DIMINUTIV, -A adj. 1. (Rar) Care micsoreaza, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvant (de obicei derivat printr-un sufix) care exprima in general o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvantul de baza, adaugandu-i uneori o nuanta afectiva sau peiorativa. 2. Scurtare familiara a unui nume de persoana; nume de persoana format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].

DIMINUTIV, -A I. s. n. 1. cuvant derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care foloseste exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)

DIMINUTIVAL adj.n. sufix diminutival sufix cu care se formeaza diminutive. [< diminutiv + -al].

DIMINUTIVA vb. tr. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale. (< fr. diminutiver)

diminutival, -A, diminutivali, -e, adj. (Despre sufixe, particule) Care formeaza diminutive; (despre cuvinte, formatii lexicale) Format prin derivare cu sufixe, cu particule diminutivale. – Diminutiv + suf. -al.

diminutival, -A adj. care diminueaza sau atenueaza sensul unui cuvant. ♦ sufix ~ = sufix care exprima o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvantul de baza. (< diminutiv + -al)