SECVENTA s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. sir de imagini sau de scene dintr-un film care formeaza o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stari etc. care se succeda intr-o anumita ordine, formand un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasa sau libera, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cantari in muzica bisericeasca medievala care foloseau acest procedeu. (< fr. sequence, it. sequenza, lat. sequentia)

CICLU (‹ fr., lat.) s. n., s. m. 1. S. n. succesiune de fenomene, stari etc., care se realizeaza in evolutia unui proces repetabil, incepand de la o anumita situatie pina cind se revine pentru prima oara la o situatie asemanatoare cu cea initiala. ♦ Diagrama care reprezinta o succesiune de fenomene, stari etc. ♦ Durata unui c. (1). 2. S. m. Totalitatea valorilor succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ◊ C. pe secunda = hertz. 3. S. n. (TEHN.) Lant complex de stari care se produc intr-un interval de timp ce caracterizeaza evolutia unui anumit proces (ex. c. de pompare, c. de fermentatie etc.) ◊ (FIZ.) C. ideal (sau c. Carnot) = c. teoretic reversibil de transformari prin care trece un gaz, format din doua izoterme si doua adiabate. C. Diesel = c. de functionare a motorului cu ardere interna. C. Otto = c. de functionare a motorului in patru timpi cu explozie. C. de histerezis v. histerezis. ♦ (MAT.) Cale inchisa intr-un graf. ♦ (INFORM.) Grup de instructiuni care poate fi executat repetitiv in cadrul unui program. 4. Sn. (GEOL.) C. geotectonic (orogenic) = ansamblul proceselor tectonice ce se succed si determina evolutia unui geosinclinal pina la transformarea lui in catena muntoasa. Principalele faze in aceasta evolutie sint: litogeneza, orogeneza si gliptogeneza. Cele mai cunoscute c.g. sint: Caledonianul, Hercinicul si Alpinul. C. geochimic = mod de migratie a elementelor chimice in natura in decursul istoriei geologice a Pamintului, in care acestea revin periodic in formatie asemanatoare. Ex. c. g. al carbonului, in care acest element, aflat in plante, trece prin fosilizare in carbuni, este restituit prin oxidarea atmosferei, de unde este iarasi asimilat de alte plante, pentru a incepe un nou c. g. 5. S. n. C. geografic (sau de eroziune) = ansamblu de etape succesive in dezvoltarea reliefului, definit de geograful american W.M. Davis (1899), in care agentii externi actioneaza diferentiat si ciclic, realizind aspecte de tinerete, maturitate si imbatrinire a reliefului. Exista c. specifice fiecarei zone climatice, c. subteran si altele specifice fiecarui agent extern (carstic, glaciar, desertic etc.). Notiunea fost ridicata de geograful german H. Baulig (1928) la rang de teorie a geomorfologiei, avind drept metoda de baza blocdiagramele. C. Bruckner = oscilatie cu perioada de c. 35 de ani a principalelor caracteristici ale climei. 6. S. n. (CHIM.) Lant inchis de atomi din molecula unei substante. 7. S. n. (BIOL.) C. de dezvoltare = ansamblu de fenomene in decursul carora se realizeaza dezvoltarea unui organism, incepind cu prima diviziune a oului, continuind cu maturizarea, reproducerea si terminind cu moartea. C. biologic = circuit biologic. 8. S. n. (FIZIOL.) C. estral v. estral. C. Krebs v. Krebs. C. m*******l v. m*********e. 9. S. n. C. economic = discontinuitate a evolutiei economice care conduce la o alternanta a perioadelor de crestere si depresiune economica. C. de exploatare = indicator care evidentiaza dimensiunea perioadei de timp pentru care stocul de marfa, respectiv de materie prima, este acoperit. 10. S. n. Grup de productii (artistice) cu o tema comuna. ◊ C. de conferinte = serie de conferinte unite sub o tematica generala comuna.

CADENTA, cadente, s. f. 1. Miscare ritmica si uniforma; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecventa; viteza de repetare a unui fenomen. 2. succesiune ritmica a unor unitati poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ succesiune de armonii care produc impresia unei incheieri intr-o compozitie muzicala. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistica dintr-un concert instrumental, interpretat fara acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

PROCES ~e n. 1) Desfasurare in timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) succesiune de actiuni sau de operatii prin care se realizeaza o lucrare. ◊ ~-verbal document in care este notat pe scurt continutul discutiilor desfasurate si a hotararilor adoptate la o adunare sau sedinta ori prin care se consemneaza o constatare, un acord etc. 3) jur. Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; cauza. /<fr. proces, lat. processus

SECVENTA, secvente, s. f. 1. succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. Sir de imagini sau de scene dintr-un film, care formeaza un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stari etc., care se succeda intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar. – Din fr. sequence. Cf. it. sequenza.

VIS ~uri n. 1) succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum

ciclu (cicluri), s. n. – succesiune de fenomene, stari etc. care se realizeaza la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, inv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.

CICLU¹ s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)

GAMA, game, s. f. 1. succesiune de sunete (si note), care cuprinde toate sunetele unei scari muzicale, dispuse in ordinea ascendenta sau descendenta a sunetelor si luand tonul si numele notei cu care incepe succesiunea. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri si de culori dispuse intr-o succesiune armonioasa. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situatii care alcatuiesc un tot (armonios). Gama larga de sortimente. – Din fr. gamme.

PULSATOR, -OARE adj. (Despre fenomene) Alcatuit dintr-o succesiune de impulsuri identice. ♦ (Despre curentul electric) Format numai din alternante de un singur sens (pozitive sau negative); pulsant. [< pulsa + -tor].

CINEDOCUMENT s. n. document figurativ audiovizual care fixeaza cu ajutorul tehnicii cinematografice o serie de obiecte, evenimente, fenomene sub forma unor succesiuni de imagini. (< cine- + document)

PULSATOR, -OARE I. adj. 1. (med.) care produce pulsatii. 2. (despre fenomene) alcatuit dintr-o succesiune de pulsatii (2) identice. 3. (despre curentul electric) format numai din alternante de un singur sens; pulsant (1). II. s. n. 1. dispozitiv la unele haveze pentru reglarea vitezei de avans. 2. subansamblu al aparatului de muls mecanic. (< fr. pulsatoire, engl. pulsator)

GEOCRONOLOGIE s. f. disciplina care, pe baza stabilirii varstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea conditiilor in care s-au desfasurat fenomenele geologice. (< fr. geochronologie)

EREDITATE, ereditati, s. f. 1. Proprietate a vietuitoarelor de a transmite urmasilor caracterele genetice specifice fiecarei specii. 2. (Jur.) Mostenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de actiunile momentane, precum si de starile succesive anterioare. – Din fr. heredite, lat. hereditas, -atis.

HISTEREZIS s. n. fenomen cu caracter ireversibil care consta in faptul ca succesiunea starilor unei substante, determinate de variatia unui parametru, difera de succesiunea starilor determinate de variatia in sens contrar a aceluiasi parametru. – Din fr. hysteresis.

GEOCRONOLOGIE s.f. Disciplina care, pe baza stabilirii varstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea in timp a conditiilor in care s-au desfasurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. geochronologie, cf. gr. ge – pamant, chronos – timp, logos – studiu].

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. Publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.

GAMA ~e f. 1) muz. succesiune de note muzicale in ordine ascendenta sau descendenta, cuprinse intr-un interval de o octava, care ia numele notei cu care incepe aceasta succesiune. 2) Serie de culori intr-o gradatie naturala si armonioasa. 3) fig. Sir continuu (de obiecte, fenomene, situatii etc.), alcatuind un tot. O ~ intreaga de sentimente. /<fr. gamme

CALENDAR s.n. 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor si zilelor unui an. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< it. calendario, cf. lat. calendarium].

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

PARALELISM s.n. Starea a doua linii, a doua planuri paralele; (p. ext.) corespondenta intre doua lucruri, intre doua persoane situate in comparatie. ◊ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = conceptie dualista care considera ca fenomenele fiziologice si cele psihice nu prezinta nici un fel de relatii cauzale intre ele. ♦ Procedeu de compozitie, specific in general poeziei populare, constand in succesiunea unor sintagme identice sau asemanatoare ca schema a structurii sintactice. [< fr. parallelisme, cf. gr. parallelismos < para – langa, allelos – unul cu altul].

ISTORIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natura si din societate. 2) Perioada a evolutiei umane, posterioara preistoriei si protoistoriei cunoscuta din documente scrise. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare. ~a antica. ~a contemporana. ◊ A intra in ~ a ramane in memorie. 4) Stiinta care studiaza succesiunea evolutiei faptelor intr-un anumit domeniu. ~a limbii. ~a teatrului. 5) Relatare succesiva a unor evenimente, fapte; povestire; naratiune. 6) fam. Intamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., gr. historia

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicatie, almanah, magazin cu caracter stiintific-literar. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).

CICLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc in evolutia unui proces si care constituie un cerc inchis. ~ de ardere. ~ anual de rotatie a Pamantului. ◊ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoartei Pamantului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur si capabil de a se reproduce. 2) succesiune de manifestari avand o tema comuna. ~ de conferinte. ~ de concerte. 3) Lant inchis de atomi in molecula unor compusi chimici. 4) Grupare a claselor in invatamant. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologica la femei, care se produce lunar; m*********e. /<fr. cycle, lat. cyclus