suflaI, suflaiuri, s. n. 1. Tub metalic subtire si indoit, cu un orificiu stramt de iesire, prin care se sufla aer intr-o flacara de gaz sau de alcool, pentru a se obtine activarea arderii; suflator (4). 2. Instalatie folosita la aerisirea puturilor adanci de exploatare, formata din burlane prevazute cu o palnie care se poate roti in directia vantului. – sufla + suf. -ai.

ADIA, pers. 3 adie, vb. I. 1. Intranz. (Despre vant) A sufla lin, usor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni in unde usoare. 2. Intranz. Fig. A canta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mangaia, a atinge usor. 4. Intranz. (Reg.) A clatina, a misca usor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

VANTUI, pers. 3 vantuieste, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vant) A sufla cu putere, vijelios. 2. Tranz. (In superstitii, subiectul fiind „vantul rau”) A face pe cineva sa innebuneasca sau sa ologeasca. – Vant + suf. -ui.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

DUHNI, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A raspandi un miros urat si greu; a mirosi urat, a puti, a duhori. 2. (Rar; despre vant) A sufla (cu putere), a rabufni, a bufni. ♦ Fig. A sopti, a sufla cuiva la ureche in mod neplacut. – Din sl. duhnonti.

suflaRE, suflari, s. f. 1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trai, de a exista. ◊ Loc. adv. Intr – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ◊ Expr. Fara (de) suflare = a) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fara viata, mort. A-si da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiinta, vietuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vant. – V. sufla.

VUIT s. n. Vuire; spec. suflare a vantului, vant. – V. vui.

PIERDE-VARA s. taraie-brau, (reg.) sufla-n-vant. (Un ~ pe care nu te poti baza.)

sufla-N-vant s. v. pierde-vara, taraie-brau.

A ABURI ~esc 1. tranz. A face sa se abureasca. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Campia ~este. 2) rar (despre vant) A sufla lin; a adia. /Din abur

A ADIA pers. 3 adie intranz. 1) (despre vant) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se raspandi cate putin. 3) fig. (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a ingana. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

NORD n. 1) (in opozitie cu sud) Punct c******l care se afla in directia stelei polare; miazanoapte. ◊ ~-vest punct c******l inter-mediar care indica directia intre nord si vest. ~-est punct c******l intermediar, care indica directia intre nord si est. De ~ nordic. 2) Par-te (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata in aceasta directie in raport cu restul teritoriului. ~ul tarii. 3) rar vant care sufla din aceasta di-rectie; crivat. /<fr. nord, germ. Nord

A vantUI pers. 3 ~ieste intranz. pop. (despre vant) A sufla cu putere. /vant + suf. ~ui

parangean s.n. (reg.) numele unui vant care sufla dinspre nord.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

ABUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apa. 2. Ceata rara. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. suflare usoara (a vantului), boare. – Cf. alb. avull.

ADIERE, adieri, s. f. suflare lina (de vant); abur, abureala. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

ALIZEU, alizee, s. n. vant regulat care sufla in tot timpul anului in regiunile tropicale, cu directie opusa, de la NE spre SV (in emisfera nordica) si de la SE spre NV (in emisfera sudica). – Din fr. alize.

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

PALA¹, pale, s. f. 1. Cantitate de fan, de paie etc. cat se taie dintr-o singura tragere cu coasa sau cat se poate lua o data cu furca; p. ext. gramada (mica) de fan, de paie etc. 2. P. ext. Strat, patura din ceva; fasie, suvita. ♦ Unda, adiere, suflare. Pala de vant. Pala de ceata. – Et. nec. Cf. alb. pale.

ABUR ~i m. 1) pl. Vapori de apa. 2) Ceata rara. 3) fig. suflare usoara (de vant); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mica. Un ~ de... / Cuv. autoht.

ADIERE f. suflare usoara de vant; boare. ~ea primaverii. /v. a adia

ALIZEU ~e n. mai ales la pl. vant regulat care sufla in timpul anului in regiunile tropicale si este indreptat spre ecuator. /<fr. alizes

BOARE f. suflare usoara de vant; adiere; briza. [Art. boarea; G.-D. boarei; Sil. boa-re] /<lat. boreas

ALIZEU s.n. vant regulat care sufla tot timpul anului in regiunile tropicale, in emisfera boreala de la nord-est catre sud-vest si in emisfera australa de la sud-est catre nord-vest. [Pl. -ee. / < fr. alize, cf. it. aliseo].

CONTRAALIZEE s. n. pl. vanturi regulate care sufla deasupra, contrar alizeelor. (< fr. contre-alizes)

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. si tranz. A scoate aburi (1). Codrii aburesc ca dupa ploaie (VLAHUTA). 3. Refl. Fig. A se aprinde la fata; a se inrosi. 4. Tranz. Fig. A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Despre vant) A adia usor. – Din abur.

ADIERE, adieri, s. f. suflare lina (de vant). – V. adia.

ALIZEE s. n. pl. vanturi regulate care sufla in tot timpul anului in regiunile tropicale. – Fr. [vents] alizes.

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. – Fr. brise.

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fata). 4. Tranz. Fig. A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vant) A adia. – Din abur.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. vant lin, caldut, care sufla primavara dinspre apus; p. gener. vant cald, placut; adiere. 2. S. n. Tesatura usoara de bumbac mercerizat, de o singura culoare sau cu dungi colorate, din care se confectioneaza obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tesatura. – Din fr. zephyr, lat. zephyrus.

SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 2. bataie, suflare, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. (Sta in ~ul vantului.) 3. adiere, boare, pala, suflare, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici un ~ de vant.)

BRIZA ~e f. 1) vant usor, regulat, care sufla la tarmul marii, ziua inspre uscat, iar noaptea inspre mare. 2) fig. suflare usoara, racoroasa si placuta (de vant); boare; adiere. /<fr. brise

CRIVAT n. vant rece, puternic, care sufla iarna dinspre nord-est. /<bulg. krivec

ZEFIR s.m. vant de apus, caldut, care sufla primavara; (p. ext.) vant cald, placut; adiere. [Cf. fr. zephyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].

ADIA, adii, vb. I. 1. Intranz. (Despre vant, la pers. 3) A sufla lin, usor; (despre miros) a veni in unde usoare. ♦ Tranz. A murmura, a sopti. 2. Tranz. (Reg.) A mangaia; a atinge usor. 3. Intranz. (Reg.) A clatina, a misca. – Lat. *adiliare (< ilia „panza”).

suflatura, suflaturi, s.f. 1. (inv.) suflare, batere, bataie (de vant); adiere, boare; respiratie. 2. (reg.) namete, troian (de zapada).

BRIZA s. f. vant periodic usor, care sufla la tarmul marii ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, in amurg, spre vai, iar dimineata spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

ZEFIR¹ s. m. vant lin, caldut, care sufla primavara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zephyr (lat. lit. zephyrus).

ARMATAN s. n. vant fierbinte si uscat, care sufla dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic. – Din fr. harmattan.

SARACILA s. m. 1. (Pop. si fam.) Om sarac (1). 2. (Fam.) vant cald si uscat care sufla vara (in Dobrogea). – Sarac + suf. -ila.

CRIVAT, s. n. vant puternic si rece care sufla iarna in Moldova si in Campia Dunarii dinspre nord-est, aducand scaderi mari de temperatura; acvilon. ♦ (Inv. si reg.) Nord. – Din bg. krivec.

BALTARET² m. art. vant caldut si umed, care sufla dinspre miazazi. /balta + suf. ~aret

A TARAGANA ~ez 1. tranz. 1) (lucrari, actiuni) A amana de azi pe maine, nerealizand; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pasii) a merge alene, tarandu-si picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silaba. 2) A face sa se taraganeze. 2. intranz. 1) A canta tanguitor, cu jale. 2) (despre vant) A bate usor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

TRAMONTANA s.f. vant rece si violent care sufla dinspre Alpi spre Mediterana. [< it. tramontana].

ARMATAN s.n. vant fierbinte, foarte uscat, care sufla uneori vara dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic. [< fr., sp. harmattan < cuv. african].

nemer s.n. (reg.) vant rece si puternic ce sufla in sud-estul Transilvaniei de la nord-est si est; crivat.

sies s.n. (reg.) vant aspru si uscat care sufla de obicei iarna.

ZEFIR s. n. 1. vant de apus, caldut, care sufla primavara; (p. ext.) adiere. 2. tesatura usoara de bumbac, pentru camasi, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

MISTRAL s. n. vant puternic, rece si uscat, care sufla in Franta, din valea Ronului spre Marea Mediterana. – Din fr. mistral.

MISTRAL s.n. vant puternic, rece si uscat, care sufla din nord-vest in Proventa (sudul Frantei) si din valea Ronului spre coasta Mediteranei. [< fr. mistral].

MISTRAL s. n. vant puternic, rece si uscat, care sufla iarna in Franta, de-a lungul vaii Ronului, spre coasta Mediteranei. (< fr. mistral)

BRIZA s.f. vant usor, regulat, de la tarmul marii, care sufla in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

SUFLU s.n. 1. Agitare a aerului (produsa de vant). ♦ Presiune exercitata de gazele rezultate din explozia unui exploziv. 2. (Med.) Zgomot c*****c care se observa in anumite boli de inima si se aseamana cu zgomotul unor foale. [< fr. souffle].

SUFLU s. n. 1. agitare a aerului (produsa de vant). ◊ presiune violenta produsa de gazele unui exploziv. 2. zgomot c*****c care se observa in anumite boli de inima, asemanator cu zgomotul unor foale. (< fr. souffle)

FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluiera-vant s. m. invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestari sportive etc.) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

UNDA s. 1. (FIZ.) unda electromagnetica = radiounda. 2. v. val. 3. adiere, boare, pala, suflare, suflu, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) 4. unda pulsatila v. puls.

ADIERE s. 1. boare, pala, suflare, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) 2. boare, zefir, (rar) aura. (~ misca usor frunzele.)

suflaRE s. I. 1. v. respiratie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)

A FLUIERA¹ fluier intranz. 1) A canta din fluier. 2) A scoate sunete patrunzatoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. 4) (despre pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului. 5) (despre vant, furtuna etc.) A produce un zgomot ascutit si continuu; a suiera. [Sil. flu-ie-] /Din fluier

A suiera, suier 1. intranz. 1) (despre vant, furtuna, vijelie etc.) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. su-ie-ra] /<lat. subilare

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

vant ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus