros. (< fr. magnanime, lat. magnanimus)

A INALTA inalt 1. tranz. 1) A indrepta in sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face sa devina mai inalt. ~ un perete. 3) (cladiri, constructii) A fauri prin lucrari de constructie; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a cladi. ~ un nou oras. 4) (vocea, tonul) A face sa creasca in intensitate. ~ glasul. 5) inv. A ridica in grad; a avansa. 6) fig. A face sa devina mai nobil; a innobila. Muzica inalta sufletul. 7) fam. A ridica in slavi; a slavi; a glorifica; a exalta; a elogia; a canta. 2. intranz. : ~ din umeri a face un gest de nestiinta sau de nedumerire. /<lat. inaltiare

ALBASTRU, -A, albastri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inima-albastra = a) suflet trist, p. ext. tristete, jale; b) necaz, manie, furie. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut, situatia e (cam) dificila. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata intre verde si indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala, albastrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) intrebuintat in vopsitorie, in lucrari de biologie si in medicina. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).