ANTRACIT, antracite, s. n. Carbune de pamant de calitate superioara, avand in compozitia sa mult carbon, putine substante volatile si apa, de culoare neagra lucioasa, foarte dens, fiind un pretios combustibil. – Din fr. anthracite.

A DEGAZIFICA degazific tranz. 1) (carbuni de pamant) A curata de substante volatile. 2) (lichide, corpuri solide) A elibera de gaze. /de + a gazifica

MENTOL s. n. substanta volatila cu miros aromatic, in forma de cristale, obtinuta din ulei de menta sau pe cale artificiala, intrebuintata in farmacie si in cosmetica. – Din fr. menthol.

DEGAZIFICA, degazific, vb. I. Tranz. 1. A indeparta substantele volatile din carbuni prin distilare, la temperaturi inalte, in afara contactului cu aerul. 2. A indeparta gazele dintr-un lichid prin agitare, improscare etc. 3. A indeparta gazele din noroiul de foraj pentru a-l putea folosi din nou. – De⁴ + gazifica.

ETERIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care are proprietati asemanatoare eterului. ◊ Ulei ~ substanta volatila cu miros puternic, extrasa din plante mirositoare si intrebuintata in industria parfumurilor, in cea alimentara si in cea farmaceutica. 2) fig. Care vadeste sensibilitate si rafinament; fin. /<germ. atherisch

CALCINA, calcinez, vb. I. Tranz. A supune o substanta sau un obiect la o temperatura inalta pentru a indeparta substantele volatile, pentru a produce unele reactii sau pentru a distruge unele substante. – Fr. calciner.

ETERIC, -A, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietati asemanatoare eterului (1). ◊ Ulei eteric = substanta uleioasa, volatila, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate si care se foloseste in industria parfumurilor si in cea alimentara. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. atherisch.

MINERALIZATOR, -OARE, mineralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care favorizeaza ori determina formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S. n. substanta usor volatila care se gaseste in magma si care favorizeaza formarea mineralelor si cristalizarea acestora prin reducerea viscozitatii si printr-o actiune catalitica. – Din fr. mineralisateur.

MENTOL n. substanta aromatica volatila obtinuta din uleiuri de menta, folosita in cosmetica si medicina. /<fr. menthol

ETERIC, -A adj. 1. Fluid si curat ca eterul, cu proprietatile eterului. ◊ Ulei eteric = substanta uleioasa, volatila, cu miros puternic, care se extrage din plante si se foloseste in industria parfumurilor, in farmacie etc. 2. (Fig.) Foarte curat. ♦ Subtil, fin. ♦ Inconsistent. [Cf. germ. atherisch].

ETERIC, -A adj. 1. fluid si curat ca eterul, cu proprietatile eterului. ♦ ulei ~ = substanta uleioasa, volatila, cu miros puternic, extrasa din plante, folosita in industria parfumurilor, in farmacie etc. 2. (fig.) foarte curat. ◊ subtil, inconsistent. (< germ. atherische, it. eterico)

MENTOL s. n. substanta aromatica volatila din uleiul de menta, sau sintetic, folosit ca antiseptic si calmant. (< fr. menthol)

CAMFOR s. n. substanta incolora, volatila, cu miros caracteristic si cu gust amar, extrasa din lemnul unui arbore exotic (Cinnamonum camphora) sau fabricata pe cale sintetica, cu numeroase folosiri in medicina si la fabricarea celuloidului. – Ngr. kanfora (< it.).

CAMFOR s. n. substanta organica, incolora, volatila, cu miros caracteristic si cu gust amar, extrasa din lemnul unui arbore exotic (Cinnamonum camphora) sau fabricata pe cale sintetica si utilizata (sub forma de ulei camforat) in medicina ca stimulent al centrilor nervosi vasomotori si al aparatului respirator si la fabricarea celuloidului. – Din ngr. kamfora.

CASEROLA, caserole, s. f. 1. Capsula de portelan, cu coada, folosita in laborator pentru topirea substantelor vascoase si putin volatile. 2. Cratita adanca cu coada si cu fundul plat, folosita in bucatarie. – Din fr. casserole.

CASEROLA s.f. 1. Capsula de portelan cu coada, folosita la topirea in laborator a substantelor vascoase si putin volatile. 2. Vas de bucatarie cu coada si fund plat, asemanator cratitei. 3. Carenajul elicei. [< fr. casserole].

volatil, -A adj. (Despre substante) Care se evapora usor; volatilizabil. [< fr. volatil, cf. lat. volatilis].

CASEROLA s. f. 1. capsula de portelan cu coada pentru topirea in laborator a substantelor vascoase si putin volatile. 2. vas de bucatarie cu coada si fund plat. 3. recipient din material plastic, pentru alimente. 4. carenajul unei elice. (< fr. casserole)

canfora f., pl. e, ca ancore (ngr. kanfora si kafura, it. canfora, vit. cafura, fr. camphre, d. ar. kafor). O substanta albicioasa, translucida, volatila, de un miros patrunzator, intrebuintata contra mincarimilor, ulcerelor, muscaturilor de insecte s. a. (cinnamomum camphora). Copacu care o produce, un fel de dafin din estu Asiii. – Gresit scris camfora.

volatil, -A, volatili, -e, adj. (Despre diferite substante lichide) Care se evapora cu usurinta la temperatura obisnuita; volatilizabil. – Din fr. volatil, lat. volatilis.

volatil adj. (rar) volatilizabil, (inv.) spirtos. (substanta ~.)

ALCOOL¹ ~i m. Lichid incolor volatil, usor inflamabil, obtinut prin distilarea unor substante zaharoase fermentate, folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. ~ etilic. [Sil. -co-ol] /<fr. alcool

ESENTA s. f. 1. totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor realitatii, care constituie natura lor interna, ascunsa. ♦ in ~ = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substante. ◊ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)

LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obtinut prin dizolvarea intr-un solvent volatil a unor rasini, uleiuri sau a altor substante si care, intins pe suprafata unui obiect, formeaza in urma evaporarii solventului o pojghita solida, dura, care fereste obiectul de influenta aerului si a umezelii, dandu-i totodata un aspect placut. 2. Piele (sau imitatie de piele) cu fata neteda, lucioasa, acoperita cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

ESENTA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte si din fenomene, totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinta sa fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substante. ♦ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].

BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

RACITOR, -OARE, racitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajuta la mentinerea unei temperaturi scazute, care raceste (1). 2. S. n. Instalatie folosita pentru racirea sau mentinerea unei temperaturi scazute fata de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substante sau a unui spatiu inchis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheata, lichid volatil, aer sau apa rece etc.; dulap cu pereti dubli, in care se mentine o temperatura joasa prin introducerea de gheata si care se foloseste pentru pastrarea la rece a alimentelor sau pentru racirea bauturilor. – Raci + suf. -tor.

A CALCINA ~ez tranz. (substante chimice) A supune actiunii unei temperaturi inalte (in vederea eliminarii apei, a unor compusi volatili etc.). /<fr. calciner

CALCINA, calcinez, vb. I. Tranz. A transforma o substanta chimica in alta prin incalzirea ei la o temperatura inalta in scopul eliminarii apei, al inlaturarii unor compusi volatili, al oxidarii etc. – Din fr. calciner.

ETER, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie. 2. S. m. substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S. m. (In conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. ether, lat. aether.

ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.

CALCINARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie de transformare a unei substante chimice in alta prin incalzire in aer sau curent de oxigen, la temperaturi inalte, in scopul eliminarii apei (de cristalizare, de constitutie etc.), inlaturarii unor compusi volatili, oxidarii etc. 2. Incalzire a unui minereu, in absenta aerului, pina la o temperatura inferioara celei de topire, in scopul eliminarii apei sau al disocierii carbonatilor.

amoniac n., pl. uri (vgr. ammoniakon, d. Ammon, numele lui Joie in Egipt, de unde se aducea amoniacu, scos dintr' o ferula). Chim. Un gaz incolor volatil cu miros patrunzator, compus din azot si idrogen (Az H₃). Solutiune de amoniac, cu care se cauterizeaza muscaturile insectelor si serpilor si se curata stofele fine de grasime din substante animale putrezite. A fost descoperit de Kunckel la 1612. Are o greutate atomica de 17, o densitate de 0,589, se licheface [!] la -40° la presiunea ordinara, ferbe [!] la +37,7° si se solidifica la -75°.