INTOXICA, intoxic, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) introduce in organism substante toxice care duc la otravirea lui; a (se) otravi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste masura; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.

INTOXICAT, -A, intoxicati, -te, adj. (Despre fiinte) Care s-a otravit in urma introducerii in organism a unor substante toxice. – V. intoxica.

INTOXICATIE, intoxicatii, s. f. Rezultat al introducerii sau acumularii in organism a unor substante toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otravire. [Var.: (rar) intoxicatiune s. f.] – Din fr. intoxication.

TOXICOMANIE, toxicomanii, s. f. Obisnuinta morbida de a folosi doze repetate si crescande de substante toxice. – Din fr. toxicomanie.

FUGASA, fugase, s. f. 1. Incarcatura mare de exploziv ingropata sub pamant sau instalata sub apa, in scopul nimicirii fortei vii si a tehnicii de lupta a inamicului. 2. Recipient incarcat cu substante toxice de lupta, cu amestec incendiar etc., folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin explozie. – Din fr. fougasse.

SPIRT, s. n. (Pop.) Alcool etilic (care se vinde in comert); p. ext. bautura alcoolica tare. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic obtinut la distilarea uscata a lemnului. Spirt medicinal = spirt folosit in medicina, mai ales ca dezinfectant extern, facut impropriu pentru consumul alimentar prin adaugarea unei substante toxice. Spirt denaturat = alcool etilic denaturat. ♦ Fig. (Adjectival) Extrem de harnic, de iute la treaba, de prompt. – Din rus. spirt.

TOXICOFOR, -OARE, toxicofori, -oare, adj. (Despre vietuitoare) Care contine substante toxice (pentru om). – Din fr. toxicophore.

TOXIDERMIE, toxidermii, s. f. (Med.) Eruptie cutanata datorita unei substante toxice; toxicodermie. – Din fr. toxidermie.

DERMATOZA, dermatoze, s. f. Nume generic dat bolilor de piele. ◊ Dermatoze profesionale = boli de piele datorate contactului cu substante toxice in timpul procesului de munca. – Din fr. dermatose.

GAZ s. 1. (FIZIOL.) part, vant, (pop.) basina, fasaiala, (prin Bucov. si Maram.) tartaita, (fam.) pam. 2. v. petrol lampant. 3. (CHIM.) gaz aerian v. gaz de iluminat; gaz de iluminat = gaz aerian; gaze de lupta v. substante toxice de lupta; gaze naturale = bitumene gazoase; gaz ideal v. gaz perfect; gaz perfect = gaz ideal. 4. gaz ilariant v. protoxid de azot.

substanta s. 1. materie, (inv.) trup. (~ din care este facut un corp; o ~ solida.) 2. (BIOL.) substanta de crestere v. stimulator de crestere. 3. corp. (I-a intrat in ochi o ~ straina.) 4. esenta, natura. (~ unui fenomen.) 5. (LINGV.) semnificant. 6. (MIL.) substante toxice de lupta = gaze de lupta.

A DEGAZA ~ez tranz. (spatii inchise, suprafete gazate) A curata de gaze sau de substante toxice prin ventilatie sau cu ajutorul unor procedee speciale. /de + a gaza

INTOXICATIE ~i f. Stare patologica cauzata de introducerea (involuntara) in organism a unor substante toxice, manifestata, mai ales, prin ameteli, vome, diaree. ~ medicamentoasa. [G.-D. intoxicatiei; Sil. -ti-e] /<fr. intoxication

TOXICOFOR ~oare (~ori, ~oare) (despre vietuitoare) Care contine substante toxice pentru om. /<fr. tixicophore

TOXICOGEN ~a (~i, ~e) Care produce substante toxice; producator de substante toxice. /<fr. toxicogene

TOXICOMANIE ~i f. Deprindere patologica de a consuma substante toxice (c*****a, morfina, opiu etc.) care provoaca degradarea fizica si psihica a individului. [G.-D. toxicomaniei] /<fr. toxicomanie

TOXIDERMIE ~i f. med. Eruptie pe piele cauzata de actiunea unei substante toxice. /<fr. toxicodermie

AUTOINTOXICATIE s.f. Intoxicatie produsa de organismul insusi, ca urmare a formarii de substante toxice. [Gen. -iei. / cf. fr. auto-intoxication].

REZIDUAL, -A adj. Care ramane (ca reziduu). ◊ Apa reziduala = apa utilizata in procesele tehnologice, continand anumite impuritati sau substante toxice. [Pron. -du-al. / cf. it. residuale, fr. residuel, engl. residual].

DERMATOZA s.f. Denumire generica pentru bolile de piele. ◊ Dermatoze profesionale = boli de piele datorate contactului cu substante toxice in procesul de munca. [< fr. dermatose].

FUGASA s.f. 1. Mina constituita dintr-o incarcatura exploziva si o umplutura de materiale diferite, care se arunca contra atacatorului. 2. Recipient incarcat cu substante toxice, amestec incendiar etc., care se foloseste contra barajelor sau pentru incendierea diferitelor obiective. [< fr. fougasse].

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. A(-si) introduce in organism substante toxice, a (se) otravi. 2. (Fig.; fam.) A (se) plictisi foarte tare. [P.i. intoxic. / < fr. intoxiquer, cf. lat. in – in, gr. toxikon – otrava].

INTOXICATIE s.f. Otravire a organismului cu substante toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicatiune s.f. / cf. fr. intoxication].

TOXICOFOR, -A adj. (Despre vietuitoare) Care contine substante toxice (pentru om). [< fr. toxicophore, cf. gr. toxikon – otrava, phoros – purtator].

TOXICOMANIE s.f. Obisnuinta morbida de a consuma anumite substante toxice, ca opiu, hasis, c*****a etc. [Gen. -iei. / < fr. toxicomanie, cf. gr. toxikon – otrava, mania – nebunie].

TOXIDERMIE s.f. (Med.) Eruptie pe piele, datorita actiunii unei substante toxice; toxicodermie. [Gen. -iei. / < fr. toxidermie, cf. gr. toxikon – otrava, derma – piele].

AUTOINTOXICATIE s. f. intoxicatie produsa de organismul insusi, ca urmare a formarii de substante toxice. (< fr. auto-intoxication)

FARMACOPSIHOZA s. f. psihoza produsa de diferite substante toxice (d*****i). (< engl. pharmacopsychosis)

FUGASA s. f. 1. mina dintr-o incarcatura exploziva si o umplutura de materiale diferite, care se arunca contra atacatorului. 2. recipient incarcat cu substante toxice, amestec incendiar etc., folosit pentru incendierea diferitelor obiective. (< fr. fougasse)

GAZ² s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculara foarte mica. 2. substanta sau amestec de substante in stare gazoasa, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanatii gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substante toxice, iritante, asfixiante etc. folosite in razboi. (< fr. gaz)

INACTIVARE s. f. actiunea de a inactiva. ◊ suprimare a actiunii unei substante toxice asupra organismului; neutralizare. (< inactiva)

INFECTA vb. I. refl. a face o infectie. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substante toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. a(-si) introduce in organism substante toxice, a (se) otravi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influenta in mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propaganda, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de stiri false. (< fr. /s'/intoxiquer, lat. intoxicare)

INTOXICATIE s. f. otravire a organismului cu substante toxice. (< fr. intoxication)

TOXICOFOR, -A adj. (despre vietuitoare) care poarta substante toxice. (< fr. toxicophore)

TOXICOMANIE s. f. obisnuinta morbida de a consuma substante toxice sau stupefiante. (< fr. toxicomanie)

TOXIINFECTIE s. f. infectie datorata actiunii unor toxine secretate de microbi asupra organismului. ♦ ~ alimentara = infectie provocata de alimente contaminate cu substante toxice. (< fr. toxi-infection)

CLOROZA (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Forma de anemie, intilnita mai frecvent la fetele tinere, caracterizata prin culoarea palida-verzuie a pielii si prin scaderea considerabila a hemoglobinei. 2. Simptom de boala intilnit la plante, manifestat prin ingalbenirea frunzelor, ca urmare a diminuarii sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variatii sezoniere ale unor factori de mediu (lumina, temperatura, umiditate), deficienta sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficienta fierului determinata de excesul de calciu), actiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), actiunea unor substante toxice.

CANTARIDINA, cantaridine, s. f. (Farm.) substanta toxica extrasa din cantarida. – Din fr. cantharidine.

INSECTICID, -A, insecticide, adj., s. n. 1. Adj. Care ucide insectele daunatoare sau parazite. 2. S. n. substanta chimica, naturala sau sintetica, folosita pentru combaterea insectelor daunatoare sau parazite. ◊ Insecticid remanent = substanta toxica care persista un timp oarecare dupa aplicare, actionand in continuare asupra insectelor. – Din fr. insecticide.

IPERITA s. f. substanta toxica vezicanta, cu aspect de lichid uleios, folosita ca arma chimica in primul razboi mondial. [Var.: hiperita s. f.] – Din fr. yperite.

VENIN, (rar) veninuri, s. n. 1. substanta toxica secretata de glandele unor animale (serpi, insecte sau arahnide) si de unele plante ca mijloc de atac sau de aparare, ori preparata de om (din plante otravitoare). ♦ Fig. Rautate; dusmanie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. suparare, mahnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supara foarte tare, a-si face sange rau. A pune (cuiva) venin la inima = a face ca cineva sa se supere foarte tare. A-si varsa veninul = a-si manifesta supararea, mania, furia fata de cineva. – Lat. venenum.

PELAGROZINA s. f. substanta toxica aflata in bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine.

PTOMAINA, ptomaine, s. f. substanta toxica azotata, rezultata din putrefactia materiilor organice de origine animala. – Din fr. ptomaine.

FLUORFOSGEN s. n. substanta toxica sufocanta de lupta. [Pr.: flu-or-] – Din fr. fluorphosgene.

LEVIZITA s. f. substanta toxica cu actiune vezicanta folosita ca gaz de lupta. – Din fr., engl. lewisite.

RODENTICID, rodenticide, s. n. substanta toxica sau cultura bacteriana folosita pentru distrugerea rozatoarelor. – Denumire comerciala.

CLOROPICRINA s. f. 1. substanta toxica de lupta cu efect sufocant si lacrimogen. 2. Lichid toxic cu miros intepator folosit pentru deratizare. – Din fr. chloropicrine.

COCA-COLA s. f. Bautura racoritoare preparata din zahar caramel, seminte si frunze de cola (din care s-a extras substanta toxica). – Din engl. coca-cola.

ENDOTOXINA, endotoxine, s. f. substanta toxica a carei eliberare nu are loc decat o data cu dezintegrarea celulei in care se afla. – Din fr. endotoxine.

EXOTOXINA, exotoxine, s. f. substanta toxica, de natura proteica, secretata de unele specii microbiene in mediile in care se dezvolta si care produce stari toxicoinfectioase la om si la animale. – Din fr. exotoxine.

toxicOGEN, -A, toxicogeni, -e, adj. Care produce o substanta toxica. – Din fr. toxicogene.

RATICID, -A, raticizi, -de, adj., s. n. (substanta toxica) care starpeste soarecii. – Din fr. rat „soarece”, prin apropiere de cuvinte ca insecticid, bactericid.

DERIVATIV, -A, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva in alta parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se refera la evacuarea surplusului de sange dintr-un organ bolnav, in scopul favorizarii unei functionari normale a inimii, si la evacuarea substantelor toxice din organism. – Din fr. derivatif, lat. derivativus.

DEGAZA, degazez, vb. I. Tranz. 1. A indeparta gazele dintr-un spatiu inchis sau de pe o suprafata solida. 2. A indeparta substantele toxice de lupta din adaposturi, din incaperi, de pe imbracaminte etc. prin ventilatie sau cu ajutorul substantelor neutralizante. – De⁴ + gaza. Cf. fr. degazer.

SANTONINA s. f. substanta toxica extrasa din semintele sau din bobocii unor plante (Semen contra, Florens cinae, Artemisia cina etc.), intrebuintata in medicina ca vermifug. – Din fr. santonine.

STRICNINA s. f. substanta toxica care se extrage din semintele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), intrebuintata in medicina ca tonic c*****c si respirator, in agricultura pentru starpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine.

STROFANTINA s. f. substanta toxica extrasa din semintele de strofant, intrebuintata in medicina ca tonic c*****c. – Din fr. strophantine.

ATROPINA f. substanta toxica extrasa din matraguna, folosita impotriva spasmelor si ca dilatant al pupilei. [G.-D. atropinei] /<fr. atropine

CANTARIDINA f. substanta toxica extrasa din cantarida si folosita in industria farmaceutica. /<fr. cantharidine

CLOROPICRINA f. substanta toxica sufocanta si lacrimogena, folosita ca insecticid si fungicid. /<fr. cloropicrine

C*****A f. substanta toxica obtinuta din frunzele arbustului coca, folosita in medicina ca anestezic. [G.-D. c******i; Sil. -ca-i-] /<fr. c*****e

DERIVATIV ~a (~i, ~e) 1) Care abate ceva in alta parte. 3) si substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a evacua surplusuri de sange dintr-un organ bolnav sau de a elimina substantele toxice din organism. /<fr. derivatif, lat. derivativus

DIFOSGEN n. substanta toxica ce se prezinta sub forma de lichid incolor, cu miros de fan putred. /<fr. diphosgene

FUMIGANT ~ti m. substanta toxica gazoasa, intrebuintata pentru fumigatii. /<fr. fumigant

IMPURITATE ~ati f. 1) Caracter impur; lipsa de puritate. 2) fig. Lipsa de integritate morala; imoralitate. 3) chim. substanta straina care se gaseste in componenta altei substante. 4) la pl. substante toxice sau infectioase aflate in mediul inconjurator. /<fr. impurete, lat. impuritas, ~atis

NICOTINA f. substanta toxica sub forma de lichid incolor, uleios, extrasa din tutun si intrebuintata, mai ales, in medicina. /<fr. nicotine, germ. Nikotin

OTRAVA ~avuri f. 1) substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; venin; toxina. 2) fig. Stare de tristete adanca; mahnire; venin. 3) fig. Persoana foarte rea si insuportabila. [G.-D. otravei; Sil. -tra-; Pl. si otravi] /<sl. otrava

RICINA ~e f. substanta toxica aflata in semintele ricinului. /ricin + suf. ~a

SARICICA¹ f. (diminutiv de la sare)1) pop. Sare de lamaie. 2) substanta toxica sub forma de cristale de culoare alba, intrebuintata in medicina si la starpirea soarecilor; arsen. /sare + suf. ~icica

SOLANINA f. substanta toxica care se gaseste in unele plante solanacee, intrebuintata in medicina. [G.-D. solaninei] /<fr. solanine

STRICNINA f. substanta toxica sub forma de pulbere cristalizata, incolora si cu gust amar, extrasa din semintele unui arbore tropical si intrebuintata in medicina. [G.-D. stricninei] /<fr. strychnine, germ. Strychnin

SoricioAicA² f. pop. substanta toxica de culoare alba, folosita in medicina si la starpirea soarecilor; saricica; arsen. /soarece + suf. ~oaica

TEBAINA f. substanta toxica care se extrage din opiu. /<fr. thebaine

TERIAC ~uri n. rar 1) Leac folosit in trecut ca remediu contra substantelor toxice ajunse in organism. 2) Medicament considerat (mai ales in trecut) universal; panaceu. /<turc. tiryak

VENIN ~uri n. 1) substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

AZOTIPERITA s.f. substanta toxica vezicanta de lupta. [< fr. azotyperite].

CANTARIDINA s.f. (Med.) substanta toxica extrasa din cantarida, folosita ca stimulator al cresterii parului si ca afrodiziac. [< fr. cantharidine].

CICLON s.n. 1. Vant puternic, cu furtuna si vartejuri, care bantuie in special in regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul fortei centrifuge. 3. substanta toxica pe baza de acid cianuric, folosita pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

DIFOSGEN s.n. substanta toxica de lupta, asemanatoare fosgenului. [< fr. diphosgene].

IPERITA s.f. substanta toxica vezicanta, foarte persistenta, cu miros de mustar. [Var. hiperita s.f. / < fr. yperite].

LEVIZITA s.f. substanta toxica cu miros specific de muscata, folosita ca gaz de lupta cu actiune vezicanta si stranutatoare. [< fr. lewisite].

NEURINA s.f. substanta toxica de natura organica, care se gaseste in materiile intrate in putrefactie. [Var. nevrina s.f. / < fr. neurine].

SANTONINA s.f. substanta toxica extrasa din semintele unei specii de pelin si folosita in medicina pentru combaterea viermilor intestinali. [< fr. santonine].

SOLANINA s.f. substanta toxica extrasa din unele plante din familia cartofului, intrebuintata in medicina ca sedativ si narcotic. [< fr. solanine].

TOXALBUMINA s.f. substanta toxica asemanatoare cu albuminele; albumina toxica. [< fr. toxalbumine].

toxicOGEN, -A adj. Care produce o substanta toxica; toxigen. [< fr. toxicogene, cf. gr. toxicon – otrava, gennan – a produce].

C*****A s.f. substanta toxica extrasa din planta numita coca, folosita ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. c*****e].

ERGOTINA s.f. substanta toxica extrasa din secara cornuta, in medicina ca hemostatic; ergotoxina. [< fr. ergotine].

FLUORFOSGEN s.n. substanta toxica sufocanta de lupta. [Pron. flu-or-. / < fr. fluorphosgene].

OPIU s.n. substanta toxica, narcotica, extrasa din capsulele de mac si folosita in medicina; fumata, provoaca vise placute si stari de halucinatie daunatoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].

PELAGROZINA s.f. substanta toxica provenita din porumbul alterat. [< fr. pellagrosine].

RODENTICID s.n. substanta toxica sau cultura bacteriana folosita pentru distrugerea rozatoarelor daunatoare. [< germ. Rodentizid].

ADAMSITA s. f. substanta toxica de lupta, iritanta, stralucitoare. (< fr. adamsite)

AUTOTOXINA s. f. substanta toxica produsa de propriul organism. (< fr. autotoxine)

AZOTIPERITA s. f. substanta toxica vezicanta de lupta. (< fr. azotyperite)

CICLON s. n. 1. regiune in care presiunea atmosferica scade de la periferie spre centru si masele de aer au miscare convergenta, producand vant puternic, cu vartejuri sau zapezi, in regiunile tropicale. ◊ vant foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminte, pleava, praf) din aer cu ajutorul fortei centrifuge. 3. substanta toxica pe baza de acid cianuric, pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. (< fr. cyclone)

DETECTOR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substantelor toxice de lupta, a radiatiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detecteaza apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zona controlata; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat in practica organelor de urmarire penala pentru a detecta, prin inregistrarea efectelor fiziologice si a emotiilor provocate de intrebari, daca cel interogat spune adevarul sau nu. (< fr. detecteur)

DETOXIFICATIE s. f. 1. ansamblu de procese biologice prin care un organism neutralizeaza si elimina produsele toxice rezultate din diversele metabolisme. 2. neutralizare si inlaturare a substantelor toxice din nutreturi si alimente. (< fr. detoxication)

DEZINTOXICA vb. tr. 1. a inlatura o intoxicatie din organism. 2. a trata un toxicoman prin suprimarea ingerarii substantei toxice. (< fr. desintoxiquer)

DIFOSGEN s. n. substanta toxica de lupta, lichida, asema-natoare fosfogenului. (< fr. diphosgene)

D**G s. n. 1. substanta toxica medicamentoasa folosita la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. d****e)

FARMACOPSIHOLOGIE s. f. studiul efectelor psihice ale substantelor toxice. (< fr. pharmacopsychologie)

FLUORFOSGEN s. n. substanta toxica sufocanta, de lupta. (< fr. fluorphosgene)

FOSGEN s. n. gaz incolor, usor lichefiabil, combinatie de clor si oxid de carbon, substanta toxica asfixianta de lupta. (< fr. phosgene)

IPERITA s. f. substanta toxica, sulfura de etil diclorata, foarte persistenta, cu miros de usturoi sau mustar. (< fr. yperite)

LEUCOCIDINA s. f. substanta toxica secretata de unele bacterii patogene, care distruge leucocitele. (< engl. leukocidin)

LEVIZITA s. f. substanta toxica de lupta cu actiune vezicanta. (< fr., engl. lewisite)

PELAGROZINA s. f. substanta toxica provenita din porumbul alterat. (< fr. pellagrosine)

PESTICID, -A adj., s. n. (substanta toxica) care distruge daunatorii culturilor. (< fr. pesticide)

RODENTICID s. n. substanta toxica folosita pentru distrugerea rozatoarelor. (< germ. Rodentizid)

SANTONINA s. f. substanta toxica din semintele unei specii de pelin, folosit in medicina ca vermifug. (< fr. santonine)

SARIN s. n. substanta toxica de lupta, cu actiune neuroparalitica. (< germ. Sarin)

SOLANINA s. f. substanta toxica din unele plante din familia cartofului, folosita ca sedativ si narcotic. (< fr. solanine)

STUPEFIANT, -A I. adj. care uimeste, uluitor. II. s. n. substanta toxica (opiu, c*****a, heroina etc.) care inhiba centrii nervosi, producand o stare de euforie trecatoare. (< fr. stupefiant)

TABUN s. n. substanta toxica de lupta, cu actiune neuroparalitica. (< germ. Tabun)

TOXICOLOGIE s. f. ramura a medicinei care studiaza substantele toxice si actiunea lor asupra organismului. (< fr. toxicologie)

venin (-nuri), s. n. – substanta toxica, otrava. – Mr., megl. virin „pedeapsa, chin”, istr. verir. Lat. venēnum (Puscariu 1872; REW 9195), cf. it. veleno, v. fr. velin, cat. veri, sp. veneno, beleno, alb. verer (Philippide, II, 657). – Der. (in)venina, vb. (a se otravi, a se intoxica; a infecta); veninat, adj. (otravitor); veninarita, s. f. (avrameasa, Gratiola officinalis); veninos, adj. (toxic; ticalos).

IPERITA (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, putin solubil in apa, cu actiune vezicanta; substanta toxica de lupta, foarte persistenta; a fost folosita pentru prima data de germani, in primul razboi mondial, in orasul Ypres (Ieper).

FUMIGANT, fumiganti, s. m. substanta (gazoasa) toxica folosita pentru fumigatie. ◊ (Adjectival) substanta fumiganta. – Din fr. fumigant.

OPIU s. n. substanta narcotica toxica obtinuta prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac si folosita ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: opium s. n.] – Din fr., lat. opium.

OTRAVA, otravuri, s. f. 1. substanta chimica toxica, care, introdusa sau formata in organism, provoaca tulburari importante, leziuni grave etc. si uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoaca un rau (moral), un necaz, o suparare; p. ext. amaraciune, rautate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. si: otravi] – Din sl. otrava.

NEURINA, neurine, s. f. substanta organica toxica care se gaseste de obicei in materiile intrate in putrefactie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.

ALCALOID ~zi m. substanta organica toxica, de origine vegetala, folosita in doze mici ca medicament. /<fr. alcaloide

CURARA f. substanta foarte toxica extrasa din unele plante exotice, folosita in farmaceutica. /<fr. curare

NEURINA f. substanta organica toxica exi-stenta in materiile intrate in putrefactie. [Sil. ne-u-] /<fr. neurine

OXALIC ~ca (~ci, ~ce): Acid ~ substanta solida toxica, solubila in apa, folosita ca decolorant si ca mordant. /<fr. oxalique

PESTICID ~e n. substanta chimica toxica folosita in agricultura pentru distrugerea daunatorilor. /<fr. pesticide

NICOTINA s.f. substanta alcaloida toxica, incolora si uleioasa, care se gaseste in tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul in Franta].

STROFANTINA s.f. substanta foarte toxica extrasa din strofant, folosita in medicina. [< fr. strophantine].

CHIMIC, -A adj. 1. referitor la chimie. ♦ care foloseste substante si metode din chimie. ♦ creion ~ = creion cu mina violeta. 2. arme ~ ce = substante chimice toxice, folosite ca arme de lupta. (< fr. chimique)

DINITROTOLUEN s. n. substanta organica toxica, exploziva, obtinuta prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. (< fr. dinitrotoluene)

NEURINA s. f. substanta organica toxica in materiile intrate in putrefactie. (< fr. neurine)

OPIU s. n. substanta narcotica toxica, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)

TOXALBUMINA s. f. substanta albuminoida toxica, din bacterii. (< fr. toxalbumine)

FENOL ~i m. Compus organic sub forma de substanta cristalizata, incolora, toxica, cu miros specific, intrebuintat la fabricarea maselor plastice, a colorantilor si in medicina; acid fenic; acid carbolic. /<fr. phenol

CITOtoxic, -A adj. (Despre substante) Cu efect toxic asupra unor celule. [< fr. cytotoxique].

CURARA s.f. substanta rasinoasa foarte toxica, extrasa din unele plante exotice. [< fr. curare < cuv. caraib].

DIOXINA s. f. substanta chimica foarte toxica. (< engl. dioxin)

OXALIC adj. (In sintagma) Acid oxalic = substanta solida, alba, cristalizata, toxica, solubila in apa, intrebuintata ca mordant in vopsitorie, la fabricarea cernelii, la scoaterea petelor de rugina, de cerneala etc. – Din fr. oxalique.

FITOtoxic, -A, fitotoxici, -ce, adj., s. m. (substanta) care are actiune toxica asupra plantelor. – Din fr. phytotoxique.

CITOtoxic, -A, citotoxici, -ce, s. f. (Despre substante) Care are efect toxic asupra celulelor. – Din fr. cytotoxique.

toxic, -A adj. (Despre substante) Care produce intoxicare, otravire; otravitor. // s.n. Otrava. // (Si in forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „otravitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otrava].

TOXINA s.f. substanta otravitoare cu actiune toxica produsa de bacterii, de paraziti si de unele ciuperci; otrava. [< fr. toxine].

TOXINA s. f. substanta organica cu actiune toxica produsa de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine)

PIRIDINA, piridine, s. f. substanta organica aromatica, lichida, incolora, toxica, solubila in apa, in alcool si in eter, cu miros caracteristic neplacut, folosita la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

NICOTINA s. f. substanta alcaloida incolora, lichida si toxica, care se gaseste in frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

toxic adj. otravitor, (pop.) otravicios. (Substan-ta ~.)

IPERITA f. substanta (lichida sau gazoasa) foarte toxica, care ataca pielea, ochii si caile respiratorii. /<fr. yperite

OXALIC, -A adj. extras din macris. ♦ acid ~ = substanta solida, alba, cristalizata, foarte toxica, folosita in vopsitorie, in tabacarie etc. (< fr. oxalique)

toxic¹, -A I. adj. (despre substante) care produce intoxicare, otravire; otravitor. II. s. n. otrava. (< fr. toxique, lat. toxicus)

ALCALOID, alcaloizi, s. m. substanta organica de origine vegetala, toxica, folosita in doze mici ca medicament. – Fr. alcaloide.

CHIMIOTERAPIC, -A, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substante de sinteza chimica) Cu actiune toxica fata de organisme parazitare, fara sa fie toxica pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotherapique.

TOXINA, toxine, s. f. 1. substanta organica (mai frecvent proteica) cu actiune toxica, produsa de organisme vegetale sau animale. 2. substanta care ingreuneaza sau impiedica flotatia minereurilor. – Din fr. toxine.

NITROGLICERINA s. f. substanta lichida, uleioasa, galbuie sau incolora, foarte toxica, obtinuta prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric si intrebuintata la fabricarea dinamitei si, in doze mici, ca medicament in unele boli de inima. – Din fr. nitroglycerine.

toxic ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre substante, factori etc.) Care intoxica organismul. Produs ~. /<lat. toxicum, fr. toxique

DINITROTOLUEN s.n. substanta cristalizata, cu miros de migdale amare, toxica, exploziva, obtinuta prin nitrarea nitrotoluenului, care serveste ca intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. [Pron. -lu-en. / < fr. dinitrotoluene].

ACONITINA, aconitine, s. f. substanta alcaloida extrasa dintr-o planta cu proprietati toxice, care provoaca inhibitia centrilor nervosi respirator, circulator si vasomotor. – Din fr. aconitine.

toxicITATE s. f. Proprietate a unei substante, a unui mediu etc. de a fi toxic. – Din fr. toxicite.

SOLANINA s. f. substanta extrasa din unele plante solanacee, cu actiune toxica asupra organismului animal. – Din fr. solanine.

PIRETRINA s.f. substanta insecticida extrasa din piretru, care nu este toxica pentru oameni. [< fr. pyrethrine].

ALCALOID s.m. (Chim.) substanta organica de origine vegetala sau obtinuta sintetic, toxica, folosita in medicina. [Pron. -lo-id, pl. -zi. / < fr. alcaloide].

toxicITATE s.f. Proprietate a unei substante, a unui mediu etc. de a fi toxic. [Cf. fr. toxicite].

toxicITATE s. f. proprietate a unei substante, a unui mediu etc. de a fi toxic. ◊ proprietate a unor microbi de a elibera toxine daunatoare organismului. (< fr. toxicite)

CLORATI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Saruri ale acidului cloric, cu proprietati oxidante si explozive. ◊ Clorat de potasiu = substanta cristalina alba, stralucitoare, solubila in apa si toxica; este intrebuintat ca oxidant, in industria explozivilor, la fabricarea chibriturilor, ca antiseptic etc.

ALCALOID, alcaloizi, s. m. substanta bazica azotata, de origine vegetala sau obtinuta sintetic, toxica, folosita in doze mici ca medicament. – Din fr. alcaloide.

OXALIC adj.m. Acid oxalic = substanta solida, alba, cristalizata, solubila in apa si foarte toxica. [< fr. oxalique].

FOSFOR n. Nemetal, care prezinta mai multe stari alotropice, aflat in natura in compusi si avand diferite intrebuintari. ◊ ~ alb substanta alba sau galbena, moale ca ceara, translucida, foarte inflamabila, toxica, luminescenta. ~ rosu praf amorf, rosu sau cafeniu-inchis, putin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore

VIRULENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre substante, microbi etc.) Care are toxicitate mare; cu puternice proprietati toxice. 2) (despre maladii) Care este cauzat de un virus; de provenienta virotica. 3) fig. Care este plin de asprime; in stare sa distruga; foarte aprig; distrugator; zdrobitor. Critica ~ta. /<fr. virulent

DEGAZA vb. tr. 1. a indeparta substantele gazoase dintr-un spatiu inchis, de pe o suprafata. 2. (mil.) a indeparta gazele toxice de lupta dintr-un anumit loc. (< fr. degazer)

SAPONINA (‹ fr.; {s} lat. sapon „sapun”) s. f. substanta de origine vegetala care, in contact cu apa, formeaza o spuma abundenta si persistenta. Prezenta in cantitati mari in arborele tropical Quillaja saponaria dar si in numeroase alte plante, s. este folosita la fabricarea cosmeticelor, a bauturilor (ca agenti de spumare) si a filmelor fotografice, in ind. miniera si in medicina. substantele spumogene s. steroide constituie materia prima pentru obtinerea hormonilor steroizi. Unele s. sunt toxice, afectand sistemul c************r (ex. digitalina), altele au proprietati antifungice si antibacteriene, scad cantitatea de colesterol din sange si inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

PICRIC adj. (In sintagma) Acid picric = acid corosiv si toxic, sub forma de cristale galbene, fara miros si cu gust amar, folosit ca exploziv, la prepararea unor substante colorante etc. – Din fr. picrique.

SULFURAT, -A, sulfurati, -te, adj. Combinat cu sulf. ◊ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de oua stricate, care se gaseste in apele minerale sulfuroase sau se obtine prin putrezirea substantelor albuminoide si care se intrebuinteaza in chimie; acid sulfhidric. – V. sulfura.

canabina f., pl. e (d. lat. cannabis, cinepa). Chim. O substanta rasinoasa extrasa din cinepa si din care se face hasisu. Are un miros particular de cinepa si e toxica in doza mare.

CURARA s. f. substanta rasinoasa, de culoare neagra, cu gust amar si miros placut, care se extrage din unele plante exotice, avand o actiune toxica foarte puternica, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic si impotriva contractiilor musculare. – Din fr. curare.

substanta ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance