PATIMA, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic si violent care copleseste pe om, intunecandu-i adesea dreapta judecata; p. ext. pasiune, iubire excesiva pentru ceva, pornire nestapanita; suferinta morala. ♦ Partinire, partialitate; dusmanie, ura. ♦ Loc. adv. Cu patima = patimas. 2. (Inv. si pop.) Suferinta fizica, cazna, chin; boala. ♦ (In credinta crestina) Patimile Mantuitorului = suferintele indurate de Isus Cristos. Saptamana patimilor = saptamana dinainte de Pasti; saptamana mare. [Var.: patema s. f.] – Din ngr. pathima.

VINDECA, vindec, vb. I. 1. Refl. si tranz. A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala, a (se) face sanatos; a (se) insanatosi, a (se) tamadui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre rani, taieturi etc.) A se inchide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face sa dispara, sa inceteze o suferinta morala, o suparare, un dor etc. – Lat. vindicare.

DUREA, pers. 3 doare, vb. II. Tranz. 1. A face sa simta o suferinta fizica. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva in mod intentionat ceva neplacut, suparator, dureros; a aduce in discutie un subiect neplacut pentru interlocutor. ♦ (Despre parti ale corpului, rani, lovituri) A produce cuiva o suferinta fizica. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i parea (cuiva) rau, a fi mahnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseste, nu-i pasa, putin ii pasa. 2. Fig. A produce cuiva o suferinta morala; a mahni, a intrista. – Lat. dolere.

CICATRICE ~i f. 1) Urma lasata pe piele de o rana. 2) fig. Urma lasata de o suferinta morala, de o durere mare. [G.-D. cicatricei] /<lat. cicatrix, ~icis, fr. cicatrice

A DUREA pers. 3 doare tranz. 1) A produce o suferinta fizica. Rana doare. Il doare mana. 2) fig. A produce o suferinta morala. Ma doare sufletul. ◊ A atinge pe cineva unde il doare a jigni pe cineva cu/sau fara intentie premeditata. /<lat. dolere

SCARBA ~e f. 1) Sentiment de mahnire provocat de o nenorocire sau de o mare neplacere; suferinta morala. 2) Sentiment sau senzatie de neplacere fata de ceva sau de cineva; sila; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. 3) fig. rar Fiinta dezgustatoare care produce neplaceri; om marsav. [ G.-D. scarbei ] /<sl. skruvi

MARTIRIU s. n. tortura indurata de cineva pentru convingerile sale, pentru o credinta sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferinta morala; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion)

TORTURA s. f. 1. suferinta fizica, chin; cazna, schingiuire. 2. (fig.) framantare, zbucium, durere, suferinta morala. (< fr. torture, lat. tortura)

MARTIRIU, martirii, s. n. Suferinta, supliciu, tortura sau moarte indurata de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir¹. ◊ Fig. suferinta morala mare. – Din lat. martyrium.

NEFERICIT, -A, nefericiti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care indura suferinte (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericita. ♦ Care este intr-o stare proasta, neprielnica, care provoaca neplaceri. Clima nefericita. – Ne- + fericit.

VINDECABIL, -A, vindecabili, -e, adj. (Despre boli, rani, leziuni etc.; fig. despre suferinte morale) Care poate fi vindecat, care are leac; curabil. – Vindeca + suf. -bil.

MUNCI, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfasura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupatie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pamantul, campul. 2. Refl. A-si da osteneala; a se stradui, a se trudi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. si intranz. (Inv. si pop.) A suporta suferinte fizice sau morale; a se chinui, a patimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, ganduri etc.) A provoca suferinte (morale sau fizice), a preocupa in mod intens, a consuma. ◊ Expr. (Refl.) A se munci cu gandul = a se framanta. – Din sl. monciti.

DURERE, dureri, s. f. 1. Suferinta fizica suportata de cineva. 2. Fig. suferinta morala; mahnire, intristare. ◊ Loc. adv. Cu durere = indurerat, trist. – V. durea.

DRAMA, drame, s. f. 1. Piesa de teatru cu caracter grav, in care se reda imaginea vietii reale in datele ei contradictorii, in conflicte puternice si complexe, adesea intr-un amestec de elemente tragice si comice. ◊ Drama lirica (sau muzicala) = (spectacol) de opera; (sens curent) creatie de opera cu un puternic caracter dramatic. 2. Arta dramatica. 3. Fig. Intamplare, situatie nefericita, zguduitoare; nenorocire. ◊ Drama pasionala = crima sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericita. ◊ Expr. A face drama din ceva = a exagera gravitatea unei situatii. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferinte morale. – Din fr. drame, lat. drama.

SUPLICIU, suplicii, s. n. Tortura, cazna, chin fizic. ♦ Fig. suferinta morala, durere sufleteasca mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.

RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. Durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.

LOVITURA ~i f. 1) Atingere brusca si puternica; izbitura. ◊ ~ de gratie lovitura care rapune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitura. 3) fig. suferinta morala; durere sufleteasca; necaz. ~ile sortii. 4) Atac indraznet efectuat prin surprindere. ◊ A da ~a a realiza pe neasteptate ceva foarte important. ~ de stat preluare a puterii intr-un stat prin rasturnarea violenta a conducerii vechi. ~ de trasnet fapt, eveniment neasteptat. ~ de teatru actiune brusca, efectuata cu scopul de a impresiona puternic. 5): ~ de pedeapsa sanctiune data de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constand dintr-o lovitura executata de echipa adversa. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. ~tura

A MUNCI ~esc 1. intranz. 1) A depune munca pentru a obtine un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesionala, o meserie; a lucra. 2. tranz. 1) inv. pop. (fiinte) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a cazni. 2) (pamantul, campul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) fig. (despre idei, sentimente etc.) A preocupa in mod constant, provocand suferinte (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. montiti

RANA rani f. 1) Vatamare locala a unui tesut organic, provocata de o trauma; plaga; leziune. ◊ Bun de pus la ~ se spune despre o persoana buna la inima. A pune degetul pe ~ a arata care este situatia adevarata, fara ocolisuri si menajamente. 2) fig. suferinta morala. [G.-D. ranii] /<sl. rana

SCHINGI ~uri n. inv. suferinta (morala sau fizica) insuportabila, foarte intensa; chin; tortura. /<turc. iskence

A SFASIA sfasii tranz. 1) A rupe in bucati (cu mainile, cu dintii, cu coltii, cu ghearele etc.); a sfartica. 2) fig. A supune unor suferinte morale; a mahni adanc; a indurera. ◊ ~ cuiva inima a pricinui cuiva o durere sufleteasca. 3) rar A ataca vehement cu vorba; a defaima. [Sil. -si-a] /<lat. exfasciare

A SE USURA ma ~ez intranz. 1) A deveni mai usor; a scadea din greutate. 2) (despre persoane indurerate sau suferinde) A simti o atenuare a suferintei morale sau fizice. ◊ A-si ~ inima a-si impartasi suferintele. 3) (despre fiinte) A scapa de o povara. 4) fam. A elimina u***a din vezica u***ara; a se uda. /Din usor

MARTIRIU s.n. 1. Suferinta, tortura indurata de cineva pentru convingerile sale, pentru o credinta sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) suferinta morala intensa, mare si prelungita. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio].

TORTURA s.f. Suferinta fizica; chin, cazna. ♦ (Fig.) suferinta morala; chin. [Pl. -ri. / cf. fr. torture, it., lat. tortura].

CHIN, chinuri, s. n. 1. Suferinta fizica grea; tortura, supliciu. 2. suferinta morala; necaz, grija. – Magh. kin.

CHINUI, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferinte fizice; a tortura. 2. Tranz. si refl. A(-si) pricinui suferinte morale, chinuri sufletesti. ♦ Tranz. A necaji, a plictisi. 3. Refl. A se stradui, a face eforturi. [Prez. ind. si: chinui] – Din chin.

agonie f. (vgr. agonia, lupta). V. agonisesc, protagonist. Ultima lupta contra mortii. Fig. Suferinte morale: viata nu e de cit o agonie. Sfirsit apropiat: agonia unui guvern.

CHIN, chinuri, s. n. suferinta fizica sau morala intensa. – Din magh. kin.

CHINUI, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A produce sau a indura suferinte fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necaji, a plictisi. 2. Refl. A se stradui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. si: chinui] – Chin + suf. -ui.

USURA, usurez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A reduce sau a scadea din greutate. 2. Fig. A(-si) alina, a(-si) potoli o suferinta fizica sau morala. ♦ A (se) destainui pentru a-si alina o durere sufleteasca. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slabi, a se ameliora. ♦ Tranz. A inlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a iesi de sub apasarea unui lucru greu; a (se) despovara. ◊ Expr. (Fam.) A (se) usura de bani = a face sa cheltuiasca sau a cheltui o mare suma de bani sau toti banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din usor².

POVARA, poveri, s. f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de carat; sarcina, incarcatura. ◊ Loc. adj. De povara = (despre animale) folosit pentru carat greutati. 2. Fig. suferinta fizica sau morala; chin, apasare, truda, zbucium. ♦ Obligatie, insarcinare grea. 3. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 100-125 de ocale, folosita la evaluarea cantitatii marfurilor. [Var.: (reg.) povoara s. f.] – Cf. sl. poduvora „targa”.

TORTURA, torturi, s. f. suferinta fizica (sau morala) violenta. – Din fr. torture, lat. tortura.

PEDEAPSA, pedepse, s. f. 1. Masura de represiune, sanctiune aplicata celui care a savarsit o greseala; spec. masura de constrangere prevazuta de lege si aplicata cuiva de o instanta judecatoreasca drept sanctiune pentru o infractiune; condamnare, osanda; situatie in care se afla cel pedepsit, condamnat. 2. Fig. suferinta (fizica sau morala), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din pedepsi (derivat regresiv).

MUNCA, munci, s. f. 1. Activitate constienta (specifica omului) indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimbul de materii dintre el si natura pentru satisfacerea trebuintelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la camp, lucrul campului; lucrari agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseala, castig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; stradanie; ocupatie, indeletnicire. 4. (Inv. si pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferinta (fizica sau morala); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nasterii. – Din sl. monka.

NECAZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necajit; suparare, mahnire, tristete, amaraciune; suferinta. ◊ Expr. La necaz = in momente de suparare; intr-un moment critic, in primejdie. 2. Ceea ce provoaca cuiva o suferinta fizica sau morala; neajuns, neplacere, impas; (la pl.) incercari, greutati. 3. Pornire impotriva cuiva; manie, furie, ciuda, pica. ◊ Loc. prep. In necazul (cuiva) = cu intentia de a supara (pe cineva). ◊ A avea necaz (pe cineva) = a fi suparat (pe cineva), a purta (cuiva) pica. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciuda, a-i parea rau (de ceva). A-i face (cuiva) in necaz = a supara (pe cineva) intentionat. De necaz = ca riposta la o nemultumire; pentru a-si exprima ciuda, mania. [Var.: (reg.) nacaz s. n.] – Cf. sl. nakazu.

SUFERITOR, -OARE, suferitori, -oare, adj. (Rar) Care sufera o durere fizica sau morala; care exprima suferinta; suferind. – Suferi + suf. -tor.

CALVAR ~uri n. suferinta fizica sau morala grea; chin indelungat si dureros. /<lat. calvarium, fr. calvaire

CANON ~oane n. 1) Dogma religioasa. 2) Sanctiune aplicata de cler pentru incalcarea unei astfel de dogme; penitenta. 3) fig. suferinta fizica sau morala foarte puternica; cazna; tortura; supliciu. 4) Principiu in arta unei epoci care se cere a fi urmat cu strictete. ~ al artei clasice. 5) fig. Regula rigida, bazata pe principii formale. 6) Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci executa succesiv aceeasi melodie. A canta un ~. /<sl. kanonu, germ. Kanon

CHIN ~uri n. suferinta fizica sau morala intensa; durere. A indura multe ~uri. /<ung. kin

DURERE ~i f. suferinta fizica sau morala intensa; chin. ~ de cap. ~ sufleteasca. /v. a durea

NECAZ ~uri n. 1) Situatie complicata si neplacuta. ◊ Ce ~! ce suparare! La ~ a) in momente de suparare; b) intr-un moment critic. 2) Senzatie de suferinta (fizica sau morala); neplacere; impas. ◊ A trage multe ~uri a avea de suportat multe suferinte. 3) Pornire ascunsa (impotriva cuiva); pica; ciuda. ◊ De ~ de ciuda. Mai mare ~ul! se spune, cand cineva rateaza o ocazie sigura. A muri (sau a crapa) de ~ a nu mai putea de ciuda. A avea ~ pe cineva a) a nutri dusmanie nemarturisita impotriva cuiva; b) a fi suparat pe cineva. A face haz de ~ a simula voia buna pentru a-si ascunde amaraciunea. /cf. sl. nakazu

OFT ~uri n. reg. 1) v. A OFTA. 2) suferinta fizica sau morala intensa; durere; chin. /Onomat.

PATIMIRE ~i f. 1) v. A PATIMI. 2) suferinta fizica sau morala. 3) inv. Alterare de natura organica sau functionala a starii normale a unui organism uman; boala. /v. a patimi

PEDEAPSA pedepse f. 1) Masura luata impotriva cuiva pentru incalcarea unor norme sau legi. ~ corporala v. CORPORAL. ◊ ~ capitala pedeapsa cu moartea. 2) fig. suferinta (fizica sau morala) care este sau pare a fi o consecinta a greselilor comise. [G.-D. pedepsei] /v. a (se) pedepsi

A RABDA rabd 1. tranz. 1) (suferinte fizice sau morale) A indura cu tarie si calm; a suferi; a suporta. 2) A admite in mod constient si tacit; a ingadui; a suferi; a suporta; a tolera. ◊ A nu-l ~ pe cineva inima sa ... a nu se putea stapani sa nu ... 2. intranz. A-si retine dorinta (de a face ceva); a ingadui. /Orig. nec.

SADISM n. 1) Placere bolnavicioasa de a pricinui suferinte altora; cruzime extrema. 2) P*********e s*****a manifestata prin placerea de a provoca partenerului suferinte fizice sau morale. /<fr. sadisme

A SUFERI sufar 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boala sau de diferite greutati, neplaceri etc.); a patimi. 2. tranz. 1) (suferinte fizice sau morale) A indura cu tarie si calm; a rabda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite in mod constient si tacit; a rabda; a ingadui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferre

suferinta ~e f. Senzatie de durere (fizica sau morala). [G.-D. suferintei] /a suferi + suf. ~inta

A SUPORTA suport tranz. 1) (suferinte fizice sau morale) A indura cu tarie si calm; a suferi; a rabda. ~ frigul. 2) (greutati fizice) A putea sa sustina. 3) (persoane) A accepta, admitandu-i prezenta si facand abstractie de neajunsuri; a rabda; a suferi; a tolera. 4) (fapte suparatoare) A admite in mod constient si tacit; a suferi; a ingadui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

patimind, -a, adj. (inv.) 1. chinuit, torturat (de suferinte fizice si morale). 2. in care se petrec suferinte, necazuri, nenorociri.

patimit, patimita, adj. (inv. si reg.) 1. chinuit, torturat (de suferinte fizice si morale). 2. cu experienta, patit.

MASOCHISM s. n. 1. p*********e s*****a constand in a cauta placerea in suferinte fizice si morale produse de partener. 2. atitudine a cuiva care gaseste satisfactie in propria-i suferinta, decadere sau umilire. (< fr. masochisme)

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

CAZNA ~e f. 1) suferinta fizica sau/si morala foarte puternica; tortura; supliciu. 2) Efort (fizic sau intelectual) deosebit pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; osteneala; straduinta; silinta; sarguinta. /<sl. kazni

MARTIRIU ~i n. 1) suferinta indurata pentru anumite idei sau convingeri. 2) suferinta mare, mai ales morala. /<lat. martyrium

MUNCA ~ci f. 1) Activitate fizica sau intelectuala indreptata spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) in vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) inv. mai ales la pl. suferinta fizica sau/si morala (foarte puternica); chin greu; cazna; tortura; supliciu. 5): ~ silnica pedeapsa prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

SUPLICIU ~i n. suferinta fizica sau/si morala foarte puternica; cazna; tortura. [Sil. su-pli-ciu] /<lat. supplicium, fr. supplice

TORTURA ~i f. suferinta fizica sau/si morala foarte puternica; chin groaznic; cazna; supliciu. /<fr. torture

APASARE, apasari, s. f. Actiunea de a apasa si rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, coplesit de suferinta, de griji materiale sau morale. – V. apasa.

scrascare, scrascari, s.f. (inv. si reg.) 1. scrasnire (din dinti). 2. (fig.) suferinta foarte mare (fizica sau morala); scrasnet, scrasnire, scrasnit.

PIERZANIE s. f. (Pop.) 1. Moarte (naprasnica, violenta), ucidere in masa; primejdie de moarte, nenorocire, suferinta mare, dezastru, prapad. 2. Decadere, degradare (morala); desfrau, perditie. – Pierde + suf. -anie.

suferinta, suferinte, s. f. Durere fizica sau morala; suferire; starea celui care sufera. ◊ Expr. A fi in suferinta = a duce lipsa de ceva. – Suferi + suf. -inta (dupa fr. souffrance).

CANON, canoane, s. n. 1. Lege sau regula bisericeasca. ♦ Norma morala. 2. Pedeapsa data la incalcarea unui canon (1). ♦ Fig. suferinta, chin. 3. Regula facand parte dintr-un ansamblu de procedee artistice dintr-o epoca; p. ext. regula rigida, formalista. 4. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 5. Nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. – Slav (v. sl. kanonu < gr.).

PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

MUCENIC ~ci m. 1) Persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la inceputurile crestinismului) Crestin ortodox care era supus la suferinte fizice pentru credinta. 3) la pl. bis. Sarbatoare crestina in amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colacei in forma de opt, copti cu ocazia sarbatorii crestine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. muceniku

MUCENITA ~e f. 1. Femeie care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martira. 2) (la inceputurile crestinismului) Crestina ortodoxa care era supusa la suferinte fizice pentru credinta. /<sl. mutenica

MARTIR ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru o cauza; mucenic. 2) bis. Persoana care a acceptat condamnarea la moarte fara a se dezice de credinta crestina. 3) fig. Persoana supusa unor suferinte, tratamente sau persecutii inumane. /<fr. martyr

RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.