PEPTIZARE, peptizari, s. f. (Chim.) Trecere a unei substante coloidale din stare de gel in stare de dispersie coloidala. – Dupa fr. peptisation.

COAGULA, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide si substante coloidale) A se inchega. ♦ Tranz. A face sa se inchege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

COAGULAT, -A, coagulati, -te, adj. (Despre lichide si substante coloidale) Inchegat. [Pr.: co-a-] – V. coagula.

HELIOTIPIE s.f. Reproducere tipografica cu substante coloidale expuse la actiunea luminii solare. V. fotocolografie. [Gen. -iei. / cf. fr. heliotypie, gr. helios – soare, typos – imagine].

COLMATA vb. I. tr., refl. a (se) inchide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substante coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu dupa o strapungere a inamicului. (<fr. colmater)

COAGUL s.m. Gelul obtinut prin coagularea unor substante coloidale; cheag. [Pron. co-a-. / < lat., fr. coagulum].

COAGULANT, -A adj., s.m. (Reactiv) care poate produce coagularea unor substante coloidale. [Pron. co-a-. / cf. fr. coagulant].

PEPTIZARE s.f. Trecerea unei substante coloidale din stare de gel in stare de dispersie coloidala. [Dupa fr. peptisation].

COACERVATIE s. f. stare instabila a unei substante coloidale, intermediara intre starile de dizolvare si de precipitare. (< fr. coacervation)

COAGUL¹ s. m. gel obtinut prin coagularea unor substante coloidale; cheag. (< lat., fr. coagulum)

COAGULANT, -A adj., s. m. (agent) care poate coagula substante coloidale. (< fr. coagulant)

HELIOTIPIE s. f. reproducere tipografica cu substante coloidale expuse la actiunea luminii solare. (< fr. heliotypie)

PEPTIZARE s. f. trecere a unei substante coloidale din stare de gel in stare de dispersie coloidala. (dupa fr. peptisation)

GEL, geluri, s. n. (Chim.) substanta coloidala cu consistenta vascoasa si insusiri specifice deopotriva lichidelor si solidelor. – Din fr. gel.

MICELA, micele, s. f. Grup sau agregat de molecule care se formeaza in substantele coloidale si in solutiile lor. – Din fr. micelle, germ. Micelle.

COAGUL, coaguli, s. m. Masa de substanta coloidala inchegata; cheag. [Pr.: co-a-] – Din lat., fr. coagulum.

CLEIRE f. Operatie de limpezire a bauturilor alcoolice cu ajutorul substantelor coloidale. [Sil. cle-i-] /Din clei

CONSISTOMETRU ~e n. Aparat pentru determinarea gradului de consistenta a substantelor coloidale. /<fr. consistometre

GEL s.n. substanta coloidala cu o structura asemanatoare cu piftia. [< fr. gel, cf. it. gelo, lat. gelum].

HEMICOLOID s.n. substanta coloidala polimerizata, cu un grad de polimerizare pana la 100. [Pron. -lo-id. / < hemi- + coloid].

MICELA s.f. Grup de molecule care se formeaza in substantele coloidale si in solutiile lor. [Var. micel s.n. / < fr. micelle].

BIOCOLOID s. m. substanta coloidala prezenta in celulele si tesuturile vii. (< engl. biocolloid)

GEL s. n. substanta coloidala cu aspect gelatinos. (< fr. gel)

HEMICOLOID s. n. substanta coloidala partial polimerizata. (< fr. hemicolloide)

HUMIC, -A adj. (despre soluri) bogat in humus. ♦ acid ~ = substanta coloidala neagra-bruna, extrasa din humus. (< fr. humique)

MICELA s. f. grup de molecule care se formeaza in substantele coloidale si in solutiile lor. (< fr. micelle, germ. Micelle)

PECTIZARE s. f. transformare ireversibila, sub influenta actiunilor exterioare, a substantelor coloidale in substante solubile. (dupa fr. pectisation)

GELATINA, gelatine, s. f. 1. substanta proteica coloidala preparata prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite intrebuintari practice. 2. Produs de cofetarie preparat din sirop de fructe sau dintr-o crema dulce, inchegata cu foi de gelatina (1). 3. Piele cruda pregatita pentru a fi tabacita. – Din fr. gelatine.

GELATINA s. f. 1. substanta proteica coloidala extrasa prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosita in industria alimentara si farmaceutica, in bacteriologie, tehnica etc. ◊ piele cruda, pregatita pentru tabacire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o crema inchegata cu gelatina (1). (< fr. gelatine, it. gelatina)

DIALIZA, dialize, s. f. Proces de separare a unei substante cu dispersie coloidala de particulele cu dispersie moleculara, bazat pe proprietatea unor membrane de a retine numai particulele coloidale. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialyse.

COLOIDOTERAPIE s.f. (Med.) Tratare a unor boli cu substante in stare coloidala. [Pron. -lo-i-. / < fr. colloidotherapie].

COLOIDOTERAPIE s. f. tratare a unor boli cu substante in stare coloidala. (<fr. colloidotherapie)

EUCOLOID s. m. substanta cu proprietati coloidale, cu un mare grad de polimerizare. (< fr. eucolloide)

coloidal adj. (CHIM.) coloid. (substanta ~.)

EUCOLOID s.m. (Chim.) substanta macromoleculara cu proprietati coloidale, avand un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloide].

COLARGOL s. n. (FARM.) substanta compusa din argint coloidal, oxid de argint si substante albuminoide, utilizata ca antiseptic pentru instilatii nazale, colire si unguente.

STABILIZATOR, -OARE adj. Care da stabilitate. // s.n. 1. Partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilatiile unei nave. 3. Aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. // s.m. substanta care se adauga unei solutii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur].

STABILIZATOR, -OARE I. adj. care stabilizeaza, care da stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilatiile unei nave. 3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. dispozitiv automat care contribuie la mentinerea constanta a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de miscarile acestuia. III. s. m. substanta care se adauga unei solutii coloidale, unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)

GONFLANT s. n. substanta care poate fi absorbita de un material coloidal provocand umflarea acestuia. – Din fr. gonflant.

CATAFOREZA s.f. 1. Deplasarea catre catod a particulelor dintr-o solutie coloidala sub actiunea curentului electric. 2. Introducerea in organism a unor substante medicamentoase cu ajutorul ionizarilor prin curent continuu. [Cf. fr. cataphorese].

GONFLANT s. n. substanta care are proprietatea de a fi absorbita de un material coloidal, provocand umflarea acestuia. (< fr. gonflant)

COACERVAT s. n. formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, prezentand fenomene de metabolism, de crestere si de inmultire, forma intermediara intre substantele organice si primele organisme. (< fr. coacervat, lat. coacervatus)

COLOID (‹ fr. {i}; {s} gr. kolla „clei” + eidos „aspect”) s. m., adj. 1. s. m., adj, (CHIM.) 1. S. m. Sistem eterogen format din doua faze: faza dispersata si faza dispersanta, prima fiind constituita din particule a caror marime este cuprinsa intre 10^-7 si 10^-5 cm. 2. Adj. (Despre substante) Ale carei particule se afla in stare de dispersie si nu difuzeaza prin membrane; coloidal.

COLOID, -A adj., s. m. (substanta) in stare de dispersie, cu aspect de gelatina, care nu poate trece printr-o membrana de pergament; coloidal (<fr. colloide)