PRAGMATIC, -A, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (Inv.; in expr.) Istorie pragmatica = prezentare istorica care se ocupa numai de succesiunea evenimentelor politice si militare, fara a tine seama de complexul economic si cultural al dezvoltarii societatii. Sanctiune pragmatica = (in tarile din apusul Europei) decret de stat privitor la o importanta problema laica sau bisericeasca. – Fr. pragmatique (< gr.).

ROATA¹, roti, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spite sau plin, care, invartindu-se in jurul unei osii, pune in miscare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roata = caii (sau boii) rotasi. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zapacit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face sa se desfasoare sau a se desfasura in conditii foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel incat sa functioneze perfect. 2. (Tehn.) Organ de masina sau ansamblu unitar de piese in forma de cerc, care se poate roti in jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemanatoare cu roata (1), avand diverse intrebuintari. ◊ Roata olarului = masina de lucru rudimentara a olarului, construita dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjeste lutul, dand diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere castigatoare, care este invartit cu mana de jucatorul care isi incearca norocul. ◊ Expr. roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a intors roata = s-a schimbat situatia (in defavoarea cuiva); s-a intors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat in forma de roata (1), de cerc, de disc. Roata de cascaval. Roata de franghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figura pe care o formeaza mai multe fiinte sau lucruri asezate in forma de cerc. ◊ (Adverbial) Sedeau roata in jurul focului. 6. Miscare circulara; invartitura, rasucire, rotocol. ◊ Expr. A da roata = a merge de jur imprejur, a inconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (in mers sau in zbor), a face ocoluri. ♦ Figura de acrobatie care consta in rotirea corpului prin sprijinirea succesiva pe maini si pe picioare. ◊ Roata mortii = acrobatie care consta in alergarea in cerc, cu un vehicul, pe peretii (aproape verticali ai) unei constructii special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortura si executie de forma circulara, folosit in evul mediu. [Pl. si: roate] – Lat. rota.

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

CRONOLOGIE, cronologii, s. f. Disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu stabilirea epocilor si a datelor; succesiune in timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Lista care cuprinde o succesiune cronologica. – Din fr. chronologie.

CRONOLOGIE ~i f. 1) Disciplina auxiliara a istoriei care are ca obiect de studiu stabilirea epocilor, datelor istorice si succesiunea lor in timp. 2) Succesiune in timp a evenimentelor. 3) Tabel, lista care cuprinde o astfel de succesiune. [Art. cronologia; G.-D. cronologiei; Sil. -gi-e] /<fr. chronologie

CRONOLOGIE s. f. 1. disciplina auxiliara a istoriei care se ocupa cu stabilirea epocilor si a datelor. (p. ext.) succesiune in timp a evenimentelor istorice. ◊ sistem de socotire a anilor. 2. lista cu o succesiune cronologica. (< fr. chronologie)

PROCES ~e n. 1) Desfasurare in timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) succesiune de actiuni sau de operatii prin care se realizeaza o lucrare. ◊ ~-verbal document in care este notat pe scurt continutul discutiilor desfasurate si a hotararilor adoptate la o adunare sau sedinta ori prin care se consemneaza o constatare, un acord etc. 3) jur. Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; cauza. /<fr. proces, lat. processus

CINEDOCUMENT s. n. document figurativ audiovizual care fixeaza cu ajutorul tehnicii cinematografice o serie de obiecte, evenimente, fenomene sub forma unor succesiuni de imagini. (< cine- + document)

SIR s. 1. v. rand. 2. v. sirag. 3. succesiune, (fig.) lant. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rand, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brau, lant, sirag. (~ul Carpatilor.) 7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de rationamente.) 8. (FIZ., CHIM.) sirul lui Volta = serie electrochimica. 9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. gramada, multime, (fam.) card. (A trecut un ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara ~.)

SIRAG s. 1. sir, (reg.) matcal. (Un ~ de margele.) 2. colan, colier, salba, (inv. si pop.) gherdan, (inv.) zgarda. (Un ~ de pietre scumpe.) 3. rand, sir, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 4. (GEOGR.) brau, lant, sir. (~ul Carpatilor.) 5. succesiune, sir, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.)

POST HOC, ERGO PROPTER HOC (lat.) dupa aceasta, deci din cauza aceasta – Sofism care consta in stabilirea legaturii cauzale intre doua evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni in timp.

FOTOREPORTAJ, fotoreportaje, s. n. Reportaj infatisat printr-o succesiune de fotografii, in special instantanee, insotite de un text explicativ, care prezinta un eveniment, un fapt divers sau unele aspecte (actuale) din viata economica, politica, culturala, sportiva etc. – Din fr. photoreportage, rus. fotoreportaj.

ISTORIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natura si din societate. 2) Perioada a evolutiei umane, posterioara preistoriei si protoistoriei cunoscuta din documente scrise. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare. ~a antica. ~a contemporana. ◊ A intra in ~ a ramane in memorie. 4) Stiinta care studiaza succesiunea evolutiei faptelor intr-un anumit domeniu. ~a limbii. ~a teatrului. 5) Relatare succesiva a unor evenimente, fapte; povestire; naratiune. 6) fam. Intamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., gr. historia

succesiune s. 1. insirare, insiruire, serie, sir. (O lunga ~ de rationamente.) 2. v. insiruire. 3. sir, sirag, (Munt.) siretenie. (~ de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. sir. 6. v. alternare. 7. v. descendenta. 8. v. mostenire.

KOJIKI [kodʒiki] („Cronica faptelor vechi”), cea mai veche carte japoneza, datand din c. 712, compilata de Ōno Yasumaro, la ordinul imparatesei Gemmei, care prezinta (in trei parti) evenimente cosmogonice, istorice si fantastice privind nasterea zeilor, crearea arhipelagului nipon, originea pur divina a dinastiei imperiale, precum si succesiunea imparatilor. Important monument de limba veche japoneza.

SECVENTA s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. sir de imagini sau de scene dintr-un film care formeaza o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stari etc. care se succeda intr-o anumita ordine, formand un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasa sau libera, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cantari in muzica bisericeasca medievala care foloseau acest procedeu. (< fr. sequence, it. sequenza, lat. sequentia)

SECVENTA, secvente, s. f. 1. succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. Sir de imagini sau de scene dintr-un film, care formeaza un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stari etc., care se succeda intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar. – Din fr. sequence. Cf. it. sequenza.

SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)