CRONOLOGIE, cronologii, s. f. Disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu stabilirea epocilor si a datelor; succesiune in timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Lista care cuprinde o succesiune cronologica. – Din fr. chronologie.

REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].

CRONOLOGIE s. f. 1. disciplina auxiliara a istoriei care se ocupa cu stabilirea epocilor si a datelor. (p. ext.) succesiune in timp a evenimentelor istorice. ◊ sistem de socotire a anilor. 2. lista cu o succesiune cronologica. (< fr. chronologie)

REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)

CRONOLOGIE ~i f. 1) Disciplina auxiliara a istoriei care are ca obiect de studiu stabilirea epocilor, datelor istorice si succesiunea lor in timp. 2) succesiune in timp a evenimentelor. 3) Tabel, lista care cuprinde o astfel de succesiune. [Art. cronologia; G.-D. cronologiei; Sil. -gi-e] /<fr. chronologie

CADENTA s. f. 1.. ritm de desfasurare a unei miscari. ♦ in ~ = cu miscari uniform repetate. ◊ frecventa (1); numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. ◊ succesiune ritmica a unor cuvinte, fraze, versuri. 2. formula melodico-armonica de incheiere a unei fraze muzicale. 3. sectiune solistica cu caracter de improvizatie dintr-un concert instrumental, care permite interpretului sa-si etaleze virtuozitatea. (< it. cadenza, fr. cadence)

CRONOLOGIC, -A, cronologici, -ce, adj. Care se refera la cronologie; dispus in ordinea succesiunii in timp. – Din fr. chronologique.

CRONOLOGIC¹ adv. In ordinea succesiunii in timp. /<fr. chronologique

CRONOLOGIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de cronologie; propriu cronologiei. Date ~ce. 2) Care este aranjat in ordinea succesiunii in timp. /<fr. chronologique

A PRECEDA preced tranz. (procese, lucruri etc.) A anticipa intr-o succesiune (in timp sau/si in spatiu). /<fr. preceder

GEOCRONOLOGIE s.f. Disciplina care, pe baza stabilirii varstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea in timp a conditiilor in care s-au desfasurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. geochronologie, cf. gr. ge – pamant, chronos – timp, logos – studiu].

CRONOLOGIC, -A adj. Dispus in ordinea succesiunii in timp. [< fr. chronologique].

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

dupa prep. – 1. In urma (exprima succesiunea in timp). – 2. In urma, in spate (exprima succesiunea in spatiu). – 3. Pentru (exprima obiectivul actiunii). – 4. Prin (exprima mijlocul sau instrumentul). – 5. Dupa, conform (exprima o identitate). – Mr. dupa, dupu, dipa, megl. dipu, istr. dupę. Lat. de post (Diez, I, 326; Puscariu 559; Densusianu, Hlr., I, 172; Candrea-Dens., 1425), cf. it. dopo. In limbajul curent se confunda uneori cu de pe, ceea ce a produs forma hibrida dupre „de” sau de peste, cu var. incorecte dupe si dupa. Cf. Moser, 424-25.

CRONOLOGIC, -A adj. referitor la cronologie; dispus in ordinea succesiunii in timp. (< fr. chronologique)

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

POST HOC, ERGO PROPTER HOC (lat.) dupa aceasta, deci din cauza aceasta – Sofism care consta in stabilirea legaturii cauzale intre doua evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni in timp.

METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentala de masura pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcatuit dintr-o rigla, banda gradata de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) si divizat in centimetri si milimetri, cu care se masoara lungimile. ♦ Bucata de lemn (de foc) lunga de aproximativ un metru (1); stiva de lemne (de foc) egala cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; p. ext. ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. – Din fr. metre, lat. metrum.

RITM ~uri n. 1) succesiune regulata in timp (a unor elemente). ~ c*****c. 2) (in muzica, versificatie, dans) Organizare armonioasa a sunetelor sau a miscarilor; tact; cadenta. 3) Viteza de executie; grad de iuteala (in efectuarea unei actiuni); tempo. Merge intr-un ~ sustinut. /<ngr. rythmos, fr. rythme, lat. rhythmus

METRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic in versificatia greco-latina, determinat de un grup de silabe lungi si scurte. ♦ Numarul de silabe si cezura necesara pentru a forma un gen de vers in versificatia moderna. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. [Pl. -ri. / < fr. metre, cf. lat. metrum, gr. metron].

CONTINUITATE s. f. 1. faptul, insusirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei functii care poate trece de la o stare la alta, luand toate valorile intermediare. 3. categorie filozofica, desemnand distributia si succesiunea neintrerupta in spatiu si timp a structurii si dinamismului materiei. (< fr. continuite, lat. continuitas)

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

DISCONTINUITATE s. f. 1. lipsa de continuitate; intrerupere. ◊ (mat., fiz.) variatie brusca, in salturi, a valorii unei marimi; trecerea de la o valoare la alta, fara parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapida a valorii unui element meteorologic pe distante mici. 2. categorie filozofica desemnand distributia si succesiunea cu intreruperi in spatiu si timp a materiei. (< fr. discontinuite)

PROCES ~e n. 1) Desfasurare in timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) succesiune de actiuni sau de operatii prin care se realizeaza o lucrare. ◊ ~-verbal document in care este notat pe scurt continutul discutiilor desfasurate si a hotararilor adoptate la o adunare sau sedinta ori prin care se consemneaza o constatare, un acord etc. 3) jur. Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; cauza. /<fr. proces, lat. processus

SECVENTA s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. sir de imagini sau de scene dintr-un film care formeaza o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stari etc. care se succeda intr-o anumita ordine, formand un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasa sau libera, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cantari in muzica bisericeasca medievala care foloseau acest procedeu. (< fr. sequence, it. sequenza, lat. sequentia)

SECVENTA, secvente, s. f. 1. succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. Sir de imagini sau de scene dintr-un film, care formeaza un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stari etc., care se succeda intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar. – Din fr. sequence. Cf. it. sequenza.

timp¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

CRONOLOGIE s.f. Indicare a unor fapte in ordine cronologica; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplina care se ocupa cu stabilirea epocilor si a datelor istorice. ♦ Lista cuprinzand o succesiune cronologica. [Gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu].

CALENDAR s. n. 1. sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile. 2. indicator sistematic al succesiunii lunilor si zilelor unui an. 3. almanah. 4. program al unor activitati prevazute. ♦ a face (cuiva) capul ~ = a zapaci. (< lat. calendarium)

GALOP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, alcatuit dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu miscari in doi timpi si cu un ritm sacadat; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

CALENDAR s.n. 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor si zilelor unui an. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< it. calendario, cf. lat. calendarium].

CADENTA s.f. 1. Repetare intr-un anumit ritm a unor miscari; (mil.) miscare ritmica a pasilor in mars. ◊ In cadenta = cu miscari uniform repetate. ♦ Numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet inainte de pauza. ♦ succesiune regulata a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formula armonica care formeaza sfarsitul unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizatie) dintr-un concert, in care solistul este lasat sa-si desfasoare virtuozitatea. [< it. cadenza, fr. cadence].

CADENTA ~e f. 1) Repetare regulata si uniforma a unei miscari. ◊ A tine ~a a pastra ritmul in timpul mersului intr-o coloana. In ~ cu miscari repetate la intervale egale. 2) succesiune regulata si armonioasa a unor unitati poetice sau muzicale. 3) Grad de iuteala in sistemul de productie. ~ inalta. 4) Fragment dintr-un concert instrumental interpretat fara acompaniament. /<fr. cadence, it. cadenza

VIS ~uri n. 1) succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum

ciclu (cicluri), s. n. – succesiune de fenomene, stari etc. care se realizeaza la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, inv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.

SUCCEDA, succed, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat dupa altcineva sau dupa altceva (in spatiu, in timp). ♦ Refl. A urma unul dupa altul. 2. Intranz. si tranz. A prelua functia sau bunurile cuiva prin succesiune; a mosteni. [Var.: (rar) succede vb. III] – Din fr. succeder, lat. succedere.

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

ANA STUART, regina a Angliei si Scotiei (1702-1714). In timpul domniei sale, Anglia s-a unit definitiv cu Scotia, formind Marea Britanie (1707) si a participat la Razboiul pentru succesiune Spaniola (1701-1714).

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. Publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.

FRISON, frisoane, s. n. succesiune de tremuraturi convulsive si ritmice, insotita de senzatie puternica de frig, care se manifesta de obicei inainte de o criza febrila sau in timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicatie, almanah, magazin cu caracter stiintific-literar. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).

succesiune s. f. 1. insiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) mostenire. ◊ avere lasata ca mostenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi si obligatii ale unui stat catre alt stat. 5. (biol.) inlocuirea in timp a unei unitati de vegetatie prin alta. (< fr. succession, lat. successio)

CICLU¹ s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)